Cele nouă raiuri

Fiecărui pas al tău
I se cade o caleaşcă.
N-a căzut de mult o pleaşcă
aşa grea pe capul meu!
Colţul străzii dacă-l dai,
ai şi nimerit în rai.
Îngeraşi cu buci grăsune,
stau la poartă să te sune,
căci, desigur, se cuvine
mare cinste pentru tine
şi hodină pentru mine...
- Capul tău e-un zurgălău,
sună-anevoios şi rău!
Şi numai urechea mea
te aude, dacă vrea.
- Raiu-al doilea, şi el
mai departe e, niţel,
cum dai colţul celălalt,
lângă pompa de bazalt
(N-are robinet ; în schimb
să-i dai drumul poţi, c-un nimb,
şi-o să curgă doar caimac
şi lună de vârcolac)
'nuntru, îngerimea snobă,
poartă numai roţi de sobă
Iar la şold, ca sabie,
Numai câte-o vrabie!
- Ceru-al treilea, fireşte,
nici nu se deosebeşte
de-al doilea-decât
că-i mai mic şi mai urât.
Sfântul Pavel dacă tu-l
zăvorăşti cu lacătul,
treci de-adevăratulea
în raiul al patrulea.,
unde prietenul Francois
te pofteşte pe-o saltea
tot de scânduri rihttuite,
pe sub tine năduşite,
ca să te-nveţe-aşa
raiul cel de-al cincilea!
- Fiindcă-ţi place-acest popas
şi n-am vreme, eu te las
şi plec singur, mai departe,
prin raiul şase şi şapte,
unde voi întârzia...
(Singur, fără dumneata)
Aşteptând, junghiat de jind,
babele să ouă-
raiurile opt şi nouă
în construcţie fiind!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (Cântece la drumul mare) (1992)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele Nouă Raiuri

Fiecarui pas al tau
I se cade o caleasca.
N-a cazut de mult o pleaca
asa grea pe capul meu!
Coltul strazii daca-l dai,
ai si nimerit in rai.
Ingerasi cu buci grasune,
stau la poarta, sa te sune,
caci, desigur, se cuvine
mare cinste pentru tine
si hodina pentru mine...

...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fiu de-al Meu [A child of Mine]

Mi-a zis, îţi dau pentru o vreme,
Un fiul de-al Meu, cum am voit.
Ca să-l iubeşti cât e în viaţă
Şi să-l jeleşti când a murit.
Şase sau şapte ani de zile
Sau poate douăzeci şi doi.
Poţi, prin urmare, să-l creşti bine
Pân' o să-l iau iar înapoi?
El te va face să te bucuri,
Iar de va sta numai puţin
Păstrează-l viu în amintire,
Ca să-ţi aline al tău chin.
Şi nu promit că va rămâne,
Căci totul piere, e firesc,
Dar pe pământ sunt lecţii multe,
Iar Eu să-nveţe Îmi doresc.
Am căutat în lumea largă,
Un dascăl bun, adevărat,
Şi din mulţimea fără număr,
Pe tine azi te-am selectat.
Deci poţi să-i dai iubirea toată,
N-o gândeşti că-i în zadar,
Şi n-o să mă urăşti de moarte
Când o să vin să îl iau iar?
Aud că oamenii îmi strigă,
"O, Doamne, fă aşa cum ştii!"
Copilul tău te fericeşte,
Cu riscul că vei suferi.
Să îl tratezi cu gingăşie,
Cât se mai poate, să-l iubeşti,
Pentru plăcerea ce ţi-a dat-o,
Mereu în gând să-i mulţumeşti.
Dar dacă îngerii îl cheamă,
Mai repede decât ai vrea,
Să-nfrunţi cu mult curaj tristeţea
Şi să accepţi că e aşa.

poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici nu ne va iubi nimeni

aici în oraşul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poţi
poţi fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluţiuni

