În odaie Răstignitul se înălța enorm, pe crucea cu trunchiul traversat, în chip de brațe, de o creangă cu resturi de scoarță și care sub greutatea trupului se îndoia ca un arc... Deasupra cadavrului martirizat, capul apărea framantat și enorm; încins cu o coroană încâlcită de spini, atârna vlăguit, iar în ochiul stins, abia întredeschis, mai licărea o privire chinuită și înfricoșată; fața era tumefiată, fruntea năruită, obrajii trași; toate trasăturile căzute plângeau, în timp ce gura deschisă râdea schimonosită de atroce contracții tetanice. Supliciul fusese cumplit; agonia îi îngrozise, punându-i pe fugă, până și pe călăi.
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jean des Esseintes: Totul nu este decât sifilis!
replică din romanul În răspăr de Joris-Karl Huysmans
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta este singurul lucru curat pe pământ, cu excepția sfințeniei.
citat din Joris-Karl Huysmans
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te mărginești la zemurile cărnii, să respingi supranaturalul, să tăgăduiești visul, să nu înțelegi măcar atât: că arta începe acolo unde simțurile ies din joc!
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu existe oare nicio posibilitate să-ți lepezi ființa de carne, să evadezi din cloaca ta, să atingi tărâmul unde sufletul se cufundă, vrăjit, în propriile-i abisuri?
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul trufiei
rânjesc ghilotine pe scenă
și toba bate uniform
până la mine-i departe
până la bard e enorm
mă-nchid în mine preventiv
și versurile parcă dorm
până la mine-i departe
până la bard e enorm
pretendenții la debut
grafologi ai nației
să-ncerce-ntâi la cenaclu
și-apoi la "poșta redacției"
nu vreau să vă sperii
dar de la Eugen Ionescu
n-a mai existat careva
să spună atât de-apăsat Nu!
nu-mi adormiți vigilența
nici cu supradoze de cloroform
până la mine e departe
până la bard este enorm
parodie de Constantin Ardeleanu, după Constanța Buzea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jean des Esseintes: În fond, rezumatul înțelepciunii umane era să lungești cât mai mult lucrurile; să nu spui niciodată un da hotărât; fiindcă nu poți manevra generațiile decât atunci când le faci să-și piardă vremea fără rost!
replică din romanul În răspăr de Joris-Karl Huysmans
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Strânge Doamne, intre brațe
Cu iertare și iubire
Planeta noastră suferindă
Și de boală și de durere.
Lacrimi varsă, abia respiră,
Chinuită e de frică.
Ar vrea, dar nu știe unde să fugă
Viața de până acum o uită,
La bucurie și speranță, disperată ea renunță...
Strânge Doamne, între brațe
Omenirea și Planeta
Ca să putem primi cu toții
Liniștea și pacea Ta toată!!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-a înțeles naturalismul tău din nepătrunsele taine ce ne înconjoară? Nimic. Când a trebuit să explice o pasiune neagră, să cerceteze o plagă, să curețe cea mai neînsemnată rană a sufletului, a pus totul pe seama poftelor și instinctelor. Căldurile împerecherii și nebunia, la atât se reduce știința lui. Într-un cuvânt, n-a scormonit decât mai jos de buric și a debitat banalități.
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renul a ținut-o tot într-o fugă până la copăcelul cel cu poame roșii. A pus-o pe Gretchen jos, a sărutat-o pe frunte și pe obrajii lui s-au prelins câteva lacrimi; apoi a luat-o la fugă înapoi. Biata Gretchen a rămas așa fără pantofi și fără mănuși pe un ger cumplit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coroană de trandafiri
Cetinița, cetioară dragă,
Cetiniță, cetioară dragă.
Cine coasă la fereastră
O coroană prea frumoasa?
Este maica lui Hristos,
Mesia, chip luminos.
Coroană de îngeraș
Pentru Isus copilaș,
Coroană de trandafiri,
Ce aveau să fie spini.
Vai tu, maică, nici visezi
Cum o să te întristezi.
