M-aș duce undeva, nu știu unde; spre miei. Dar cred că au crescut...
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La tot pasul îmi dau seama cum fiecare nu suspină decât pentru ale lui.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mediocritatea în creație nu dă niciodată ascendent asupra excelenței în receptare.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ești bun într-adevăr, atunci mi se pare că trebuie să-i înțelegi, să-ți fie milă de răi.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea amabilitate a unora mă pune pe gânduri... Prefer să mă păcălească ei, decât să-i păcălesc eu.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Botta - emoționantă apariție, fermecătoare și obsedantă... atât de singur și de fragil, pe acest pământ de granit...
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-aș avea o brățară de aur, n-aș mai aspira să am o brățară de aur... Doamne ajută-mă să nu mi se împlinească toate dorințele!
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori mi se pare că dragostea e ca zăpada: atâta vreme cât calci ușor - e frumos. Dar cum pui piciorul apăsat, adânc, totul ți se preface sub pași, în noroi...
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce, m-aș tot duce
Și mi se face toamnă, și mi se face ploaie,
Și doare dorul ăsta, ce arde și-înconvoaie
Aș rupe protocolul de timp și de distanță
Schimbărilor la față de-atâta circumstanță.
Neîngrădită-mi palma, în palma-ți să se-aștearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Și suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoțiilor noastre, profunde și celeste.
Recunoștința clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ și lună.
Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în țară
Cum crește firul ierbii, când țărna-i goală toată
Să nu mă știe nimeni aș vrea, câteodată.
Dar mică, nevăzută, și caldă ca un soare
Aș prinde universul de poale și picioare
Și-aș da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.
Și mi se face, Doamne, nu știu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aș duce, m-aș tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.
August 2021
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce, m-aș tot duce
Și mi se face toamnă, și mi se face ploaie,
Și doare dorul ăsta, ce arde și-înconvoaie
Aș rupe protocolul de timp și de distanță
Schimbărilor la față de-atâta circumstanță.
Neîngrădită-mi palma, în palma-ți să se-aștearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Și suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoțiilor noastre, profunde și celeste.
Recunoștința clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ și lună.
Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în țară
Cum crește firul ierbii, când țărna-i goală toată
Să nu mă știe nimeni aș vrea, câteodată.
Dar mică, nevăzută, și caldă ca un soare
Aș prinde universul de poale și picioare
Și-aș da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.
Și mi se face, Doamne, nu știu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aș duce, m-aș tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.
August 2021
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexplicabil
Undeva
dimineți la capătul răbdării
spre un nu știu unde
poezie de Eli Gîlcescu (18 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva
Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinți
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniștea e ca marea neobosită
Undeva așteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păi, până unde o să... nu știu ce-am să fac cu ei pân' la coadă... nu știu, cred că nu știu... nu știu, cred că o să... nu știu! Nu știu... probabil că mă gândesc să fac și ceva pân' la coadă!
perlă de Cornel Penescu din interviu
Adăugat de Pop Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Să cred
a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?
să cred in ce? in viața mea?
azi e... și mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă
să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viața fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...
să cred in timp? el se contractă
să cred in spațiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ
a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
și gândul meu se curmă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că noi ne îndreptăm spre undeva, iar acest undeva nu se cheamă nicăieri.
perlă de Doru Ioan Tărăcilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde?
Auzi cum șuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?
A vieții toată frumusețe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau binețe,
Tu unde ești? Unde te-ai dus?
Când vântu-n ramuri mai foșnește
Spunând povestea lui, șoptit,
Și frunza-n pom iar ruginește,
Tu unde ești? Unde-ai pornit?
E liniște și se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu ești niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?
Sunt străzile tot mai pustii
Și vânturile tot mai reci,
În nopțile lungi și târzii
N-am să te-aștept, dacă mai pleci...
poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Vania și Domniței Sale
Pasiunea voastră dulce
O-nțeleg și o aprob;
Însă n-am văzut domniță
Stăpânind un singur rob.
epigramă de Cincinat Pavelescu (30 aprilie 1934)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele
eu m-aș uita o veșnicie la focul care arde-n vatră
o altă veșnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veșnicie însă, m-aș vrea un curcubeu drept punte
s-o treci ușor venind spre altul, crezând că totuși e din piatră
eu m-aș uita o veșnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veșnicie cred că, eu m-aș uita la bezna beznei
a treia veșnicie însă m-aș vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arșițe și triste geruri
eu m-aș uita o veșnicie la vetre stinse și la ape
ce duc în cozi de lungi comete viață lumilor de piatră
a doua veșnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri și eu te voi simți aproape...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Duce-m-aș si m-aș tot duce,
Pe-o cărare, sus pe munte,
Să vorbesc cu liniștea
Ce-n tăcere îmi șoptea.
Duce-m-aș si m-aș tot duce,
Să ating cerul pe frunte,
S-aud vântul șuierând
De dor, norii alergând...
poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa ta
în lipsa ta m-aș face duh
și m-aș oferi vânturilor
și apoi, călărindu-le,
aș rătăci pustiu prin vârf de munte și deșert și peste ape...
și aș urla durerea mea neînțeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.
în lipsa ta m-aș evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aș inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite și acide;
și n-ar scăpa ființă de mânia durerii mele!
m-aș scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristețea lumii.
în lipsa ta m-aș împrăștia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu ești verticala mea între cer și pământ
și centrul meu!
și fără tine m-aș disipa spre marginile uitării.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, cândva
Undeva, cândva
Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spațiu, or vibra ca unde.
Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.
Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emițând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.
Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.
Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie și... cuiva...
poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!