De n-ar fi gândul
Gândul improvizează astăzi... ieri,
teleportând o adiere de trecut
c-o aromă de melancolie
ce-o atingi cum pe un nor de puf
înmiresmat în iasomie,
cu îngeri,
ce nu-i știi de-au dispărut
și-ți verși un inutil năduf
pe timp, extremul inamic
ce nu se adaptează-n niciun fel;
este-un impudic gol de caracter,
infatuat, doar dând sentințe
cu fiecare pas, tac-tic
și n-are gust, nici preferințe...
E singurul model
ce nu acceptă niciun... "cer"
chiar de-ar fi rugă
veșnică, ce fiecare-ndrugă,
sperând că-ți va răspunde "fair"...
Te scalzi de-un aer de-altădat',
rămâi cu ochii ficși,
crezi în visat;
"atunci"... exiști!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre melancolie
- poezii despre gânduri
- poezii despre existență
Citate similare
Iramplasabil
Cu fiecare clipă e-n tot, cotidian
lipit într-un decor, cu acțibild se confundând,
simțit carne din spațiu, întreg într-o cutumă
uitată cum n-ar fi, ca timp fără liman
ce-l doar percepem, este... nesimțit că-i trecând;
doar îl contând avut, fărâmă cu fărâmă.
E-ascultător ce umple, ce-ar fi gol de n-ar fi,
insesizabil dacă-i, cum n-ar fi dacă nu-i,
plămădind veșnic lucruri ce credem de la sine
uitate-n timp de când, nici chip nu i-am zări...
De cât de gravă-i lipsa, nici gândul nu ți-l pui;
de-i umbră de-ndoială de-un final care vine?!...
Se cască vid, tăcere, un straniu de speranță,
chiar de știam cu toții că-s veșnic dispariții
sau transformări, iluzii de alienat dureri
repetitiv, în zile, nopți, luni, dând tot creanță,
cerșind prin rugăciune, ca sfinte repartiții
în dar... Un iramplasabil, ce nu mai e... de ieri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Afizic
Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în impoderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.
Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.
Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...
... Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre promisiuni, poezii despre fum, poezii despre frumusețe sau poezii despre delicatețe
Componente
Mă tot surprind cu-aceeași întrebare;
Cât de tăcut ne e prietenul ce moare!?...
Nici cel mai mic semn nu ne dă, cum că a fost!...
Chiar să nu fim mai mult de-un viitor compost?
Parcă-i prea brusc inopinatul exit, straniu
De gol de la inertu' cel revăd; cu-același craniu
Ce până ieri îmi tot zâmbea, îmi zicea glume!
Și nu-i răspuns chiar de-i la fel și-l strig pe nume!...
... Nu-mi mai răspunde, e de-un rece indiferent
Și n-are lipsuri, tot ce-a fost, e tot, prezent.
Doar nu-i mișcare și atunci ce suntem, ce-i?...
Înseamnă; "trup" că-i o himeră... doar idei?!?...
... Și-unde pleacă simț, ardori, multe visări,
Cuvinte, deznădejdi, buchetele de flori;
De nu mai știu nimic de cel ce le-a purtat
Și brusc, toate l-au părăsit, l-au... avortat?!
Chiar dacă-mi iau din timp spre judecată,
Sunt incapabil să-mi strâng gândurile roată,
Să spun dacă sunt "trup", sau sunt un... nu-i;
Căci pe-unu-l văd! Cu ce nu este?... Și e al cui?
Mă întreb, cu suflet gol, cine pe cine l-are;
Dusul de vis pe umeri -stins ca o strigare-
Ce crește pom; un trup, umflându-se-nghițind?
Sau e-un noian imens de "feeling" în perind?
Și-atunci -de vin-ar fi- e-a cui?... Cui aparține?
Sunt simțul-gând, ascuns în "trup", artere, vine
Așteptând ziua de-un final de fugi funeste,
Lăsând ce nu-i?... Și indiferent, de-a fost, de este???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre umor, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Religiați religii... oase
E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetișuri, mult paranormal
Și-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!
Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!
Se crede mult că-ți atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaște,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Și-ți spune el... Crăciun sau Paște!?
Din școli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieții, de șofer;
Căci ele îți spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!
În judecăți e doar orbire,
Fără cântar, că-i măsluit.
