Spovedanie tăcută
după amiază,
ies în parcul din spatele blocului.
aleg banca de lângă plopul
cu trunchiul plin de noduri.
tac prea mult cred.
ziua răsucesc sub tălpi
podeaua casei.
întorc mișcarea între uși și ferestre,
până la saturație...
aleg cu privirea un tei.
încep spovedania tăcută.
un câine se așează sub palma mea.
instictiv, îl mângâi.
îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele.
adoarme.
nu am uitat hârtiile și pixul.
refuz să mai pierd "piesele de șah".
din ele crește poezie.
de câte ori pierd un text,
moare în mine un copil.
scriu...
închei spovedania.
câinele se trezește.
se întinde leneș, cască.
rămâne cu spinarea arc sub palma mea.
poezie și câine somnoros.
râd.
am scris...
poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oarbă o simt
de multă
vreme
nu mai dialoghez
cu
singurătatea
o accept
nu e mare deosebire
între o soră tăcută
sau agresivă
și ea
cuminte
se așează
la brațul meu
oarbă o simt
și pe ea
când
între noi
un colț de azimă
își întinde brațele
ca o
binecuvântare
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd în dulcea mea visare ...
Afară-i toamnă umedă și rece,
Cu frunze-abia ținându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Și-un vânt năvalnic care-n goană trece.
În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic crește.
Un foșnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,
Cu-al ei parfum ce-l risipește-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfățat cu palma ei cea moale.
sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec între nu și da
răsucesc timpanul verbului
până la static.
în colțul cuvântului
aștern culoarea.
în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcnește dureros,
până la adormire.
mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul și teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniștea.
tot o iluzie.
poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o sanda, umbra
straturi peste straturi crește umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre și umbrelă aleg umbrela
om sunt și locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriașă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenușă
de încercări
ridică piatra, prietene
și arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaște
straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul și existența mea
de mine cu mine prin mine
cenușă devenind
cât o sanda, umbra
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să scriu o poezie
Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.
Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!
Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!
Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.
Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.
poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că așa a început
arunc din mine floarea sângelui
ca pe o pasăre pe care o inițiezi
plin de erori
în zbor
pe trupul de piatră al statuii
furnica
își urmează calea cuminte
saltă uneori
reașează firimitura de azimă
fericită că a încăput încă o lume
pe spatele ei fragil
pe o floare
o viespe
își spală picioarele aproape invizibile
lasă câte o picătură de otravă
se scutură de uri
și pleacă mai departe
la atac
poate că așa a început să se nască
arta
cine mai știe? cine mai știe?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra punctului
din libertate,
aleg cătușa cuvântului.
risipa cere acum aer.
improvizația
crapă cercul în punct.
gestul curat
cere pietrei fisurile.
ascult tăcută sunetul pietrei.
între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.
din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.
aerul din fisuri,
devine umbra punctului
dintre cuvânt și libertate.
poezie de Anne Marie Bejliu (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
nu-mi iau un câine
să dansez în jurul lui
cu el
din cauza durerilor de genunchi
să transpir în tricoul alb
cu imprimeu floral
eram exaltat de la cafea
realitatea mă aruncă în alt univers
fără rimă
se lasă bruma
peste iarbă se lasă bruma
noi stăm pe banca de lemn
citind goethe de dimineață
câinele stă cu privirea
spre alt câine
viața poate începe cu dans
dacă nu te dor picioarele
fără respirația grea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continuum
Aleg, aleg, aleg...
în mână țin timpul
și timpul mă arde,
pe cărări neștiute cu el eu converg.
Sunt prinsă-n sistem,
trei spații și-un timp
în mulțimea numerelor reale mă pierd
pe cele ireale cu sete le absorb
indizibil e totul și eu continui s-alerg.
