Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi să-ți pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...
catren de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eminescu
O viață întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.
Și satul meu la fel cu "ești", ca Ipoteștii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreștiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreștii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.
... acum întregul Prut e o vâltoare,
Și nu mai trec țărani, cu caii de căpăstru...
La Iași să-și ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...
Acuma Prutu-i ștreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa președintele Băsescu,
- De neam c-o datorie și de sânge,
Față de tine, bade Eminescu...
Hotarul nu mă lasă... cică Europa,
E malul drept-adică românescul,
Și Basarabia pe veci e Aziopa-
Cum râd muscalii, bade Eminescu...
Un unu, doi și trei de când cerșești,
Un orice preț Părintelui Cerescu,
Să dea o altă soartă, națiunii românești,
Întegră soartă, bade Eminescu.
PS
... Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus de-a sta-n genunchi să-ți pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...
Și dacă-ți place ție, o să-i placă și lui Dumnezeu,
Românul vers moldovenesc-românul vers basarabescu,
Și poate s-a-ndura, unind poporul meu
În Mare Românie, bade Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 11 comentarii până acum.Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolidul
versul meu îl sorb din viitor
din esențe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răgușit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu șoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu și liber și timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...
poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet
Să tot torni la rime rele
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negrești mai multe topuri;
Și când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân' la pământ
Șe de-a sta ca să-ți vorbească
Să înghiți orice cuvânt:
Nespălat, neras să umbli,
Și rufos și deșuchiet -
Toate-acestea împreună
Te arat-a fi poet.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Poet
Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negrești mai multe topuri;
Și când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân' la pământ
Și de-a sta ca să-ți vorbească
Să înghiți orice cuvânt;
Nespălat, neras să umbli,
Și rufos și deșuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eminescu, poet divin
Eminescu, poet divin.
Eu azi în fața lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.
Scriu acum acest vers frumos
Și sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat și el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!
Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Și ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.
Și când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină și frumoasă!
poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la nașterea lui M. Eminescu)
Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălțat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.
Să-l învățăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu știe să mintă.
El a fost scris cu sânge și sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste și amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.
poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cum mai delirează versul
În liniștea de foc... albastră!
Iubito, însă-și Universul
De astăzi e poemă noastră...
catren de Iurie Osoianu (19 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teiul gonflabil
O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
și mă joc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap
Pe pământ eu nu încap
și-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie
Sunt rănit de poezie
și mă joc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul
Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Versul
... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărții-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viață
soi de venin-antidot
simplu legate cu ață
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
și alter ego-ul meu
ce ba se naște ba moare
ultima șansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
și care vine de sus
plină de farmec și har
și după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu și blând
versul meu groaznic și trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!
poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului din mine
Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre
Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Aș vrea să fug de tine
În albul glacial
Aș vrea să uit de tine
Pe undele frecvenței
Sunt speriat de tine
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune
Și nu găsesc cuvinte venind de nicăeri
Să-ți cânt poema mea
Copilule- minune...
poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul lui Eminescu
De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta securitate!
epigramă de Damian Ureche
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... scrâșnind din dinți
o nulitate a venit cu flori
la bustul Eminescului de geniu
o, câți ca ea scrâșnindu-și din fiori
vor mai veni la Eminescu în milenii...
poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înțelege
-una este femeia și a doua e versul...
catren de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...
sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!