Ornice sparte
Poate ninge-ntre noi o zăpadă ciudată,
poate augurii-s vânt și n-au unde pleca,
poate burgu-i mai trist, răsădind pe o stea
un nimic esențial, o tristețe bogată...
Poate bântuie seri fără noi în genuni,
poate mugurii-s duși pe o zare departe,
pregătind în cuvânt ghimpii scriși pe o carte
răsfoită-ntr-o taină de vineri sau luni...
Poate-n cânt, undeva, am fost blânzii nebuni,
înșelați de zadar și de ornice sparte...
poezie de Nicolae Dobra (30 mai 2012)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Undeva, cândva
Undeva, cândva
Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spațiu, or vibra ca unde.
Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.
Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emițând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.
Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.
Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie și... cuiva...
poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
O carte
Nu-i navă să ne poarte-așa departe,
Înspre alte ținuturi, ca o carte,
Nu-i simpozion care să provoace
Emoții așa cum doar o poezie-o poate face.
Într-o astfel de traversadă se poate angaja
Fiece-amărât, fără opreliști sau hotare;
Cât de ieftină poate fi trăsura care
Plimbă sufletul omenesc din zare-n zare!
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și poate
... și poate nu-i trecutul dus așa departe
și poate-n vremea ce-o veni va răsări
dintr-un lăstar de amintiri zidit în șoapte
în urmele din gând când noi ne-om întâlni.
nici nu mai știu de dusă-i clipa-n timpuri
sau poate tu, ai strâns-o-ntr-un căuș de vânt
de s-ar întoarce să adie cu un zâmbet printre rânduri
să zbor cu-aripa lui spre cer să fur doar un cuvânt.
din toate câte-au fost, vor fi din nou doar floare
ce-or curge ne-ncetat din-naltul neatins
au luminat destul tăcând alăturea de soare
acum se sting încet în ploi ce plâng fără de vis...
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru din Trusou de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate...
Zace pe trotuar
Poate moare
Poate este flămând
Poate nu se poate ridica
și așteaptă o mână întinsă...
Sau poate crede
în alt Dumnezeu
Poate a votat
un alt președinte
Deci poate fi un dușman...
poezie de Stefan Zagiel din Chwile (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate mă fraieresc
să mă îndrăgostesc din nou
cu aceeași pierdere de memorie
și după aceea voi sta trist
undeva departe
poate într-o amintire pe pragul
unei nebunii efemere
poate mă apucă din nou nebunia
să iubesc încă odată cu aceeași
pasiune să alerg pe dealuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu uita, iubito...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost șoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta,
Cum pe pământ purtați de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...
Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Și zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate nu, poate... DA!
Oare, voi învăța,
într-o viață de om,
de la muguri de pom?!
Poate nu, poate... DA!
Viața vie-ncepu
c-un sfârșit creștinesc?!...
Oare mă amăgesc?!...
Poate... DA, poate... NU!
Dacă voi încerca
să zâmbesc, la dureri,
voi afla și plăceri?
Poate nu, poate... DA!
O să-mi uiți zâmbetu',
dacă-n brațele-i reci
ai vrea mâine să pleci?...
Poate da, poate... NU!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate-n drumul tău te gândești la mine,
Poate simți și tu dor ascuns în tine,
Poate vezi cu ochii în singurătate
Razele din mine cum îți sunt surate.
Poate gându-ți tainic fuge și mă caută
Din viața trăită într-o altă dramă,
Poate clipa asta te înfrângi pe tine,
Poate-ți spune Domnul puțin despre mine.
Poate îți apare dintr-un colț de umbră
Chipul meu ce fuge de o noapte sumbră,
Poate vezi o rază din mine plecând,
Căutătoare undă, foșnitorul gând.
Poate cu răbdare te agăți de ea,
Poate nu-i dai drumul spre o altă stea,
Poate te încingi cu ea peste trup
Să îi simți căldura... atunci când erup.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate...
Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.
