Revistei cu redactor nou

Motivul că n-a progresat
Îl scriu aicea pe silabe:
Doar vizitiul s-a schimbat,
Dar au rămas aceleaşi gloabe!

epigramă de Dmitri Minaev din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă progresezi cu doar unu la sută pe săptămână, la încheierea celor cinci ani vei fi progresat cu două sute cincizeci la sută! Aminteşte-ţi de acest lucru data viitoare când te întâlneşti cu cineva care nu te-a mai văzut de câteva luni: nu se poate să nu remarce că te-ai schimbat.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia Vizitiul se poate găsi prelungind arcul lui Perseu dinspre gama, prin alfa spre delta din Perseu. Β din dreapta, care de obicei e legată de constelaţia Vizitiul, e şi β din Taurul, pe când vita din Vizitiul se află sub Capella. Capella răsare prin octombrie, pe vremea când soarele apune. Strălucirea acestui soare e de vreo 120 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru şi lumina Capellei ne soseşte după o călătorie de vreo patruzeci de ani.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a schimbat şi vremea
Te-ai schimbat şi tu
O scrisoare-n ceruri
Îţi trimit acu'

Mi-a inghetat cuvantul
Ai inghetat si tu,
Stiu ca Dumnezeu
Nu iti spune, nu!

Lui ii dau de veste
La capat de Amín
Povestea mai este
Cand iubesti deplin

Te astept la noapte
Ora s-o schimbam,
Si de Florii
Sa ne imbratisam

Primavara asta
E o iarna lunga,
Iubirea inseamna
Doua flori pe-o punga

S-a schimbat şi vremea
Te-ai schimbat şi tu
Îmi scriu testamentul
Unde eşti acu'?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se mai poartă...

Motivul bârfei? Mai numic.
O fustă - şi-aia cât e tivul -
Că de-o scurtează, doar un pic,
Dispare întru tot motivul.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe în ecou

Pe obraz îmi curg jurăminte
Şi mi-e dor de un gest nepătat,
Scrutează-mi aceleaşi cuvinte
Peste evul în care-am jucat.

Nu mai am chemările în ecou
Să-ţi mai flutur silabe eterne
Şi-aş mai vrea, iubite-erou
Să-mi îngădui suave poeme.

Mă apasă prea multe dureri
Şi o mare de spasme s-aude
Peste lumea ciunţită de ieri,
Felinarul iubirii surâde.

Ia-mi mâna în palmele tale moi
Şi iartă-mi paloarea învinsă,
Adu-mi în clepsidră înapoi
Fericirea, zeiţă distinsă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care se scriu atât de puţine cărţi bune este acela că atât de puţini oameni care scriu ştiu ceva.

citat din Walter Bagehot
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cei mari şi cei mici au aceleaşi nenorociri, aceleaşi supărări şi aceleaşi pasiuni; însă unul se află în partea de sus a roţii, iar celălalt aproape de centru. şi astfel e mai puţin agitat de aceleaşi mişcări.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu am căutat motivul pentru care scriu.

citat din Nathalie Sarraute
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp minimalist

singurătatea mea are porii deschişi
încă îi aud urletul
când o aşez printre cărţi
copertele lor se contaminează
şi încep să tacă absurd

niciun cititor nu acceptă singurătăţi care se scurg
precum un fluid galben în venele subţiate
şi îţi schimbă metabolismul
te fac să citeşti cu led-ul aprins
partea de întuneric a sufletelor

eu nu scriu cuvinte scriu vii scriu naşteri scriu fii
dar fiii vii au naşteri zidite în cuvânt din care flamingo cel roşu al singurătăţii
înghite silabe decadente pietre rotunjind în mustul însingurării
iar eu mor a mia oară printre coloane ale lumilor de dincolo de zicere
om prea simplu sfâşiat de clipe-lycantrop

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiunii

Din raţiuni de stat oculte
Sau poate dintr-un stil excentric,
Noi am schimbat în ţară multe,
Doar chinul a rămas identic.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plan tehnologic, am progresat, am înaintat foarte repede, dar pe plan psihologic comportamentul nostru, atitudinile, acţiunile noastre, au rămas mai mult sau mai puţin neevo­luate. Suntem în continuare agresivi, brutali, cruzi, smintiţi.

Krishnamurti în Mintea fără margini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe

iubirile au ars în lava
din etna

erele glaciare sunt neînţelese
peste pleoape trec urşii
polari

în oglinzile lui fresnel
se repetă despărţirea
în silabe

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nici nu ştiu cu cine mai vorbesc,
Atunci când scriu aicea poezie
Şi dacă tot dezastrul pământesc
Într-adevăr mi se cuvine mie.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor
La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat'
Şi câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat
Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu cât de mult se plăteşte-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neşters...
Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Mai scriu şi depre ea şi despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunţat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat' neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul bărbatului (la vârsta treia)

Natura l-a-nzestrat cu mărţişor,
Ce şi-a schimbat, în timp, "conturul",
Pe care l-a purtat cu-atâta dor...
C-a mai rămas din el doar... şnurul!

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din scrisori acasă

Mă întrebi de ce îmi irosesc viaţa scriind?
Găsesc vreo plăcere?
Merită?
Mai presus de toate, sunt plătită?
Dacă nu, atunci, care este motivul?...
Scriu doar pentru că
Există în mine o voce
Care nu se va linişti niciodată.

poezie de Sylvia Plath, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenţii cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineaţa
la amiază şi seara
fără ca cineva să se aşeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleaşi cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătăţile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniţi din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă

nu
n-am scris cartea cărţilor dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger

aşa îmi păcălesc moartea

stau pieziş şi împletesc şuviţe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
muşcătura de pe suflet...

poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu funebru recviem

pentru revoluţia moartă
odată cu liderul ei
e un cânt de-nmormântare
mi-e inima pustie
realitatea devine tot mai străină
privesc norii care se duc
unde foşnesc plopii şi mirtul
stă mai mult desfrunzit
chiparoşii se-nclină peste colibă
caut motivul să reînvii
revoluţia care a schimbat lumea
noaptea umblă leneşă pe lângă focurile noastre
de tabără unde prăjim iluzii
ne sfătuim cum să aruncăm
gândurile rele în filosofia contemporană
notez totul pentru urmaşi
este un program în care o tânără
îmi pronunţă mereu numele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

am putrezit demult
aici între voi
focurile minţii
ard biete crengi uscate
de un vânt turbat
stau la masă cu morţii
morţii vii, tu ştii
se târăsc pe jos
noaptea dansez,
dansez cu ielele, un joc nebun
în iarba verde, crudă
un dans ciudat în jurul lacrimilor ce curg
sau doar se scurg
din ăst trup nătâng
port în mână doar o pană
ce pot să fac cu ea
decât să plâng
pe o coală albă
scriu, scriu pe ţărmul sufletului
despre un gând ce a trecut
sau poate a rămas pe ultimul rând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Surâsul vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!