Coroană de trandafiri
Va fi numai pătimiri
Cetinița, cetioară dragă,
Cetiniță, cetioară dragă.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Ștefan Luchian l-am găsit în pat. Odaia lui albă și mare împărtășea o liniște și un parfum deprimant, de sanatoriu. Capul îi sta proptit între perne. Trupul acoperit de o cuvertură se bănuia schelet. Întreg cuprinsul odăii era stăpânit de capul lui. Ah! capul acela! Un cap enorm, cu unghiuri aspre de craniu, peste care pielea palid-arămie, devastată de variolă, se subtiliza, violet, în preajma orbitelor sinistre, pe fundul cărora licăreau hipnotic, doi ochi impresionanți, ca două țipete în noapte. Numai gura lui zâmbea blajin, sau părea că zâmbește necontenit. Au trecut o sută douăzeci de luni de când Ștefan stă țintuit patului, cu fața către cer și mâinile pe piept în așteptarea supremei dezlegări.
citat celebru din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala nu te transformă în psiholog. Această calitate curge în venele oricărui creator, de la scriitor la artist plastic. În parfumerie ea este esențială pentru că mirosul, teribil indiscret, trădează. Nu există niciun secret, decât acela că trebuie să cunoști enorm de multe parfumuri și enorm de multe persoane, pe ambele să le privești de la distanță cu spiritul analizei și ochiul critic. Oamenii se dezvăluie prin cuvinte, gesturile și parfumurile pe care le poartă rezumându-se la o serie de tipare pe care ajungi să le știi după ce personal ai cunoscut peste 10000 de persoane.
citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată parfumurile nu provin din florile al căror nume îl poartă. Artistul n-ar îndrăzni să-și ia elemntele numai din natură, n-ar crea decât o operă denaturată fără adevăr și fără stil, întrucât esența obișnuită prin distilarea florilor are o asemănare doar foarte îndepărtată și foarte vulgară cu aroma florilor vii care-și împrăștie mireasma pe câmpuri.
Joris-Karl Huysmans în A rebours (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basmele au o origină arhaică, o vechime de multe mii de ani. Dar în ele se cuprinde, desfășurat în chip fabulos, întregul progres al tehnicii moderne. Știința, din timpul Renașterii și până astăzi, n-a făcut decât să sporească enorm șansele de realizare ale basmului.
paradox aforistic de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchii mari, întortochiate și cârligate ca niște gângănii, era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită și misterioasă. Învățasem pe de rost aproape toate cuvintele normale, și-n fața mea era tot pâclă de nepătruns. Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare de lumină, i-am găsit cheia...
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i reproșez naturalismului nici limbajul cazon, nici termenii culeși de pe pereții latrinelor sau de prin aziluri, ar fi nedrept și absurd; mai întâi, există subiecte făcute anume pentru el, apoi, cu molozul limbii și catranul cuvintelor se pot construi opere mari și puternice, Taverna lui Zola e o dovadă; nu, problema e alta; nu-i reproșez naturalismului muruiala groasă a stilului său butucănos, ci trivialitatea ideilor; îi reproșez c-a încarnat materialismul în literatură, c-a proslăvit democrația artei!
Joris-Karl Huysmans în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mă privești, vei vedea un nor mic sau unul enorm, după văzul tău. Doar ochiul avertizat în vis presimte în norul ce sunt și stâlpul de foc.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Loganul "pregătit" pentru poliție costă enorm
Acum e valoros Loganul,
Însă totul cu-o condiție:
Acei care vor plăti banul,
Să fie... de la poliție.
epigramă de Paul Constantin (15 octombrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am citit enorm toată viața, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut să intru în filosofia, în viziunea altuia. Este o fugă, în cărți, un fel de a scăpa de sine.
Emil Cioran în conversație cu Gabriel Liiceanu (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mugur din trunchiul românesc
Pe mine cade roua bucuriei
și de sub ea în nimbu-mi tineresc
eu cresc vlăstar în trunchiul României
mâine gata să rodesc...
sunt mugur abia dar creangă voi fi
și lumina din lutul strămoșesc
mai dulce ca mierea o voi sorbi
sunt gata - mâine să rodesc.
poezie de Nelu Voicu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!