Borfaşii puterii

Au pus borfaşii mâna pe putere -
O hoardă criminală şi spurcată -
Popor român, că România piere,
Comoditatea ta e vinovată!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Cloacă de negre lipitori livide -
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Adunătură cu purtări cupide -
Nu contempla, când România piere,
Popor român, la arme, nu te sinucide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Şi ţara noastră acum e colonie -
Popor român, când România piere,
Refuză să plăteşti borfaşilor simbrie!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Marea finanţă va distruge Terra -
Popoare, puneţi mâna pe junghere,
Bogaţii fac ravagii ca holera!

poezie de Virgil Ciuca (14 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, popor român

Dinozaurii din lume
devorează astăzi ţara.
Vor să şteargă-al nostru nume,
vor să ne ia primăvara.

Să-l chemăm pe Ţepeş-Doamne,
să pună mâna pe ei.
La români să le dea arme,
să-i alunge pe mişei.

Ridică-te, popor român
şi reaprinde făclia!
Dacă vrei să fii stăpân
peste toată România.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la reîntregire

Popor român, urmaş de daci
Trezeşte-te din amorţire
Nu mai cerşi la sfinţi şi vraci
Aspiră la re-întregire

Popor român, popor viteaz
Refuză ruga idolatră
Ţine visul unirii treaz
Recheamă-ţi oastea de la vatră

Aprinde foc pe vârf de munte
Nu contempla cum curge Istrul
Clădeşte peste Ţară punte
Ca Tisa să uneşti cu Nistrul.

Tulnicele în munţi să sune
Adună-ţi oştenii sub armă
Ca steaua ta să nu apună
Când vrea o putere infamă.

De la letopiseţ citire
Dorinţa ta spre cer să tune
Românii vor re-întregire
Uniţi în crez şi acţiune

poezie de Virgil Ciuca din Chemarea la judecată (13 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus în tine

Am pus în tine-atâta dor
Şi-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi uşor
Arzândă-n răsărit de soare.

Am pus în tine... nemurire,
Sfinţindu-te cu-a mea putere
Şi-nfăşurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.

Am pus în tine... efemerul,
Dorinţe, patimi, rugăminţi,
Dulceaţa buzelor... misterul
Şi vraja clipelor... fierbinţi.

Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Şi floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineţi albastre.

Am pus în tine... legănare,
Fantasme... şi epuizări,
Îmbrăţişări unduitoare
Şi şoapta magicei... chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea a III-a (început de pamflet, parodie după Eminescu)

Un mitic dintre aceia ce frizează mojicia,
A pus mâna, pân-la urmă, pe putere-n România.
N-a avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi miticul îşi aduse toate neamurile-ncoace.

epigramă de George Budoi din Pamflete şi satire (6 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port şi eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

Să fiu mândru că-s român
în ţara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpaţi, Dunăre, mare.

Pe munţi vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.

Din bătrâni am învăţat
să-mi iubesc neamul şi glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul aşezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defect din naştere

Borfaşii iama-ţi dau prin pungă
Şi-arar o fac mergând pe burtă.
Din naştere au mâna lungă,
Sperând să ai vederea scurtă.

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere şi Decădere

Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îţi pot dărui nesfârşirea,
Pot lua sfârşitul
Şi cu el - pe tine!

Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!

Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câştig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Şi toate astea cu tine!

Şi nescriind nimic până acum
Pot avea tot şi toate,
Sau nimic şi nimeni,
Putere şi decădere
Cu... şi prin tine!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de spionii second hand care au pus mâna pe putere, caz în care Dumnezeu li se pare şeful lor de cabinet.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, scump popor român

Poporului român, la ceas de centenar

Tu, scump popor român, la ceas de centenar,
Trezeşte-te! Priveşte-n trecut şi-n viitor.
Ridică-te şi schimbă prezentul ordinar
De care-i e ruşine acestui brav popor.

Tu, scump popor român, ce-ai făurit o ţară
Unind între hotare trei inimi de români,
Ridică-te! Priveşte şi nu lăsa să piară
Valorile, purtate prin veacuri, de străbuni.

Tu, scump popor român, ce ni l-ai dat pe Cuza
Şi pe atâţia alţii mânaţi de-al ţării dor
Nu vezi? N-auzi? Nu suferi simţind cumplit acuza
De-a fi lăsat hoţia să sece-acest popor?

Tu, scump popor român, revino-ţi în simţire!
Prostia nu-i virtute, minciuna nu-i altar,
Nu construieşti o ţară prin furt şi nesimţire,
Şi nu calci în picioare nici steag, nici ideal.

