Bocet de adult IV
În gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
Și-aș mai sta și n-aș mai sta
Să beau apă la cișmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cât marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sunt adult.
Ci-n gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Viermii...
sunt patruzeci de ani-lumină între noi
și patruzeci la fel, de întuneric
și-un sentiment de vină, ezoteric
mereu aflat în stare de război
în patruzeci de ani au încăput
obișnuite câteva evenimente
ciudate însă două sentimente
-te mai iubesc, încerc să nu te uit...
în patruzeci de ani de două ori
ne-am întâlnit, nici nu țin minte unde
țin minte doar priviri și furibunde
și scăpărând din fulgere fiori...
aștept să treacă încă patruzeci de ani
și să putem să ne-ntâlnim în veșnicie
că două păsări ce-au fugit din colivie
lăsând în ele viermii. Subterani...
poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi la gară
să ajungi în altă gară
unde te dai jos încolțit
de îndoială că nu ai ajuns
în aceeași gară mică ocolită
de atâtea ori vântul zboară
înainte o cauți din ochi
și ai impresia că clipa începe
să te prindă în mrejele ei
toarse fugind din gară
în gară trandafirii plâng
la peron sub ochii iubirii
de ieri și de alaltăieri încet
auzi un acord de chitară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o gară
plecasem din gară
o gară mică, urâtă, murdară
urmele pașilor se izbeau dureros de pereți
treceau umbre grăbite prin mine
uitaseră că sunt om
mi-am oprit gândurile obosite
într-o cârciumă, la marginea lumii
beau, cu uimire și nedumerire
și uneori mai scriu
în cuvinte împrăștiate sau împleticite
umplute cu amărăciunea unui timp trecut și niciodată împlinit
expirat în propria inexistență
de ce scriu
ha-ha-ha...
ce întrebare fără sens și în deplin consens
cu cine, cu ce
asta nu mai știu
sunt beat, nu vezi.
deci, am strâns bagajele și am fugit
ușa scârțăia
atunci m-am trezit, a plecare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet de adult I
Poate c-ar fi trebuit,
De cât sunt de amărât,
Să-mi dau drumu-n infinit
C-un flutur legat de gât.
Vai de păpădia mea
Ce-n abis se scutura
Suflată de oameni răi,
Reparată hăi!
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub castani
În Crâng, cu buzunare-ntoarse,
Pe bănci, stau tineri amatori
De escapade amoroase
Privind după... ciocănitori.
epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
După fructe se cunoaște pomul (Iisus): fiecare specie face fructe și semințe după felul ei
În stejari nu cresc măsline,
Nici în roșcovi mandarine;
Nu fac brazii portocale
Și nici carpenii curmale.
În salcâmi nu cresc cireșe,
Nici în plopi nu cresc măceșe;
Nu fac paltinii banane,
Nici mestecenii castane.
Nu fac gârnițele prune,
Iar din tei n-aduni alune;
În goruni nu cresc căpșuni
Și nici piersici în aluni.
Nu fac vițele smochine
Și nici duzii clementine;
Nu cresc rodii în anini,
Nici lămâile-n măslini.
Nu fac vișine scorușii
Și nici mure corcodușii;
Nu cresc nucile-n platani,
Nici caisele-n castani.
Nu fac zmeură mălinii,
Nici fistic nu fac smochinii;
Nu cresc áfine-n cătínă,
Nici migdale în glicină.
Nu fac struguri porumbarii,
Iar gutui nu fac arțarii;
Nu cresc în magnolii pere,
Nici în sălcii nu cresc mere.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te așteptam
Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.
Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.
Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.
Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
erai numai un vis pierdut!
poezie de Corneliu Neagu (9 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei doamne
De patruzeci de ani în șir
O felicit de ziua ei.
De patruzeci - ca un martir
Și ea susține că de... trei!
epigramă de Ion Pena din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Mucenici
Cum sunt bărbat adevărat,
Pahare beau cam multe, deci,
De Mucenici eu fac rabat...
Și am să beau doar patruzeci.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castaniu
Mirosul fin de castani
îl căutam în părul tău
iar chipul livid
mă privea în agonie
firul de iarbă
uita să mai crească.
pe sub unghii
siropul de castani
părea că dă viață...
(în gând pentru tine
sufletu-mi stană
răsuflă în bătăi)
poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de an școlar
Prin curtea plină de castani
Bobocii foști sunt azi gâscani
În jurul lor doar copilițe...
Tot cu statut de... gâsculițe!
epigramă de Gheorghe Gurău (18 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândrei de pe coastă
Sprintenă, deretecată,
Are-n trup vreo câțiva ani.
