Triplu salt
Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
și mai sus ca să țintesc!
Soarele mă împresoară
și cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.
Cu iubire și speranță,
cu a minții cutezanță,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfințit
ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite,
brațele mai ostenite,
pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite
sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față
luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Amintirea unui triplu salt
Soarele mă împresoară și cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!
Cu iubire și speranță, și cu multă cutezanță,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!
Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiș scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Și mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Azi nimeni nu mă vrea și nu mă cere,
Poate doar vraja dulce a unei amintiri
Îmi împresoară noaptea cu trista ei părere
Și-atunci visez iubite, la vesele nuntiri.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud cum vine dragostea
Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou sub soare
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoși de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Timpul mi-e martor că demult
doar eu
mai plâng înăbușit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!
Aceleași vise, aceeași sori,
aceleași tălpi, rănite zori...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântule, iubitule!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoși de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Mi-e timpul martor
că demult
doar eu mai plâng înăbușit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat
cu noi!
Aceleași vise, aceeași sori,
aceleași tălpi, rănite zori...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dragostei
Din iubire mi-ai spus șoapte,
luminânde peste noapte.
Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.
Ochii de i-aș ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Zbor înalt
Locuiesc în cuvânt
Și zborul e limba pe care o înțeleg cel mai bine.
Aripi colosale întind să cuprind
Zarea albastră a poeziei pământului.
Culeg gând după gând, statuie ridicând unui vers.
Și ce poate fi mai frumos decât
Imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire de catifea
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
și pe aripa ei,
soarele răsărea.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Și toate ce sunt
ei se închinau
și toate ce sunt
iubiri emanau.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
și pe aripa ei,
soarele răsărea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
În noaptea mea
mângâiam iarba din luncă
și luna o aveam, întreagă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc peste timp
Așteaptă-mă, visare-nălțătoare,
În vârf de munte, ca să te ajung
Să-mi dărui razele de soare.
Cu ele, lumea să-mi încing!
Cu râuri limpezi și albastre,
Să mă-nfrățesc în zori de zi
Și tu să dai iubirii noastre
O șansă, pentru cât vom fi!
Fii, bucuria toamnei mele
Și-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă iarași printre stele,
Ființa mea să o împaci!
Îți dăruiesc, drept mulțumire,
Pentru credința neînfrântă,
Doar viața mea, a ei iubire
Să-ți fie aripă și tâmplă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, n-am să plec...
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineții m-au primit trandafirii
și-acum, în toamna vieții
m-am predat iar iubirii!
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
și-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul și plopul înalt
și ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privește culoarea feței iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.
Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viață dragostea e ca soarele.
Despică-mi pieptul și vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.
Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotrivește, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele răsărea pe chipul tău
De pe pod,
privirile noastre urcau pe firul apei.
Acolo, soarele strălucea ca o monedă
în apa limpede.
Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul.
Și tu zâmbeai atât de frumos
încât, am surprins pentru o clipă,
răsăritul pe chipul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este bogăția dacă nu toată lumina adunată într-un suflet?!
aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-poeme
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă crește.
Sub mâna ta,
un mugure-nflorește.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
ființa mea se prinde
de inimă
și iute ți-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!