Infinitul capodoperei. (Omagiu marelui Brâncuşi)

Prin lemn, piatră, bronz-argilă
S-a ridicat un dac... prin artă
Şi s-a-nălţat... ca o acvilă
Să vadă... Dacia pe hartă...
Şi-n lume, a urmat un zbor...
Ce l-a făcut nemuritor...

madrigal de Constantin Enescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Un dac, căzut de pe Columnă,
S-a ridicat... spre infinit
Cu un sărut Daciei mumă
Într-o tăcere... de granit...

madrigal de Constantin Enescu (27 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista împăcare

Mai ieri s-a împăcat cu soacra,
Ce i-a promis că-i tace toaca,
Dar azi prin vorbe şi hulit,
De multe ori l-a "răstignit"
Şi ca să fie treaba clară,
Pe uşă ea l-a dat afară.

hexagramă de Constantin Enescu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realizări profesionale

Dorind o schimbare-n viaţă,
Să-l "cunoască" multă lume,
S-a cam "rătăcit" prin ceaţă...
Vinde în piaţă... legume...

epigramă de Constantin Enescu (18 mai 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat ordinar

A schimbat "titlul" uşor
Si s-a dat... drept autor...
Dar nu e... "nemuritor"!...

tristih de Constantin Enescu (28 februarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aere de prinţesă

A "bătut" cărări prin lume,
Când prin aer, când pe jos...
N-a găsit, ceva anume...
Căuta... pe Făt Frumos...

epigramă de Constantin Enescu (10 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tot ce a simţit, prin tot ce a gândit – omul – se vrea prelungit în infinit. Deşi cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv să creadă că totul e trecător şi el însuşi e muritor, el doreşte, cu înfocare, parcă, să ştie că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin "Umanitatea gândurilor şi faptelor lui", nemuritor în ordinea fiziologică prin mugurii odrăsliţi din corpul lui, prin copiii lui, prin fericirea şi mulţumirea sufletească pe care prin acţiunile lui o realizează în sufletul celor din jurul lui.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

în Sfânta Evanghelie după Ioan, 1:10-11, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera de artă

Se ştie că pe-a lumii hartă
Sunt mii de opere de artă
Stau prin muzee, galerii
Expuse toate, zeci de mii
Excepţia-i la mine-n sat:
Eu, spre exemplu, stau în pat!

hexagramă de Petrică Conceatu din Haioşenii (21 martie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura politicului

Printre marii "hrăpăreţi",
Dai doar de băieţi isteţi...
Toţi au "artă şi cultură"
În furat... şi-n ce se fură...

epigramă de Constantin Enescu (13 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul cu noroc

Dintr-un tip "obscur"
Cu norocul "şnur",
Lozul norocos
L-a făcut azi... boss.

epigramă de Constantin Enescu (octombrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se orientează în viaţă după a înţelepciunii milenare hartă, respiră prin toţi porii frumuseţe, artă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă şi adevăr

Pe a lumii-ntinsă hartă,
Căutând să se impună,
Unii pun minciună-n artă,
Alţii artă în minciună!

epigramă de Corneliu Berbente din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La greci, calul troian a rămas de lemn în era electronicii, iar la români "limba de lemn" a rămas în zona politicii.

aforism de Constantin Enescu (15 octombrie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce semn e acesta?

Umblă ianuarie prin lume cu paşi imenşi de frig,
eu nu-l văd, nu-l aud,
trece ianuarie prin lume, prin mine,
o femeie se naşte din toate câte le strig,
pe numele lor ştiut, neştiut.

Am strigat o floare de gheaţă şi s-a topit,
am strigat o ramură albă şi s-a făcut nevăzută,
am strigat spre cer – unde-i mereu câte-o nuntă
şi nimeni n-a vrut să-mi răspundă

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu ştiai...

Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci... m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana revoluţiei

El a "ochit" prin cătare
Şi a tras la întâmplare,
Glonţul a cam ricoşat
Şi-n "prostie"... la-mpuşcat...
Dar nu a fost în zadar,
Azi e... revoluţionar...

hexagramă de Constantin Enescu (21 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Bronzul, piatra şi lemnul
au prins viaţă doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobiţa, în opinci.

O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.

A construit Porţi de sărut,
din piatră o Masă tacută
şi-a ridicat semeţ spre cer
Coloana care-i nesfârşită.

Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de ţară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.

Viaţa cu el a fost crudă,
lăsată aici fără mormânt,
fiind un vis pentru omenire,
iar pentru noi rămâne-un sfânt.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Bronzul, piatra şi lemnul
au prins viaţă doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobiţa, în opinci.

O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.

A construit Porţi de sărut,
din piatră o Masă tacută
şi-a ridicat semeţ spre cer
Coloana care-i nesfârşită.

Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de ţară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.

Viaţa cu el a fost crudă,
lăsată aici fara mormânt,
fiind un vis pentru omenire,
iar pentru noi rămâne-un sfânt.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernarea din cuvinte

S-a scuturat de iarnă vântul
Câmpiile au îngheţat,
Iar munţii-au înghiţit pământul
Când marea-n ceruri s-a-nălţat,

Şi satul parcă-ncet dispare
Oceanul alb l-a înghiţit,
Doar fumul urcă pe cărare
Peste cuvântul amorţit,

Pădurile trosnesc întruna
Spre stâncă vreascuri rătăcesc,
În toiul nopţii piere Luna
Doar ielele mai dănţuiesc,

Se lasă frigul prin cuvinte
Când slovele se pierd prin gând,
Dar vorbele ţi-aduc aminte
Că iarna trece tremurând.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El trece

prin piaţa dacia să ia un porumb
cu faţă şi structură de fiert – femeile pre
cupeţele jignite cu o zi înainte când el a ieşit
din bar cu nările-n flăcări
aruncă-n derâdere cu boabe dulcii lipicioase
şi-l descriu ca ştiulete (?!) – unele fete
se trag şi ele din mai
muţa cu şorţuri de ridicat: el
trece prin istoria locului calm
şi nu are gânduri de-ndrăgostire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!