Dar pe deal, spre Merișani,
Urcă sus prea mulți Vișani,
Pentr-o vișină de fată.
epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul
Cândva, demult, la început de vară,
tu te-ntorceai cu-n tren necunoscut,
te așteptam, dar nu te-am revăzut,
căci trenul tău nu mai oprea în gară,
se îndrepta către un alt ținut.
Ploua și noaptea se lăsa afară,
iar eu călcam peronul abătut,
din zări venea un cântec de fanfară
în urma trenului, deja pierdut.
Și ani de-a rândul, așteptând în gară,
fără să cred, deodată te-am văzut
am tresărit și te-am privit tăcut,
venea din zări un cântec de fanfară,
tu mă-nrobeai c-un zâmbet absolut,
iar eu, rămas în urma ta afară,
am plâns până târziu și m-am zbătut
căci trenul a rămas pe veci în gară,
dar tu erai doar visul meu pierdut.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii Dornei
Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
așază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început,
venit cu umbrele opace,
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopțile cu lună plină
și ore care vin pe dos
dintr-o eroare sibilină.
Acolo toamnele ajung,
cu înzestrarea necesară,
când fetele afară strâng
bagajele făcute-n vară.
Dar pân-la gară să ajungi
distanța e atât de mare
că deodată vrei să plângi
chiar înainte de plecare.
Îmi zici acolo să rămân,
să ne iubim și peste iarnă,
să-ți fiu al inimii stăpân
de pică neaua pe lucarnă.
O, nicidecum, copila mea,
prea multe doruri adunate
la pândă stau pe undeva
și îmi vorbesc de libertate!
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii Dornei
Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
așază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început,
venit cu umbrele opace,
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopțile cu lună plină
și ore care vin pe dos
dintr-o eroare sibilină.
Acolo toamnele ajung,
cu înzestrarea necesară,
când fetele afară strâng
bagajele făcute-n vară.
Dar pân-la gară să ajungi
distanța e atât de mare
că deodată vrei să plângi
chiar înainte de plecare.
Îmi zici acolo să rămân,
să ne iubim și peste iarnă,
să-ți fiu al inimii stăpân
de pică neaua pe lucarnă.
O, nicidecum, copila mea,
prea multe doruri adunate
la pândă stau pe undeva
și îmi vorbesc de libertate!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren. Un refren de vagoane reverberând din gară în gară.
David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici...
nici nu cred c-ar fi azi prima oară
când doar eu și doar eu am greșit
inundați de o ploaie de vară
arși de tot de un băț de chibrit
defilând dintr-o gară în gară
c-un trifoi de iubit/neiubit
nici nu cred că ne-ascundem departe
doar un deget ceva să întinzi
ca o miere pe-o foaie de carte
și în ea să te prind să mă prinzi
cum scriam nu demult ne împarte
o aceeași oglindă-n oglinzi
nici o brazdă de tine nu-mi trece
sunt un mitrea cocor blestemat
or ion alu marți treisprezece
tu ai șnur de picior des legat
pe un câmp de mușcate-n ghivece
la un fericit moment dat
și nici toamna în frunte nu-mi bate
numai lemnul din mesele mici
de prin birtul cu geamuri crăpate
de la niște-mbrânceli de voinici
de pe unde te-aștept pe jumate
pe când tu pe jumate nici...
nici...
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai bună vârstă este cea de patruzeci de ani; după cinzeci de ani, bărbatul începe să se degradeze, dar la patruzeci de ani este în punctul maxim al ticăloșiei sale.
aforism celebru de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1-8 Martie
Primăvara cu mult soare
Patruzeci și patru de pahare
Pentru mame, iubite, surori,
Patruzeci și patru de flori!
epigramă de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra de castani
Iubito, te tot aștept să-mi vii,
În umbra de castani,
Ce-au tăinuit iubirea noastră
Atâți amari de ani.
Din vremile de mult trecute
Om întocmi amorul iarăși
Și dând de-o parte toate cele,
Din nou ne-om prinde buni tovarăși.
Și, îmbătăți de fericire,
Om da uitărei-ntreaga lume.
Eu după gât te-oi săruta,
Iar tu râzând mi-i spune glume.
Vântul printre crengi ne-a aburi
Cu miros de sulcină,
Iar luna-n ceruri răsărind,
Ne va-mbrăca-n lumină.
Iar noi dormi-vom duși pe gânduri
În umbra de castani,
Tăinuitori iubirei noastre
De-atâți amari de ani.
poezie de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!