ţine bine minte
spaţiul acesta hectic de febră
şi multă speranţă în care numai de asta
pentru că poţi
ţi-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poţi
poţi muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
şapte sute de kilometri
în care mierea
va curge-napoi de la tine la mine
ca nişte cuţite
urmate de roţi şi un mare număr
cu soţi

căci numai de asta
ţi-am dat un sens
deşi
ţine minte ce-ţi spun
eşti cel ce va purta
pijamalele închisorii
şi capul meu pe
platou

numai de asta
îţi dau titlul ăsta scurt
de erou

numai de asta se joacă muritorii
cu stelele
de asta e vânt
o furtună de îţi cad dinţii
de asta sunt eu o femeie electrică
care tunde iarba
într-o masă
netă
şi strigă după tine
hai
ia şi bagă aer în pompa aia până ne faci
de un dor absolut
şi nebun

de-o planetă

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Raiul nu este un loc, raiul nu este un timp,
dacă nu iubeşti deloc n-ai în viaţă anotimp!

"Starea de a fi perfect" este raiul pentru mine,
viaţa, fără vreun defect, o trăiesc cum se cuvine.

Iubirea-i esenţa vieţii, eu, inimii slujitor,
elixirul tinereţii culeg pentru viitor.

De e soare, de-i furtună, mă aşez unde mi-e locul,
vreme rea sau vreme bună, nu vreau să forţez norocul.

Iar de vine... mesagerul, vestitor duhovnicesc,
îi voi dezlega misterul şi sorocu-i împlinesc.

Ce e viaţa, ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea, ajung la fatalitate.

Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris... pierdutul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine am zbor

În mine am zbor
De înger sfânt şi prea-nălţat
Ele mă poartă asemeni gândului cel călător
Pe un tărâm ce câteodată pare minunat

Aripile ce te-nalţă sunt uimitoare
Te poartă deasupra munţilor
Purtându-te pe drumurile păsărilor zburătoare
Şi îţi dau senzaţia de a te crede un biruitor

Purtat fiind de miracolul înălţator
Vei crede că toată lumea-ţi aparţine
Dar îţi vei da seama că este doar un vis măgulitor
Şi că vei găsi şi rău unde sperai că-i numai bine

Darul ce tu-l credeai miraculos
Va deveni chiar câteodată şi povară
Căci suntem oameni ş-anume avem un rost
Să ne călcăm pământul din care-am fost creaţi odinioară.

Zborul, un absolut ce poate fi atins
Dar numai dacă acceptăm că nu-i o realitate
Să-i folosim puterea numai printr-un vis
Şi să-nţelegem că într-o cuşcă nu există libertate.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul

Pe o câmpie, unde zbor
M-am întâlnit c-un alt dor,
Şi i-am zis să mă ierte
Şi să mă aştepte.
În rai când am să plec
Peste păcate am să trec.
Căci Domnul mă va ierta
Şi-n rai mă va aştepta.
Raiul e ferecirea mea
şi dorinţa mea.
Un vis aşteptat
şi de nimeni uitat.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă al doilea ton este fizic egal cu primul avem de-a face cu o situaţie cu totul nouă. Al doilea ton nu este perceput la fel cu primul, pentru că primul ton pe mine m-a marcat cu ceva (altfel nici nu pot şti cum cel de-al doilea este al doilea). Aceasta este o impresie oarecare, chiar şi numai în mintea mea sau chiar numai în această sensibilitate umană, care este incredibil de deschisă. Acest ton, însă, nu mai are acest avantaj incredibil de a cădea pe teren neprelucrat, ci cade pe un câmp prelucrat de primul ton. În muzică un există nicio repetiţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci este noapte şi nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalţă în faţă sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărţuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă şi atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu ştiu nimic unul de altul şi fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Şi la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiţi după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroşi că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, tot mai departe

Ştiu
sau cred că ştiu,
tu
însă
o ştii.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-aşteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exişti,
cât timp eşti tu,
cel ce respiri viaţa.

Departe,
tot mai departe,
priveşti
macii răsăriţi
în rădăcina inimii.

