Când ţi se vor deschide in faţă mai multe căi şi nu vei şti pe care să apuci, nu alege la întâmplare, ci aşază-te şi aşteaptă. Aşteaptă oricât e nevoie. Nu te mişca, nu spune nimic, ascultă-ţi inima. Apoi, când o să-ţi vorbească, ridică-te şi urmează-i sfatul.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stăm liniştiţi până când inima va începe să ne vorbească. Dar când ne va vorbi, să facem ce ne spune ea.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei neliniştiţi se apropie fără să fie nevoie de prea multe cuvinte.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă... mai aşteaptă

Aşteaptă, mai aşteaptă
Primi-vei un răspuns
Vei auzi o şoaptă
Stăpânul nu-i ascuns.

Aşteaptă cu răbdare
Cântând spre slava Lui
Şi fără-ngrijorare
Spre Paradis să sui.

Aşteaptă împlinirea
Căci va veni-n curând
Să-nfăptuieşti slujirea
Cu mult avânt lucrând.

Aşteaptă să sosească
Ce-n rugă ai cerut
Făptura-ţi să vestească
Cine e Domn şi scut.

În lunga aşteptare
Răsplata nu ţi-o pierzi
Vedea-vei pomii-n floare,
Vor fi copacii verzi.

Aşteaptă revenirea
Cu sufletu-ţi deschis
Acel ce e Iubirea
Îţi dă ce ţi-a promis.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile vor şti

Va cădea iarăşi ploaia
pe ştiutele, iubitele noastre trotuare,
ploaie blândă
ca o respiraţie sau ca nişte paşi uşori.
Iarăşi briza şi zorii
vor înflori odihnitor
sub paşii tăi
care revin.
Pe pervaz, printre flori,
pisicile vor şti asta.

Vor fi alte zile.
Vor fi alte voci.
Vei zâmbi singur.
Pisicile vor şti asta.
Vei auzi cuvintele altor vremuri,
cuvinte obosite şi pustii,
asemeni unor costume de demult,
de la festivaluri intrate-n amintire.

Vei face şi tu anumite gesturi.
Şi vei răspunde cu vorbe
(o faţă a Primăverii)
şi vei face şi tu anumite gesturi.

Pisicile vor şti asta
(o faţă a Primăverii);
ploaia blândă,
zorii cu obraji de zambilă
sfâşiind inima cuiva
căruia nu-i mai este demult dor de tine,
sunt surâsul trist
cu care surâzi tu în singurătate.
Vor fi alte zile,
vor fi alte voci şi-alte treziri dimineaţa.
Vom suferi în zori –
o faţă a Primăverii

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi sorb aerul din preajmă,
Vreau să-ţi sorb lumina din preajmă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să stau pe scaunul tău,
Vreau să stau pe scaunul tău.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Dă-mi patul tău şi dă-mi lingura ta.
Dă-mi perna ta şi dă-mi strachina ta.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Sfâşie-ţi pieptul şi dă-mi inima,
Trebuie să-ţi mănânc chiar acum inima.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Aleargă şi mori la marginea urbei.
Chiar acum aleargă şi pieri la marginea urbei.

E pletos şi pocit, pare tânăr,
N-are loc de mine pe lume,
N-are loc de mine pe lume.

Mă uit la el, râsul m-apucă,
Râsul m-apucă şi râd, şi râd,
Şi numai eu ştiu de ce râd...

Numai eu şi Moartea ştim de ce râdem,
Numai noi doi, numai noi doi,
Şi poate şi Soarele... Poate şi Soarele.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide sau închide poarta

poate mă vei lăsa
din când în când
să mă strecor
în gândul tău

promit să nu trezesc nimic
voi bate-abia şoptit
cu flori de mac
şi albăstrele-n ochi
la porţile albe

de-mi vei deschide
eu voi păşi desculţă
ca într-un sanctuar

de nu-mi deschizi
n-am să te-ntreb nimic
despre tristeţea din ninsori

vei şti că sunt
chiar dacă timpul e departe
şi n-oi mai fi nicicând
în lăstărişul de cuvinte

din muguri ce pocnesc târziu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelora pe care i-am iubit şi acelora care m-au iubit

A venit vremea să plec, nu mă opri, deschide uşa larg,
Am multe lucruri de făcut şi de văzut dincolo de prag;
Nu te-atârna de mine cu lacrimi, bolovani,
Fii fericit că am avut în viaţă-atâţia ani

Să-ţi dăruiesc iubire, iar tu nici nu poţi să ştii
Cât de fericită am fost cu tine în fiecare zi,
Îţi mulţumesc pentru toată iubirea ta acum
Când, iată,-a sosit vremea să plec singură la drum.

