Aşteptare

Toată ziua-n drum mă uit
Şi-aştept ziua ca să uit.
Va veni ori nu mai vine?
Au trecut opt vremuri pline
Şi soroc după soroc.
Îl aştept să-şi facă loc
Sau prin apă, sau prin foc.
E un drum,
Ori o pârtie de fum?

Vezi că mi-a făgăduit
C-o să vie negreşit,
Nu mi-a spus cu gura lui,
Ci cu a ghiocului.
Toată lumea grăitoare
Având gura în zăvoare,
Am crezut ghiocului,
Lacătul norocului.

Noaptea ochii nu-i închizi
Colcăiţi ca de omizi.
Auzi fagurii din stup:
Se răscoc şi, plini, se rup.
Omul tace, gândul umblă
Ca un hoţ prin grâu şi umbră
Şi-asculţi gândurile-n şoapte,
Târla lungă-n pas de noapte.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadenţe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piţigoi

Piţigoi, piţigoi,
Nu mai treci şi pe la noi?
Umbli prin copaci streini
Şi te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Şi-au plecat din cuib şi ele.
Vă feriţi de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd eu, mereu, deştept,
Toată noaptea vă aştept,
Toată ziua, toată, vara,
Să v-ascult - ciupind vioara.
Piţigoi, mă simt sortit
Să mă ştiu tot părăsit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţămită

Mi-a ieşit în drum cu bine
Fata doniţelor pline

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi se întâmplă...

Şi iarăşi vine noaptea şi iarăşi n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Şi totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopţii cu ochii mari deschişi,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu eşti aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,

Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu mai iubit
Şi iarăşi toată noaptea, mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greşeala şi rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minţii un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înţeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi se întâmplă...

Şi iarăşi vine noaptea şi iarăşi n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Şi totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopţii cu ochii mari deschişi,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu eşti aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,

Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu m-ai iubit
Şi iarăşi toată noaptea mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greşeala şi rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minţii un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înţeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelare

Sus pe cer în depărtare
Privesc steaua călătoare,
Îi vorbesc dar fără rost
Nu mai e nimic, ce-a fost.

Gândul meu nemuritor
Ţi-l destăinui fără dor,
Ani întregi, noapte de noapte,
Conversam în mii de şoapte.

Mi-a ucis orice speranţă
Gândul că n-ai să mai vii,
Te aştept în noaptea albă!
În durere şi suspin.

Nu ţi-am spus la revedere,
Nici adio sau te las,
Din cascada mea de lacrimi
Prefer să îmi fac un lanţ.

Am să-l port o viaţă întreagă.
Pe cărarea cu speranţe,
Zi de zi am să mă întreb:
Când vine eterna noapte?

Cunoşti taina vieţi mele!
Nu mă lăsa nopţii reci.
Te rog noaptea care vine,
Vino - ori ramai pe veci.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai gând, ce vis banal...

foaia stă pe masă, întinsă, şi eu stau în faţa ei,
suntem doi cu înţelesuri, albe rânduri şi idei
şi ne prinde toată noaptea, gânditori şi obosiţi,
tocul doarme şi cerneala, ne ţin ochii aţintiţi

pe afară aud vântul, aud frunzele cu soţ,
suflă, suflă şi răsuflă, geamul spart puţin în colţ,
aud negrul pe afară, năclăit, tânguitor,
îmi miroase primăvara, este timpul iar să zbor

mă gândesc deja, de-odată, astăzi am trecut pe drum,
străjuit în partea toată, plopi înalţi prin ei şi-un ulm,
într-un loc o suplă doamnă, cosea in şi borangic,
sorbea o cafea scăldată, într-un păhărel, mai mic

absorbită de lucrare, n-a văzut când am trecut,
cu a mea înfumurare, m-am întors, iar am trecut,
ţinea ochii, ţinea gândul, cine ştie, unde, cum,
supărat de întâmplare, am plecat pe-acelaşi drum

acum stau, foaia în faţă, tot încerc să-i povestesc,
întâmplarea întâmplată, de cel, eu, cu gând prostesc,
am crezut că pentr-o clipă, sunt bărbatul ideal,
să servesc o aventură, ce mai gând, ce vis banal

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru

Zi-mi... ce vrei?

Te uiţi la mine
Ca la zei
Sunt ca o oglindă
Te vezi pe tine
În ohii mei.

Arăţi... ce?

Un drum întunecat
Un drum prea rece
Greu de umblat
Când ziua trece.
Zi de Sabat.

Te-ascunzi...

De stropii de ploaie
Ce repede cad
Ca nişte săgeţi
Sufletul îţi ard
În triste dimineţi.

Ai vrea...

Să fii in locul meu
Să scapi de al tău chin
Să sufăr eu ca tine
Bând sânge şi venin.

Dar pleci...

Prin vastele desişuri
În noaptea asta sumbră
Prin recile luminişuri
Să-ţi joci rolul de umbră.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi musca

Pe uliţa din satul plin de dobitoace,
Mergea fericit boul pe drum pentru a paşte
Şi cum mergea el ţanţoş pe calea cu gutui
Aude bâzâind o muscă-n urma lui:
"Opreşte-te din drum, să-ţi spun o vorbă nouă."
Dar boul, înainte şi se făcu că plouă.
"Da' stai numai puţin! Sau poate-ţi este frică
de ce-a spus despre tine, vecina ta furnică..."
Şi la auzul veştii puţin tulburătoare
Se opreşte din drum boul uitănd de-a lui mâncare.
"Ia spune coană muscă, gura tot nu-ţi tace?
iar vrei să stârneşti ceartă între dobitoace?"
"Asta nu-i minciună. Nu-ţi zic din auzite,
mi-a spus a ta vecină că eşti încet la minte
şi coanele văcuţe le-aud când se adapă
cum spun că boul nostru ne lasă fără apă."
"Deci carevasăzică lumea aşa mă vede,
dar lasă că nici eu din gură nu le-oi pierde
şi va veni azi vremea când mă voi intoarce
şi-am să pornesc scandalul între dobitoace!"