Poate nu ești o mare cântăreață
Poate nu ești model și nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineață
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.
Poate nu sunteți buni și plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveți tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se poate glumi?
Da și nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoși.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli și bine dispuși.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniți.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proști.
Se poate - cu literați și artiști.
Nu se poate - cu gloabe literare și artistice.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
In spatele unui sigur cuvânt poate sa stea, o viață, poate să stea un început sau un sfârșit. Acel cuvânt, este, nu uita, iubire!
Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum am ajuns eu la 85 de ani
Poate așa e scris la carte,
Poate fiindcă sunt ateu
D'aia m-a uitat departe
Fără niciun Dumnezeu!
epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără loc
Nu pleca, nu te întoarce,
N-am să plec, nu m-alunga
Simt că pot și nu se poate
Și-aici noi și-alt undeva
Îmi e bine, nu mi-e bine,
Ție poate ți-e la fel,
Câte întrebări în mine
Îmi aduc ziua de ieri
Nu pleca sau du-te, pleacă,
Hai! Mai stai! Te rog, rămâi!
Parcă suntem ca o placă
Ce-i zgâriată de un cui!
Nu cunosc o altă viață
Fără tine nu exist,
Haide!... Lasă-mă și pleacă!
Stai aici! Unde te duci?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gigi: Poate i-a murit bunica sau poate mi-a pierdut numărul sau poate a plecat din oraș sau poate l-a lovit un taxi...
Alex: Sau poate pur și simplu nu vrea să vă mai vedeți.
replici din filmul artistic Despre bărbați și nu numai... (2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate... poate...
poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!
mi se pare că-mi zâmbești
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!
poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Pot fi cine vreau sau orice și oricând
N-am limite-aici, au rămas pe Pământ,
Îmi place pe Net și mă bucur de dar
Al meu, de la mine: al meu avatar.
E liber ca gândul, născut dintr-o stea,
Dar este și om, e imaginea mea.
Scăpat de restricții, el poate fi vânt
Ce poate să aibă zvâcniri de cuvânt,
El poate să bea din pocalul zeiesc
Să zboare prin locuri ce mi le-amintesc,
Să schimbe tărâmuri uitate de timp
Ce s-au prăfuit în atâta răstimp,
El poate iubi pe oricine, oricând,
Ciudat și zburdalnic, apoi, mai flămând,
Se poate preface-ntr-un vultur, pe cer,
Zburând spre înalturi, chemat de mister,
El poate orice și mă bucur de el
Căci e ce eu nu-s, el e fals, eu sunt cel
Cu dorul de-Acasă, sau nu? - n-am habar!
Sunt eu, sau un biet inventat avatar?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar femeia poate fi
Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.
Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.
Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.
Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.
Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.
Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.
Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.
Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.
Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.
Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Regretele vor crește
Vor trece luni
și vor trece ani.
Și va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte
și la spânzurații cu piepturi sparte.
De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.
Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.
Poate că au căpătat alte înțelesuri
și s-au mutat
mai departe,
în locuri nemaivăzute,
neștiute,
pe drumuri încă neumblate.
A dispărut
un întreg trib
de cuvinte.
O întreagă viitoare civilizație
de aduceri-aminte.
În urma lor,
a mai rămas un rug.
Cenușa
încă mai e caldă.
Undeva,
încă se vede fum.
E fumul rămas,
după ce a ars
și ultima vocală.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva cuvintele undeva
ca de obicei m-am trezit pe
la trei eram hotărât să nasc un poem cum
se întâmplă de obicei
dimineața devreme: câteva mișcări spre
înviorarea tastaturii nimic poate
undeva în computer undeva s-a
instalat o ne
fericită relaxare a inspirației re
partizată creației matinale (?!) poate n-ar
trebui să-mi cer decât explicații tăcute
poate nu nu
e bine să continui până spre ziuă
să lovesc disperat cu pleoapele-n zidul
plângerii cuvintelor dispărute
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Zidul Plângerii