Spitalu-i gol; doar o clădire
Și doctor nu-i... nemituit!?
Asfaltu-i tot o gurmandiză,
Ce s-a mâncat, nu-i pe șosele
Și-i mestecat, pe caz de criză,
De cei ce și-au "turnat"... măsele.
Sunt culturi multe aculturale,
Că nu-i posibil mură-n gură
Și atunci și lucruri literare
Sunt tot un soi de... spălătură.
... Un fel de bloguri, de ochiate,
Dar nevăzute în pușcării
De gardieni, cu ochi la spate...
Îs încelulări-hotelării.
La filme, nimeni nu se uită
C-avem tv. de spălat creier;
Cu jurnaliști, ca dup-o țuică,
Cântând același cânt de greier.
Ne-am pus pe ridicat biserici
Cu miile și catedrale,
Crezând că zidurile-s clerici
Și liturghii, cerșind... sunt "școale".
E-un cult, el zis, religii... os,
Tot mai puțin religial...
Cum legea-i doar oficii... os
Și șmecherii îs... oficial!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre șosele, poezii despre școală, poezii despre viață, poezii despre posibilitate, poezii despre plâns sau poezii despre mâncare
Reproș la propria persoană
N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Și nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ți va lipsi și-ți va rămâne numai sănătate
De care uiți crezând c-o ai... și n-ai dreptate!
Nici de prieteni nu mai vrei să știi, că te-au uitat
Și nici părinți n-ai mai îmbrățișat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârșit că anii-ți aparțin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc și vin!?
Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o știi că nu-i, joci jocul nesimțirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferență;
N-ai învățat nimic; risipitor de experiență...
... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre jocuri
- poezii despre învățătură
- poezii despre sănătate
- poezii despre prietenie
- poezii despre iubire
- poezii despre indiferență
- poezii despre dreptate
- poezii despre bani
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Holograme
Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.
Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.
Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tâmplă, în amprentă
lăsând doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoală din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardentă,
crezând c-o altă viață ai avut-o vreodată... ori crezi pleonasme?!
O fi mintea, doar ea, lipind firile în chiasme???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre răsfăț, poezii despre noapte, poezii despre inventatori sau poezii despre imagine
Durerea neputinței
... E un strigoi ce bântuie doar pe-unii
care susțin că-s doi, precum nebunii
și nu pot piept să țină frîu destinului...
N-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.
E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricât ai fi de cast și orice-ai intreprinde...
E-un joc d-independență-ntâmplătoare
de-un pur noroc care când naște, moare.
E-n fond nenorocirea, n-ai cum ajuta,
fiindcă menirea n-ai chiar și de-ai încerca
și doare suferința... a celui ce-l iubești
și nu știi să-i dai "ființa"-ți... ce-i dorești.
Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce șiroiesc tăcutul drept mărturisire,
cu-ntoarceri repezi la ce e credință
sperând minunea-leac la... "neputință".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suferință, poezii despre strigoi, poezii despre noroc, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Copil, nimic mai mult
Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce și-au uitat zilele lungi, vacanțe-n șiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, așa cum crezul în credință,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferință,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce așteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele știu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre inocență, poezii despre vânt sau poezii despre transporturi
Repaus
Nu-i gravă moartea, e doar ascultare
continuă fără răspuns, odihnă,
răbdare multă, o reflecție de tihnă
tot așteptând himerică-nălțare.
Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul când ai vrea să spui
și nu știi limba; ești al nimănui,
ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!
O accept așa că este, însă-i straniu
că toate, rugi și plânsete-s zadar;
nici lumânări nu luminează, nici arar
măcar să vadă cale către suflet, craniu.
Mereu senzația-i c-aștepți să-ntoarcă
cel dus; i-auzi până și glasul,
privești în gol mănncându-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog să stoarcă...
... Ce-ai vrea ca-n timp să fi spus tot!
Mai rău, nici gust n-aveai de ascultat;
te speli c-o lacrimă pe-obraz. Păcat
că doar acum vrei imposibilul... Netot!