Şi a greşit el boul că n-a avut habar
Că cine urmează musca merge la bălegar.

fabulă de Alexandru-Codruţ Ivaşcu (8 februarie 2019)
Adăugat de Alexandru-Codruţ Ivaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel predestinat

Predestinat a fi... iubire,
Soroc la margine de gând,
Aştept a vieţii..... tălmăcire
Şi- adulmec ultimul cuvânt.

Dizolv esenţe în clondire,
Asmut năluci către pământ,
Predestinat a fi... iubire,
Soroc la margine de gând.

Speranţelor, le dau cinstire,
Chemărilor, discernământ,
Prin cinci poeme de iubire
Şi un surâs.... de legământ

Predestinat a fi... iubire.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cale frîntă

De cînd m-alese viaţa drept martor şi drept sol,
Prinzîndu-şi o scînteie de insul meu de fum,
Şi-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tibişirul prin rîpi şi stînci un drum.

M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,
Dar viscolui şi vîntul drumeacul mi l-a şters,
Şi m-am simţit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.

Uitat între pămînturi şi ceruri, în strîmtoare,
Nu mai ştiam cunoaşte nici calea nici solia
Şi-am doborît cu pumnii şi umerii stihia.

Căci căutînd odihnă şi duhului repaos,
Intram prin constelaţii şi negură în haos.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri...

Nu mă pot preface
Că orice drum aş lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Şi nu mă pot abţine
Prin ploi şi prin ninsori
Prin dogoreli şi vânturi
Să nu-ţi iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi laşi mereu indicii
Adulmecându-ţi calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Şi-aştept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ţi-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Şi-n orice cotitură
Înfing o osana...
Că-i drum la deal sau vale,
Că-i caldarâm sau drum îngust
Nu-mi întrerupe ţelul
Ce-I către tine, just...
Tot umbletul acesta
Din mine nu-i un bau,
Doreşte viaţa-ntreagă
Să-i stai în drum... să-ţi stau!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie". Şi s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua muşluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc şi rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Şi n-a trecut mult, şi nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-şi mai vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinţii, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, şi, întrebând-o despre gospodărie şi bărbat, ea a spus tot ce ştia.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin primăvară

Am mers desculţă prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduţi au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireşi
mi-a aşezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin ţărâna de stele...
Tăişul lunii întemniţat în noapte
mi-a luminat umerii
prinşi sub povara iubirii tale...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculţă prin primăvară..

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caută, prin amintiri, trecutul

Incătuşate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braţ pe care să te-aşezi.

Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.

Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.

Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Şi gândul ne mai poartă spre iubit.

Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăţ... în temere cuprins.
Un alt trecut îşi caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă prin ploaie

Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ţi ca prin vis
Iad sau paradis?

Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?

Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigă-mă, tăcut

nu te mai încrede în oameni
mi-a zis mama
ceea ce vezi să nu vezi
ceea ce auzi să nu auzi
închide ochii şi taci

nu fi trist
tu eşti omul ce caută
prin lumină risipirea
întoarce-te apoi
cu-nţelepciune
la casa aceea nelocuită
de ceva vreme

să nu plângi

când foşnetul singurătăţii
va ajunge la os
îngenunchează
pe pragul tocit de durere

şi strigă-mă
tăcut

poezie de Teodor Dume (4 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Nu ştiu cine, pe furiş,
Mi-a smuls toamna-n miez de noapte
Din grădini, ca un afiş.
Cineva, vorbind în şoapte.
De pe-o scară de coşar,
A-ntocmit-o-n şase-şapte,
Şi-a vîrît-o-n buzunar.
Hoţ de frunze, cine-l ştie
Să ia seama: vine iar.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă

Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viaţa
Să ne iubim.

A mea a fost întâia oară...
Şi dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.

Duminică am aşteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Şi n-am dormit.

La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.

Azi noapte i-am bătut în uşă,
Şi mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n braţe;
Nimic n-am zis.

De piept am luat-o, ca o fiară,
Şi am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inorog de iederă

Din noaptea ce s-a dus
Mi-a rămas din vis,
Sărutul ce-l aştept...
Muşcat sfâşietor pe piept

Înfipt ucigător
De inorogul dor.
Aplecat să-şi cheme
Din inimă cu şoapte.

Ecouri nărăvaşe
Prin Delta venelor,
Cu herghelia cailor
Cu coamele lor căprui

In galop răvăşitor
In cristalinul ochiilor.
Călărind amazaonă
Pădurile tâmplelor.

Invăluită in iederă
Neagră, otravă pură.
Ce invăluie cu liane
Trupul în zi şi noapte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vîntul

Nu ştiu cine, pe furiş,
Mi-a zmuls toamna-n miez de noapte,
Din grădini, ca un afiş.

Cineva, vorbind în şoapte,
De pe-o scară de coşar,
A-ntocmit-o-n şase, şapte,

Şi-a vîrît-o-n buzunar.
Hoţ de frunze, cine-l ştie
Să ia seama: vine iar.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!