Infinit de ferestre deschid
porți negre însângerate închid
pornesc mai departe precum un aisberg
fac parte din timp și spațiu sunt eu
Continuum se numește destinul meu.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șervețel
(după un an)
ascult și las prin mine
să curgă cuvinte.
exilați din viața activă,
paturi de spital,
... miros greu de otrăvuri binevoitoare
și frică...
e prea multă frică de moarte.
apropii scaunul rotund de patul unui bărbat.
are pe mâna stângă o branulă.
în mâna dreaptă ține o carte.
ochii lui privesc orbi, peretele opus.
îi ating brațul branulat.
tresare.
cât mai stai așa, Dane?
- mâine scap. nu știu cum dar scap.
ce citești?
- poezie. hai să-ți recit.
ascult vocea caldă, doritoare de viață.
lui nu îi este frică.
a urcat o treaptă roasă de ploi
cu inima deschisă.
îi aud gândurile...
Dane, ai scris asta acum un an.
ai mai scris?
- da.
se încruntă.
din buzunarul bluzei scoate un șervețel.
citește...
mângâi mâna prietenului meu
în ritmul în care poezia lui
dansează între pereții salonului.
după un an,
verbele lui dau fugii alt sens...
coboară în adâncul pământului,
aruncă de pereți mărăcinii,
lasă inimii galopul viu.
la final,
răsuflu ca un armăsar fericit,
după ce a prins câmpul în copite,
întreg.
am transpirat respirând cuvinte.
Mulțumesc Dane!
poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânăm metaforele
Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința
Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește
Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
prea statică să cuvânte întâmplarea
de a fi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să încep
Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ș. a. m. d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulțumite,
vântul răspândește acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi și ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Ați văzut câine în parlament?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi și-o noapte,
Nu te-am zărit în țara vieții, erai?
Tu plângi? De ce? Visările Coloane moarte.
Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.
Eu cred că numai orbii au șansa să zboare.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Câine de pripas
eu sunt ucisul visului de lut
din gândul ars mă fac ulcior
adun umbra din spatele casei
și o torn în pridvor
eu sunt străinul din mine
mi-am săpat singur groapa lină
într-un sărut
am iubit prea mult drumul spre casă
și primul văzduh
eu sunt ucisul din mine care umblă
pe cărări căutând un popas
teiul mă liniștește spunându-mi
- oricum nu te așteptă nimeni mâine
odihnește-te,
câine de pripas
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un chip sfios
zâmbește în soare
da, e zi de sărbătoare
doi ochișori mirați privesc iscoditori
un câine latră peste drum
nu-i câine rău
e doar un cățeluș de pluș
e ziua ta
azi soarele va sta
o clipă în palma ta
să iți spună lin
ție, dulce chip senin
o șoaptă, un cuvânt
o rază caldă să trimită pe pământ
sau poate un surâs pentru un suflet
pur si sfânt
e ziua ta,
Maria
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După trei ani la școala din sat, până și un câine poate recita o poezie.
proverbe coreene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul... la relativ
Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.
Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat și tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.
Am zile și nopți fără șiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a ști, să le fac petrecute...
Aș vrea să le-ngheț; le conserv, le țin reci.
Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieții fan!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, poezie
Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nșir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nțelesuri.
Nu-nclin balanța înspre scrisuri multe,
Nu am pretenții de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinerețea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Și m-a-nsoțit și-acum, și-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, de ziua poeziei
Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă știe,
Nu am niciun interes.
Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulți bani.
O poezie bună
Dăinuiește peste ani.
Vă îndemn pe toți cu bucurie,
Să fim mai înțelepți.
Hai azi să recităm câte o poezie
Și să-i slăvim pe poeți.
poezie de Vladimir Potlog (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie
Poezie dulce, poezie blândă
Ochii mi se-nchină
Și mă pierd prin mugurii de catifea
Se scrie-n pajiști și se pretinde atingerea
Mă las curtată prin aburii zăpezii
Și strig prin geamul casei să rămâi
Rămâi cu dor în suflet.
Eu voi pleca să-mi cânt destinul
Și voi respira prin porii iluminați.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!