Mă poţi plânge-un pic, dacă simţi că asta-ţi face bine,
Apoi lasă-încrederea, cu lumina ei, durerea să-ţi aline;
Curând vom fi-împreună iarăşi într-o vâlcea cu calomfiri,
Până-atunci, binecuvântează comoara ta de amintiri.

Nu voi pleca de tot, totuşi, iar viaţa merge mai departe,
Dacă-ai nevoie, cheamă-mă, şi voi sosi de dincolo de moarte;
Deşi tu să mă vezi nu vei putea, nici să mă-atingi, voi fi aproape,
Dacă-o să-ţi asculţi inima, vei auzi căzând ca nişte ape
Întreaga mea iubire, limpede şi tandră ca zefirul.
Apoi, când singur vei veni şi tu pe acelaşi drum, din nou mireasă,
Te voi întâmpina zâmbind şi-ţi voi spune bine-ai venit acasă.

poezie de Mary Alice Ramish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu luna

Am privit în faţă, pe bătrâna lună
Şi am stat de vorbă, atâta timp
Şi n-a ştiut săraca, să îmi spună
De ce drumul vieţi, n-am cum să-l mai schimb

Oricât ar fi de bine şi oricât de rău ar fi
Când multe ai vrea să faci, dar nu şti pentru cine
Cine oare-n viaţa te va preţui?
A tale fapte bune, cui vor aparţine?

Nui păcat să mori, când drumul ţi s-a şters!
Când tu eşti pentru uni, o pată dintr-un vers
Şi-n alte pânze albastre şi pe-un drum mai larg
Când cerul tot se crapă şi stelele se sparg.

Atunci în fericire şi-n valurii de sclipirii
Să te renaşti din moarte şi făr de amintirii
Doar tu-ţi vei căra viaţa şi o vei ţine-n mână
Şi n-ai să mai ţii cont, de soare şi de lună.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un anotimp altfel

moartea
al o mie unulea anotimp
îţi va povesti în fiecare seară câte ceva frumos
ceva de care va începe să-ţi pese
vei afla multă iubire
spaţiul ei va fi de factură julesverniană
fascinaţia se va derula pe o peliculă de film
lumina se va lăsa împărţită rogvaiv
îţi vei alege oricare culoare
vei picta sufletul ei
cu buricele degetelor
multe planete se vor naşte din inimă
vei apăsa pe o stea
cerul morţii se va deschide atunci
farfurie zburătoare
vei trimite mai întâi un sunet alien pentru vii
apoi vei scrie pe cerul lor aflat dedesubt

sunt al o mie unulea anotimp
povestea voastră poate să înceapă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori când lucrezi la o problemă dificilă, nu realizezi nimic la primul atac. Apoi te odihneşti, mai mult sau mai puţin şi te apuci din nou de lucru. În timpul primei jumătăţi de oră, ca şi înainte nu se găseşte nimic, apoi deodată ideea decisivă îţi apare în minte.

citat din Rollo May
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea timpului pierdut

atâta timp cât nimeni nu ne povesteşte
eu cred că moartea e un fel de-a spune te iubesc
şi înainte de a trece pragul,
privesc în urmă ca să mângâi timpul
şi să încerc să-i fur culoarea, gustul, greutatea

iubindu-mă vei şti că moartea nu desparte
dar nici nu pot să-ţi spun ce te aşteaptă

regretele sunt cel mai dureros bagaj
pe care n-are rost să-l iei la drum
păstrează chipuri, gusturi şi arome
pentru că toate astea te vor sprijini de-acum
şi-alături de iubire te vor ajuta s-accepţi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul iubirii

Tu dormi, iar trandafirul meu aşteaptă
să-ţi simtă respiraţia din vis
şi doar atunci să îţi vorbească-n şoaptă,
aşa cum ne-am vorbit şi mi-a promis.

El îţi va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ţi spun tot timpul: "Te iubesc!".

Îţi va şopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
şi-n graiul lui el îţi va da de ştire
că-n visul tău aş vrea să fiu oricând.

De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
şi îţi va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.

Atunci, iubita mea, vei şti şi tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ţi spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îţi vorbesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar….

E toamnă iar, în deal şi în zăvoi,
E toamnă şi în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar şi în distanţa care ne desparte.

E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin şi, nu eşti ca-nainte.
In şoapta ta, de ieri, de azi şi poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.

Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine şi vara,
Când vei dorii să-ţi cauţi a Ta “Doamnă”.
Eu o să-ţi spun: Aşteaptă altă toamnă.

