Vigor mortis
Și pietre, aud pietre crăpând de jale seacă
Și liniștea așterne la tâmple promoroacă
Și bântuie-o stihie prin colțurile nopții
Și morții sunt cu viii și viii sunt cu morții.
Și câinii-și mușcă limba și limba li se-nnoadă,
Sunt javre hămesite ce șuieră din coadă,
Și corbii se adună, având la îndemână
Cadavre aburinde, căzute într-o rână.
Și sângele e negru și sângele încheagă
Și moartea-i viguroasă și viața este bleagă
Și viermii se îndoapă din leșuri putrezite
Și porți spre izbăvire ce strașnic sunt păzite.
poezie de Ionuț Caragea (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inventarul sentimentelor
și iar îți face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea firească
a suferinței
viața este un strat subțire de pământ
sub care morții se pot întinde cât vor
morții dedesubt, viii deasupra
și iar îți face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea firească
a suferinței
viața este o apă curgătoare
aruncă o piatră în apă și ascultă
numele celui ce urmează să moară
pietre la fund, pietre la mal
și iar îți face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea firească
a suferinței
viața este cât vezi cu ochii
norii, soarele, stelele, cerul și luna
oamenii dedesubt, zeii deasupra
și o pasăre oarbă
cu ciocul încovoiat
spre propria inimă
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt de Iubire
Așezați la masa Tăcerii
în regatul necunoscut
Poeții frâng pentru noi
Pâine curată
stropită
de Rouă cerească...
Morții cu morții, se spune,
și viii cu viii!
Dar știm noi oare
care sunt morții
și care sunt viii?
Un Poet mai mult
Dincolo...
Un Poet mai puțin
aici
La plecarea
în regatul tăcut
Poetul ne lasă
un cânt de Iubire
necunoscut...
poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morții sunt mai mulți decât viii. Și numărul lor crește. Viii sunt rari.
citat celebru din Eugene Ionesco
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Morții cu morții, viii cu viii" este tot o formă de discriminare pozitivă.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viii cu viii, morții cu vina!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morții sunt mai grei decât viii, sau cel puțin așa le par oamenilor.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morții vii și viii morți
După cum e dat de sorți,
Unii-s vii, deși sunt morți;
Cea mai cea din grozăvii:
Mulți sunt morți, deși sunt vii.
pamflet de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (7 martie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morții cu morții și viii cu morții viitori.
aforism de Mihail Mataringa (10 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
Făcuți dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare și rouă și din furtună,
În ea ne rostim bucuria și chinul,
În prea iertătoarea limbă română.
În ea se botează și viii și morții,
În ea se șoptește sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze și domnii și hoții
Trăind de milenii în limba română.
Iar timpul tot curge și curge-va veșnic
Și sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeșnic,
Cu blânda mireasă, limba română.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Revoluțiile sunt prohodul istoriei. Când răposatul este întins pe catafalc și cei care au crezut în el îl jelesc și nu vor să se despartă de trupul lui, apare o ceată de turbulenți care îl iau, îl aruncă mai repede în mormânt convingându-i pe cei care sunt în viață că, într-adevăr, mortul a dispărut cu totul, că nu mai are rost să trăiască după preceptele lui, că traiul trebuie luat dela capăt, cu alți oaameni în preajmă: "morții cu morții, vii cu viii". Iar răposatul nostru a stat cam mult pe catafalc, fără a mai socoti perioada cât a fost muribund. Și miroase al naibii de urât.
Aurel Neron în Cartea "Pe ambele părți ale baricadei", Cap. XVIII, pag.129 (2009)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai cu viii
Gândul bun sau rău mă poartă,
Ce să fac cât nu sunt moartă?
De pământ zic doar de bine,
Până nu-i... covor pe mine!
epigramă de Aurelia Velea din Spinul, nr. 16 (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit e omul care în viața lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii și morții. Omul își spală sufletul în lacrimile pocăinței, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit e omul care în viața lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii și morții. Omul își spală sufletul în lacrimile pocăinței, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrele sunt hainele morții. Noi suntem doar cuiere.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (22 aprilie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și morții au votat
După cum vedeți și voi
Este "viața de apoi".
După ale nopții porți
Nu sunt nicidecum timpi morți.
epigramă de Mircea Constanda din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Sunt conștient că într-o zi se va sfârși.
Declar: acest dig va fi o parte din moștenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata pășind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea ucisă
am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe țărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium copilăresc
Îmi bate la fereastră gândul,
E plin de romantism și jale,
În pat îmi zace negru trupul,
Iar ochii-mi sunt pierduți pe cale.
Îmi tremură cu dor amorul
Și se ridică în picioare,
Cade în gol și viitorul
Și cad și oasele murdare.
Mă strânge gulerul albastru,
Fug ochii obosiți de clipe,
Pe cer mai arde vechiul astru,
Și degetele moi pe clape.
O melodie ce mă-ngână
Răsună-n geam și geamul cântă,
Adorm, și-n vis cu-aceeași strună
Mă-mbrac în rochie de nuntă.
Un vals pornește într-o sală
Și pașii mei grăbiți se-nnoadă,
Primesc în mână-un fir de cală,
Și cad, și cad, și sunt la coadă.
Pe ușă ies, și ies ca moartă,
Din vis tresar, privesc spre poartă,
Închisă e, și a mea soartă
Cu gândul stă, afară, fată.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fac viii ce zic morții.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunând viii cu morții
Din trecut, din viitor
Tragic sau cu mult umor
Viața e cobaiul sorții
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!