Tu, scump popor român, aflat în amorţire,
Ridică-te din somnul în care ai căzut!
Bucăţi din tine pleacă, plângând, în pribegire,
Smulse din trupul ţării în care s-au născut.

Tu, scump popor român, urmează-ţi calea dreaptă
Şi nu te-ntoarce-n timp, istoria s-o repeţi
Adu-ţi copiii-acasă şi ce-ai stricat, îndreaptă
Şi din greşeli, încearcă, popor român, să-nveţi!

Tu, scump popor român, la ceas de centenar
Priveşte, cumpăneşte şi vezi ce-ai devenit.
Transform-acum prezentul acesta ordinar
În viitor frumos, poporul meu iubit!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a ne angaja în discuţii inutile despre putere, trebuie să punem mâna pe putere.

citat clasic din Lenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatarea unui biet român

Ai noştri guvernanţi l-au pus
Pe Eminescu-atât de sus,
Să nu-l atingă, dacă vor,
Toţi sărăcanii din popor!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema poporului român

Şi dacă s-ar tăia o mână
La toţi cu mâinile mai lungi,
Popor cinstit va să rămână,
Sau renumit popor de ciungi?

epigramă de Nicolae Petrescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România pitorească e o ficţiune turistică: produsul unei mentalităţi de român sezonier, care îşi petrece timpul în străinătate sau în înstrăinarea citadină şi plonjează, din când în când, semiadormit în "sânul naturii" pentru a-şi măguli patriotismul. A vorbi, ca străin, de pitorescul românesc e legitim, după cum e legitim a vorbi, ca român, de pitorescul pădurilor bavareze. Dar a vorbi, ca român de "România pitorească" e semn de inaderenţă la tragicul românesc, la patosul ţării şi al oamenilor.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi român

Că sunt român, o ştiu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, şi mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.

A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.

A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a şti corect a scrie,
A fi român e-un colţ de rai,

Ce-l porţi în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Şi ştiu c-aşa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.

Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu aşa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Şi-un strop din tot ce-i românesc.

poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Tu eşti lumina ce nu apune
Eşti floarea ce sărută cerul
Cu ochi blajini ce vor a spune
Că mie vrei să-mi dai eterul,

Tu eşti pământul ce nu cere
Doar dai şi dai din belşug
Până ce sămânţa piere
Şi nu răzbeşte nici un plug,

Tu eşti firul care ţese
Pânza albă a familiei
O pictezi în culori alese
Ţinând loc tradiţiei,

Tu eşti mâna care toarce
Lâna deasă, infinită
Nu-ncetezi ziua a stoarce
Cât munceşti neostenită,

Tu eşti luna ce veghează
Ziua, noaptea neîntrerupt
Ai tăi copii îi ai în pază
Îi alinţi şi-i strângi la piept,

Tu eşti răbdarea ce nu piere
Când lumea-i rea şi fără milă
Tu îmi dai din nou putere
Mă faci să simt că-s iar copilă,

Mamă bună, mamă mare
Mulţumesc că ne-ai crescut
De-aş întoarce timpul oare
Mâna ta s-o mai sărut!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND, PRINTR-O ÎNTÂMPLARE, AJUNS-AI LA PUTERE

Când, printr-o întâmplare, ajuns-ai la putere
Şi, îmbătat de-aceasta, prin ea aduni avere,
Să-ţi aminteşti că totul este supus pieirii
Şi doar ce-aduni în Ceruri, cu sufletul, nu piere!

rubaiat de Pavel Lică din Sub steaua lui OMAR KHAYYAM
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dick Solomon: Pentru această misiune, casa noastră era Terra, o planetă de mâna a treia. Mi-am luat o maşină de mâna a treia, un serviciu la o universitate de mâna a treia şi acum ne uităm la un apartament de la etajul al treilea.

replică din filmul serial A treia planetă de la soare
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pian, mâna stângă are acompaniamenutul, basul, tonul, iar mâna dreaptă are melodia principală, jocul şi principiul. Dacă vorbim în termeni de emisfere, viaţa e ca o melodie la pian: stânga acompaniază, dreapta dă tonul. Dreapta face muzica, strigă, stânga susţine, ajută. Stânga dă putere şi voluptate, dreapta dă tonus şi gingăşie. Dreapta se urcă pe pereţi, face ravagii, distruge, stânga bate toba şi opreşte delirul. Dar când dreapta tace, stânga murmură... ispitind-o cu noate joase, să mai cânte ceva.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Muzica (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilistul şi manechina

Văzând că-i plină de talent,
A pus pe stilul ei accent,
Dar în culise, fără rochii,
A pus şi mâna, dar şi... ochii.

epigramă de Constanţa Apostol din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!