Să fie veşnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamaţi.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest corp, acest corp

Pe care nu-l mai cunosc, ori de câte ori îl atingi se preschimbă-ntr-un râu
Învolburat, plin de vârtejuri, doar vocea-i înăbuşită strigă după ajutor
Acest corp, acest corp, cu mâini, ochi şi picioare ca nişte pâraie se varsă tot în tine
Multe bucăţi din carnea mea vor sta în trupul tău ca pietrele pe fundul apei
Niciodată nu se vor mai ridica indiferent câte corăbii ar eşua
Ele vor sta mult şi bine ca o barieră de corali, graniţă în calea altor femei
Alte părţi mai uşoare, vise, iluzii, vaporii de ceaţă vor fi luate de vânt
Se vor depune pe gene până vei orbi şi nu vei mai şti care-i adevărul:
-Aburii ridicaţi din pieptul tău sunt ai mei sau ai tăi?
...................................................................
Acest corp, acest corp, care şerpuieşte-n tine în aval şi-n amonte
Trece ca un râu, desculţ, prin măduva spinării, liniştit şi tandru
Şlefuieşte fericirea şi moartea, roade tot ce-i iese în cale
Erodează maluri provocând convulsii, răni, până ia forma ta
Pe degete mai ai încă sânge, ştiai deja din prima zi când ghicitoarea
Ţi-a spus privind în palma ta: mare ghinion se va abate asupra ta la mijlocul vieţii
Constelaţiile îţi vor mişca inima, sângele meu nu se spală cu nimic
Acest corp, acest corp, despre care nu vei şti nimic niciodată
S-a făcut pojghiţă peste oasele tale, într-un strat fin, uniform ca o altă viaţă

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă dată-n altă viaţă

Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viaţă,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în faţă?

Şi dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?

Oare mă vei recunoaşte
Când am să te-mbrăţişez,
Dragostea va mai renaşte,
Sau, ca azi, doar eu visez?

Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor ţâşni sub pleoape
Nu vom şti de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.

Ştiu c-am să te fac să simţi
Alţi fiori în dimineaţă
Fiindc-am fost îndrăgostiţi,
Altă dată-n altă viaţă!

Şi de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îţi voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.

Fiindcă astăzi sunt femeie
Şi pentru c-am fost rănită
Viaţa care va să vie
Măcar tu să fii iubită.

Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăţa cum să iubeşti,
Iar atunci vei şti tu oare
Că nu-i bine să răneşti?

N-am să-ţi reproşez nimic
Fiindcă sufletu-ţi va şti
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai ştiut iubi.

Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în braţe te voi strânge,
Şi-am să fiu cel înţelept
Şi-am să tac... cât tu vei plânge.

Tu vei plânge vinovată
Pentru că ţi-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Şi răneai, dar te-am iubit.

Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ţi vor curge
Şi ţi-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...

poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutilitatea omenească

Şi ne preocupăm de bani şi alte cele...
Când totul pe pământ va arde...!
Eliberează-ţi sufletul dintre zăbrele,
Devino om curat şi cumsecade!

Şi ne preocupăm de efemere...
Când Dumnezeu vrea să ne vorbească...
A-ţi salva duhul, crezi că-i greu, mistere...
Învaţă-l mai bine, să se şlefuiască!

Şi ne preocupăm de zilele ce vin...
În loc să-l căutam pe Domnul să ne-nveţe...
Suflul tău, născut din strat divin,
A revenit aici pentru poveţe!

Şi ne preocupăm să fie numai bine,
Când binele nu creşte şi nu te-nvaţă...
Mai bine alege să urci văi şi coline,
Ca să apuci o nouă dimineaţă!

Şi ne preocupăm prea mult de trup şi sociale...
Dar vine ziua în care vei muri...
Umbli numai după ţeluri şi motive goale...
Alege sufletul a nu ţi-l osândi!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mare realizare (sau mică) a fost mai întâi de toate un vis. Stejarul este conţinut în ghindă, unde doarme şi îşi aşteaptă manifestarea. Pasărea aşteaptă şi ea în ou iar în viziunea supremă a sufletului aşteaptă un înger. Visurile sunt seminţele care vor manifesta realitatea de mâine.

citat clasic din James Allen
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puţină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.

Paisie Aghioritul în Viaţa de familie, Cuvinte duhovniceşti vol. IV (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte a nefericirii noastre o datorăm drumului greşit.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşti o pasăre albastră

Când întâlneşti o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Priveşte florile din glastră,
şi-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ţi spune:
păstrează-ţi lacrimile.
Vor veni şi vremuri bune
şi-ţi vor şterge patimile.
Glasul ei îţi va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
şi oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îţi mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde eşti plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reuşită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
şi-n viaţă, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
şi vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înţelept.
Vei înţelege lumea noastră.
Asta de la tine-aştept.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!