- școală
- Școala este rădăcină,
Vieții necesar avânt,
Duce rodul spre lumină
Sau îl lasă... în pământ.
Școala
definiție epigramatică de Constantin Mîndruță din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Citate similare
La școala vieții
abecedarul arborilor l-am învățat mimetic
de pământ aer apă știu că depind și eu
în conștiință e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.
alfabetul iubirii sângele îl rostește
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranțe în înălțime crește
și poartă pe creste o cunună de rază.
la școala vieții sunt docilă elevă
învăț din greșeli învăț prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.
nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul este de o importanță vitală pentru stat, domeniu al vieții și al morții, calea care duce spre supraviețuire sau spre nimicire. E neapărat necesar să fie studiat temeinic.
Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala vieții
Școala vieții m-a-nvățat
Să muncesc, să fiu cinstit;
Eu așa am procedat
Și-uite-așa am sărăcit.
epigramă de Ionel Stoiț din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ghioceilor
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Și curge din pământ culoare.
Același ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.
În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Și parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,
Sub nea, când ghioceii-nfloare!
rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala. Școala asta. Nu știu dacă am s-o fac vreodată. Dar mi-ar plăcea ca la sfârșitul vieții să pot spune: nici nu am făcut altceva.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din rodul vremii
Din rodul vremii ce am strâns a vieții roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeți decât nevoi.
Din vise și îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.
De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
și-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit și-n tină ne vom întoarce la... apus!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe alee
Pe alee sunt c-o Evă,
Ce-mi șoptește în șaradă:
"Lasă frunzele să cadă,
Nici a mea nu face grevă!"
epigramă de Constantin Mîndruță din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unele cărți scrise azi
Astăzi cei cu bani și timp
Dau năvală-n librărie,
Dar cărarea spre Olimp
E pustie!
epigramă de Constantin Mîndruță din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porți închise și în rai...
Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ți este greu,
Te-ajut, să-l scoți iar la lumină din umbra-n care stau și eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură și altul stă să să-și piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde și uite, cade la pământ!
Tu poți să-mi nemurești poemul, doar aplecându-te, să-l vezi
Și peste frunza-i veștejită, o mângâiere să așezi.
Oprește-te din goana vieții, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieții și chiar de nu-s în drumul tău,
Lipește-ți fruntea de țărână și-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu mă opresc și cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjește trupul meu de dor,
Lovește-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa să mor!
Iubirea-ți este grea povară, când nu ai cui s-o dăruiești
Atinge-mi fruntea și-o sărută, să simt că-ți sunt, să simți că-mi ești!
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala este coloana vertebrală a societății! Școala vieții este coccisul!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Școala vieții
Școala vieții nu ajută
Niciodată, nici un pic,
Dacă viața-i petrecută
Fără a-nvăța nimic.
epigramă de Ludwig Fulda din Epigrama germană de cinci secole (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
"Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați..." (Matei 11:28)
Deschisă-i școala lui Isus
Și pentru noi și pentru tine...
De ce-ai rămas pe gânduri dus?
Oricât ai fi de chin răpus,
Deschisă-i școala și Isus
Te-așteaptă-n lacrimi și suspine...
Nu-ți fie teamă... Vino, dar,
Să bei din Apa Îndurării!
E-atâta Dragoste și Har
În școala Lui de pe Calvar!
Nu-ți pierde vremea, în zadar,
Pe la fântânile pierzării...
Deschisă-i școala... Nu te-nscrii?
În poartă sună clopoțelul:
Să vii, să vii, să vii, să vii!
Destul cu anii tăi pustii!
Nu vrei și tu școlar să fii
La școala ce-a zidit-o Mielul?
Nu vrei să cânți și să iubești,
Fugind de mlaștina tristeții?
Nu vrei să nu mai fii ce ești?
O, vino, vino să trăiești
În slăvi de bucurii cerești
S-ajungi biruitorul vieții!...
Deschisă-i școala lui Isus
Și-așteaptă să te-nscrii.
Hai, vină! Deschisă-i școala lui Isus
Și școli ca școala asta nu-s,
Ca să te-mbrace până sus,
În albe straie de lumină!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Școala vieții"
Zilnic, de-i război sau pace,
La "cursuri" suntem prezenți
Dar n-aflăm cum de se face
Că rămânem... repetenți.
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viața Buzăului" (1989)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferință. Eu simt multă teamă în tine.
replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Amenințarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Des și rar
Spre tine inima-mi dă ghes,
Din an în an, adică des;
Numai c-am bani în buzunar,
Din an în Paști, adică rar...
epigramă de Constantin Mîndruță din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădinile nesuspendate
nu această grădină e suspendată
nu
mai grădinarul e-n aer avânt
da
cu boașele spânzurate în pomii pe rod necesar
(?!) - el
asemeni tuturor grădinarilor fără chef
de
viață din toate grădinile raiului
pe
pământ
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea...
Dacă mintea este divizată
Bun și rău sunt criteriile
Din care se nasc
Toate acțiunile
Care provoacă suferință.
Dacă mintea este clară
Bun și rău nu există
Fiind doar manifestări
Născute din aceeași rădăcină.
Când omul înțelege
Că Unu este cel
Care dă naștere lui doi
Liniștea se lasă de la sine
Iar suferința dispare
Fără să fie necesar
Vreun alt efort.
poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Pe tine te doare viața
La mine-i scurtată viața.
Lasă viața să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.
Până-n paradis mai este
Viața este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranța, ultima moare...
De-a încolțit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânță
Ce sufletul tău înalță.
Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Și pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.
poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
sorb din izvorul vieții poeme lichide
purificând în mine omul din Neanderthal
universul de iubire în cord se deschide
și plouă cu vise cu nopți de santal.
sub clar de Lună trec orele sublime
învăluindu-mă cu aripi de lumină
străluciri fermecate pot să mă anime
cu nectarul dragostei strâns în stamine.
cred că Luna este un fel de Dumnezeie
sacralitatea ei se scurge în Cuvânt
inspiră artele cu freamăt de condeie
coșmarele vieții le spulberă în vânt.
în nimbul ei se află a veșniciei cheie
înving obstacole spre cer îmi iau avânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!