Cred că problema principală e să-mi scot din minte publicul cărţii, să scriu fără să mă gândesc la oamenii care mă vor citi, să fiu atent doar la povestea în sine, fără să anticipez reacţii, fie ele bune sau rele.

citat din Radu Paraschivescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema minţii tale e că ea visează lucruri, iar problema ta e că tu le crezi adevărate. Până nu te prinzi că mintea e problema, pentru că mintea te minte, vei continua să cauţi soluţii la probleme care nu există. Oamenii sunt foarte convinşi de ce pot să facă ei doar că paradoxul e că habar nu au în primul rând cine şi ce sunt ei! Când limitatul şi separatistul "a face" devine o virtute, infinitul şi dumnezeiescul "A-Fi" devine o ofensă. Dar pentru minte libertatea de "A-Fi" îi e fără de folos, căci doar prin "sclavia de a face" se poate delimita de ceilalţi. Iar prin ceilalţi nu înţeleg doar oamenii, ci întreg pământul. Iată de ce ego-ul e atât de atras şi de convins că are puteri paranormale! Ce alt stindard al separării mai viclean ca acesta cunoşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă oarbă

Nu mai cred Povestea vorbii,
Viaţa s-a-mpuţit de tot:
Azi pe faţă, chiar şi corbii,
Fără jenă ochii-şi scot.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care gândesc prost, de cele mai multe ori, ignoră lucrurile bune pe care le posedă, până în momentul în care rămân fără ele.

citat celebru din Sofocle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sau fără religie, oamenii buni vor face lucruri bune, iar oamenii răi vor face lucruri rele, dar ca oamenii buni să facă lucruri rele e nevoie de religie.

citat din Steven Weinberg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Televiziunile reflectă fără să obosească aspiraţia românească spre culmi.

Radu Paraschivescu în Două mături stau de vorbă. Scene româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi mai spun...

întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
şi îmbrăcat în togă de tribun
şi dezbrăcat de verbul: "a iubi"

de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun aşa cum este
că sunt demult nebun şi că iubesc
sfârşitul la o tainică poveste

deobicei povestea se termină
cu noaptea nunţii când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
şi rol de apa şi de piatră saca

povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri

povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la şcoală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...

povestea mea ştiută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care şi mereu ai fost
străină la streinu-ţi adăpost...

acum, ajuns în pragul veşniciei
cu trepte de abanos şi gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ţi-am spus o veşnicie-nu-ţi mai spun...

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte şi iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă stau să mă gândesc
Radu Cătălin Melinte
poate fi descris în trei cuvinte...
Ba nu! M-am răzgândit!
În două cuvinte!
Ba nu
la nu!
Şi mai mult!
Într-un cuvânt!
Radu Cătălin Melinte
este o frunză!
Şi apoi urmează celelalte cuvinte...
Fără copac.
Fără pământ.
O frunză doar printre cuvinte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care îşi şlefuiesc forma în veacul nostru nu sunt fericiţi. Într-adevăr, văzând ostilitatea publicului faţă de stilul şlefuit, stilul tuturor operelor care au rămas, ai zice că publicul n-a citit niciodată o carte veche şi că îşi închipuie de-a binelea că toate operele de imaginaţie au fost scrise de Al. Dumas, iar toată istoria – de domnul Thiers. Publicul vrea să citească aşa cum doarme, fără vreo osteneală, fără efort, şi aversiunea lui pare a se schimba în frenezia ignoranţei.

citat din Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.

Ţii minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma ştiu

Că scrisă mi-ai rămas în ei
Şi de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
Un singur vers,

Că eşti a mea de la-nceput
La nesfârşit
Şi să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.

Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!

Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt Dumnezeul furnicilor

dar mă dor toate muşuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înţeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilăreşti
doar aşa
ca să văd până unde vor răzbi

interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înţelegeam
din joacă
un uriaş fără minte

şi nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaştere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar aşa
ca să vadă până unde putem răzbi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi rupe pagini din cartea trupului meu fără să-mi spui povestea. Nu poţi să-mi rupi file din destin, fără să-mi plăteşti răscumpărare. Carnea doare cât este vie.

Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţia dă suflet cărţii pentru copii. O carte de copii fără ilustraţie, e ca un om fără suflet.

Ştefan Radu Muşat în Cartea românească pentru copii, încotro?, Armonii Culturale 2012 (februarie 2012)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mereu, mereu mă cert în gând
că treaba mea nu e să spun
ceea ce văd şi le aud,
ceea ce-n lume e oricum.

E clar că trebuie s-observ,
să-mi fac în cap o analiză,
fără concluzii, fără sens,
fără părerea mea confuză.

Nu-s Dumnezeu şi nici nu vreau
să scot păreri la suprafaţă,
vreau să îi las pe toţi să vadă
o simplitate complicată.

Mereu, mereu mă ştiu gândind
şi-n capul meu toate pătrund
şi le sucesc pe toate-n gând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Radu

De ce n-ai aşteptat până la vară
Când primăvara se renaşte-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.

Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Şi te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperţi de aramă.

La moartea ta n-am plâns şi nici nu ştiu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aştepţi.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.

Azi te mai caut printre frunze moarte
Şi cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Şi se despoaie de frunzar, gorunii.

Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Şi nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.

De ce n-ai aşteptat până la vară,
Pământul e arat şi stă în asfinţit.
Te-am aşteptat atât de mult să vii
Şi tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porni tăcut spre puntea principală, îngândurat. Se arătase amabil, dispus să o ajute, deşi în scurtul drum spre puntea principală îl chinuiră vreo câteva întrebări ce-i stăruiau în minte: "Unde se grăbeşte oare? De la cine vrea să-şi ia rămas bun în mod deosebit? Cine, cu excepţia părinţilor, care sunt aici, ar putea fi atât de special pentru ea? Are cumva un prieten, un iubit? Şi atunci... Din cauza lui nu mi-a acceptat mie niciodată prietenia?! Dar ce contează?! N-are decât să se ducă şi-şi poate lua adio de la individul ăla, nu doar rămas bun, pentru că mâine ea va pleca, în timp ce tipul va rămâne aici; eu nu... Eu voi fi cu ea în următorii ani, în misiune şi n-am să cedez, am să încerc să-i câştig prietenia, să i-l scot pe tipul ăla din minte; am timpul de partea mea..." Sub privirea albastră a Liei, surâzător după acest gând, Lucian se îndreptă direct spre director şi-i spuse fără ocolişuri, tot ceea ce-l rugase domnişoara consilier.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii gândesc fără să scrie, alţii scriu fără să gândească.

aforism de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre Scris şi Scriitori (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi înjurat cumplit? Cred că da: şi? Scriu despre întâmplări petrecute. Ipocriţii mă vor citi şi mă vor insulta. Dar vor trebui să recunoască: "Omul ăsta nu minte, aşa suntem! Roma veche trăieşte în noi".

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul mediocru priveşte fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să simtă, mănâncă fără să deguste, se mişcă fără vigilenţă fizică, inhalează fără să fie atent la miros sau la parfum şi vorbeşte fără să gândească.

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!