Ce-a înţeles naturalismul tău din nepătrunsele taine ce ne înconjoară? Nimic. Când a trebuit să explice o pasiune neagră, să cerceteze o plagă, să cureţe cea mai neînsemnată rană a sufletului, a pus totul pe seama poftelor şi instinctelor. Căldurile împerecherii şi nebunia, la atât se reduce ştiinţa lui. Într-un cuvânt, n-a scormonit decât mai jos de buric şi a debitat banalităţi.

Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean des Esseintes: Totul nu este decât sifilis!

replică din romanul În răspăr de Joris-Karl Huysmans
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te mărgineşti la zemurile cărnii, să respingi supranaturalul, să tăgăduieşti visul, să nu înţelegi măcar atât: că arta începe acolo unde simţurile ies din joc!

Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este singurul lucru curat pe pământ, cu excepţia sfinţeniei.

citat din Joris-Karl Huysmans
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean des Esseintes: În fond, rezumatul înţelepciunii umane era să lungeşti cât mai mult lucrurile; să nu spui niciodată un da hotărât; fiindcă nu poţi manevra generaţiile decât atunci când le faci să-şi piardă vremea fără rost!

replică din romanul În răspăr de Joris-Karl Huysmans
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu existe oare nicio posibilitate să-ţi lepezi fiinţa de carne, să evadezi din cloaca ta, să atingi tărâmul unde sufletul se cufundă, vrăjit, în propriile-i abisuri?

Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată parfumurile nu provin din florile al căror nume îl poartă. Artistul n-ar îndrăzni să-şi ia elemntele numai din natură, n-ar crea decât o operă denaturată fără adevăr şi fără stil, întrucât esenţa obişnuită prin distilarea florilor are o asemănare doar foarte îndepărtată şi foarte vulgară cu aroma florilor vii care-şi împrăştie mireasma pe câmpuri.

Joris-Karl Huysmans în A rebours (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru pe o balenă albă

desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru şi mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
şi atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

feminitate

Ceea ce se obişnuieşte a se numi feminitate nu-i altceva decât răsfrângerea instinctelor masculine, un reflex al poftelor bărbatului, cu care femeia s-a acomodat.

definiţie de Francesco Orestano în Gânduri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i reproşez naturalismului nici limbajul cazon, nici termenii culeşi de pe pereţii latrinelor sau de prin aziluri, ar fi nedrept şi absurd; mai întâi, există subiecte făcute anume pentru el, apoi, cu molozul limbii şi catranul cuvintelor se pot construi opere mari şi puternice, Taverna lui Zola e o dovadă; nu, problema e alta; nu-i reproşez naturalismului muruiala groasă a stilului său butucănos, ci trivialitatea ideilor; îi reproşez c-a încarnat materialismul în literatură, c-a proslăvit democraţia artei!

Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.

definiţie aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noi nimic nu ne doboară decât dacă omul, dându-şi seama cât preţuieşte el ca om, nu izbuteşte totuşi să înţeleagă rostul lui în viaţă şi nici să-şi găsească locul. Şi atunci ţi se pare că, din toţi cei ce te înconjoară, numai tu eşti brânză bună şi toată lumea cealaltă vrea să te înghită. După o bucată de vreme, însă, începi să te dumireşti că partea cea bună din sufletul tău se află şi în sufletele celorlalţi şi nu e întru nimic mai rea decât a ta; şi atunci te mai uşurezi, iar cugetul începe să te mustre oarecum, pentru că te-ai crezut mai grozav decât ei şi ai dat ghes să te caţări numaidecât în vârful clopotniţei când, în fapt, clopoţelul tău e atât de mititel, încât, în cântarea clopotelor de sărbătoare, nici măcar nu se aude. Şi ai să mai vezi după aceea că clinchetul tău sună tare bine în armonia glasurilor unite laolaltă, pe când aşa, răzleţit, se-neacă în dangătul clopotelor bătrâne, ca o muscă în ulei. Ai înţeles ce vreau să spun?