În faţa oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
şi
tot aşa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...

Dincolo de noi
e şoapta din adâncuri
auzită în trecere.

La o margine a vieţii,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculţi ploaia
şi descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea un om pe drum

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.

poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu cer prea mult

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imunitate

Sistemul tău imunitar
E foarte bun, dacă mă ţine
La kilometri de hotar
Şi-aproape la un pas de tine.

Ţi-ai pus departe graniţa
Sau te-ai retras în tine toată,
Căci am trecut cu raniţa
În spate, nici măcar lătrată.

Să nu mă-trebi ce-aveam în ea ;
Nici dinamite, nici grenade,
Numai atât: Iubirea mea –
Sub nicio şarjă ea nu cade.

Deşi mai am o bună parte
Din drumul ăsta foarte lung,
De tine, tu eşti mai departe
Decât am reuşit s-ajung.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul? Totdeauna ai avut dreptul să intri aici. Pentru ca Iisus Hristos ţi l-a obţinut. O poartă a fost deshisă numai pentru tine. Ai ştiut-o tot timpul. Acum este închisă fiindcă e târziu. Ai înaite veşnicia să-l regreţi.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul sufletesc

Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cîştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce-ai că ai albit
Şi te găseşte mai slăbit.
Cum te-nţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde-ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele:
-“De-i trece pe la mine, ţi-arăt pe ale mele.”
-„Mai scrii la vre o carte?”
-„Ce te-ai mutat aşa departe?”
De-ai sta-n oraş, ai fi-nţeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Vă el şi-o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungeşte.
Să-i spui ceva răstit, mai româneşte?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă.
N-are măcar cei şapte ani de-acasă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.

rugăciune de Jan Twardowski, traducere de Dan Verona
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi...

Cum poţi să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morţi la Tine
Şi-o viaţa mi-ai adus ca dar.
Tu ştii ca rătăceam întruna
Şi ştii că nu ştiam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.

Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...

Şi dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poţi să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruieşte

Omule, nu te codi
Când vrei ceva a dărui,
Ai atât de multe de dat
Că ar fi mare păcat,
Să le ţii sub un lacăt.

Azi îţi voi spune că am dăruit o pâine,
Celui care n-are o para în buzunare,
Câţi ca el sau ea nu sunt în lume
Şi cerşesc bani, doar pentru o pâine.

Dacă ai, te rog nu pregeta,
Fă un gest şi oferă din bogăţia ta,
Celui nevoiaş căruia soarta nu-i surâde
Şi nevoit să vrea de la tine măcar, o pâine.

Dacă toţi am proceda aşa şi azi şi mâine,
Nu vom mai întâlni oameni spunând, stăpâne,
Dă-mi şi mie azi un ban pentru o pâine,
Am oferi cu drag, din suflet şi cu bunăştiinţă
Pentru a potoli a lor grea umilinţă.

De dai din ce ai se înmulţeşte,
Bunătatea ta în suflet va creşte
Şi te va recompensa fireşte,
Când omenia din tine vorbeşte
Să- l asculţi şi pe cel ce-ţi mulţumeşte.

Dăruieşte, iubeşte şi nu judeca,
Ca să-ţi găseşti armonia şi liniştea,
Alungă cât poţi tristeţea celui de lângă tine,
Printr-un gest atât de firesc şi de omenesc
Şi ei, mâine, de la tine nu mai cerşesc.

Să dai din ceea ce eşti tu, ar fi mult mai bine
Şi-o floare roz sau albăstrea, dacă ai dărui
Cel ce azi cerşeşte o pâine, ar şti
Că -n tine chiar sălăşluieşte
Dragostea de oameni, de semeni, fireşte
Şi cel de lângă tine demnitatea şi-o găseşte..

poezie de Georgeta Ganea (1 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Raiul e lângă noi, nu este departe,
Raiul îşi face cuiburi în casele oamenilor buni cu suflete curate.

distih de Valeria Mahok (26 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!