Gorki în Mama, Partea întâi, XX (1950)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că atunci aş fi ales nebunia

aş fi ieşit din carnea mea ca dintr-o puşcărie
şi te-aş fi urmat până la capătul vieţii
aş fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aş fi şoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aş fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi

poate ca atunci aş fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de uşor de purtat în sânge
şi te-aş fi urmat
cu siguranţă te-aş fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieţii
da
da
te-aş fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ţi-aş fi atins tâmplele
cu buzele arse de aşteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subţiri

poate ca atunci aş fi ales nebunia
aş fi făcut poteci prin toate pădurile
aş fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i aşa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i aşa

poate ca atunci te-aş fi ales
nebunia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În odaie Răstignitul se înălţa enorm, pe crucea cu trunchiul traversat, în chip de braţe, de o creangă cu resturi de scoarţă şi care sub greutatea trupului se îndoia ca un arc... Deasupra cadavrului martirizat, capul apărea framantat şi enorm; încins cu o coroană încâlcită de spini, atârna vlăguit, iar în ochiul stins, abia întredeschis, mai licărea o privire chinuită şi înfricoşată; faţa era tumefiată, fruntea năruită, obrajii traşi; toate trasăturile căzute plângeau, în timp ce gura deschisă râdea schimonosită de atroce contracţii tetanice. Supliciul fusese cumplit; agonia îi îngrozise, punându-i pe fugă, până şi pe călăi.

Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea fusese la doi paşi şi o lăsasem să treacă doar ca să nu-mi complic existenţa. Ar fi fost atât de simplu, totuşi. N-ar fi trebuit decât să întind mâna. Restul s-ar fi aranjat într-un fel sau altul. Până la urmă totul se aranjează când eşti fericit, nu crezi?

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt fenomene care se produc când o persoană pronunţă sau scrie, dându-şi seama sau nu, un alt cuvânt decât cel pe care vrea să-l rostească sau să-l aştearnă pe hârtie (lapsus); când citeşte într-un text imprimat sau manuscris un alt cuvânt decât cel realmente tipărit sau scris (falsă lectură); sau când aude altceva decât ceea ce i se spune, fără ca această falsă percepţie auditivă să ţină de o tulburare organică a aparatului auditiv.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi trebuit sa stie ca atata pasiune va duce la distrugere, la arderea sufletului, la dezintegrarea spiritului.

Anna Todd în Inainte de noi
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul în mine aspira spre munte; nimic nu poate explica această puternică pasiune care mocneşte în adâncul sufletului meu.

citat din Anderl Heckmair
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Aveai dreptate în privinţa lui. E un tip minunat! N-ar fi trebuit să-mi închipui că ar fi intenţionat vreodată să te îndepărteze de mine.
Maria: Aşa e, n-ar fi trebuit. Însă mă bucur că în cele din urmă ai înţeles acest lucru. Deci, sper că de acum încolo nu vor mai exista astfel de neînţelegeri între noi.
Nick: Absolut nici una, iubito! Promit. Ştii de unde veneam când am apărut la voi în navă?
Maria: N-am idee.
Nick: De la tatăl meu. Acolo m-am dus, după ce am plecat de la bordul "Vulturului".
Maria: Deci, i-ai făcut două vizite într-un interval foarte scurt.
Nick: Aşa e, însă a doua oară am ajuns acolo fără să fi avut intenţia să-l fi vizitat. A fost foarte surprins să mă vadă din nou, însă eu am fost şi mai surprins decât el, să mă trezesc acolo. Nu-mi dădeam seama cum de-am ajuns din nou în cabinetul său, atât de curând. În fine, nu despre asta vorbeam...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această inimă nu mai e nimic de discutat

totul e limpede
dintr-o margine într-alta
un amestec de banalităţi
servite pe o tavă de plastic
aş decupa începutul
când toate cuvintele vibrau
până şi banalul
,, revin imediat''
ştiam că urmează un spectacol
iar inima ta va fi plină de mine
şi va striga atât de tare
încât
universul întreg
va şti că îţi pasă
acum nu mai e nimic de discutat
inima ta se târăşte
ca oricare inimă
numărând singurătatea
poemelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!