Om o învăța vreodată ce-i repausul;
să stai s-asculți, s-ai timpul să privești
tot ce-i aproape, trecător, așa cum ești,
că ști c-o zi o să petreci la fel, spre haosul...?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre învățătură, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre odihnă, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre moarte, poezii despre lumânări, poezii despre lumină sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre lumină
Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naivitate, poezii despre iresponsabilitate sau poezii despre handicap
Trist
Se joacă-n feste ne... norocul ce și-a uitat, ingrat, origini,
Că o negație-l desparte, de ce el este-n fond făcut;
O punctuație-ntr-un șir, delimitată sau totală,
Ce gândurile-ar limpezi și umăr ar fi să te sprijini,
Un fel de șansă, sinonim de ce-ar fi vrut și s-a putut,
Dar se pierzând într-un ne fast... Ce trist, mai mult decât o boală.
Este-un suspin, când crezi că aer intubat scurt e resuscit,
Dar nu revigorează hău, e doar un semn de deznădejde!
Este și-o apăsare, culmea, fără nimic de greu pe piept;
O sfâșiere virtuală de inimă, de-un trup rănit.
E-un zbucium calm, un antonim, cum stoic curmi rapid primejde...
Un nor, ce poate picura direct pe colțul de ochi drept.
Și nu e sânge să repare, să curgă să astupe plagă
Și nici a egoului morfină să stingă "doare" de moment.
Nu e nici oul de-o speranță; doar nevăzut, o cecitate,
Nu un orbit ce-ar putea trece, de mai e timp. E încă vlagă!?
Nu-i iremediabil încă, nu s-a produs un accident!...
E trist de tot, cum de-altul moare, dar crezi încă-n eternitate?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre sânge, poezii despre prăpăstii, poezii despre medicină sau poezii despre inimă
Prieteni...?
Aveți prieteni cu adevărat?
Ați stat s-analizați prezentul?
Verificați întâi de-ați "up datat"
pe cel ce încă - nu de ieri - este absentul!?
Trăiți convinși că e la fel,
că din copil, copil rămâne,
îl aveți fără temei drept top model...
Nu știți că-ncetul cu încetul perfidia îl răpune.
Nici ce-n liceu erau, nu mai rămân
așa cum îi simțeai atunci, aproape...
S-au dus la alte școli, pe alt tărâm
și-au luat fără să știi, licența în... infidelitate.
Erați ca unu-n facultate,
totu-împărțind chiar și femei,
aveați proiecte de societate...
Însă pe-atunci, erați toți tineri, tineri, tinerei.
Doar că cinci ani nu-s deajuns,
căci scurtul e imprevizibil;
la suflet, nevăzutu-i motivația, un moft ascuns,
schimbarea se produce încet, imperceptibil.
Împrăștiați de hărăzire
nu mai aveți niciun control...
Picați în vraja de iubirea
apare de niciunde, sexul zilnic, monogamul monopol.
Comunicarea e defectă,
eteru-i distorsionat,
amic, devine noțiune absentă...
Mesajul, altădată clar, e-acum scurt-circuitat.
Alegerea e o conjunctură
și-i mai perfidă de-un consens...
E interesul doar, măsură;
sinceritatea-i a intrat definitiv pe contrasens.
Vorbești cu cel ce-l crezi aproape
- nici nu gândește ce îi spui -
începe morții să dezgroape
să vadă bine ce ți-a dat și ce-ai de gând să pui...
Nevoile ți le cunoaște,
dar, nu te știe când îi ceri?!?
Te vede doar din an în Paște...
Te vede mâine, dacă poate, astăzi, pentru ieri.
Așa-s prietenii de-o viață,
să-i cumperi, dacă vrei să-i ai.
Căldură n-o să poți să ai din gheață
și să nu-i ceri, că veșnic n-are... și-i ești ca să-i dai.
Suntem sfârșitul unei ere;
Ce-am învățat de la părinți
S-a dus de mult! La tot se cere!
Prietenii vi-i căutați?... Plângeți-vă la sfinți!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre vorbire
Singuri împreună
Ca simbioză, glumă biologică deșartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.
... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminție...
Superiori în univers; promițători de stele.
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre stele, poezii despre reciprocitate, poezii despre motivație sau poezii despre fidelitate
Pierdut...
Sunt pe alee! Ieși din casă!
Mă vede-o lume, cum mă plimb!
Ori tu nu știi, ori nu îți pasă;
Că nu mănânc și... nu mă schimb.
De două zile am vedenii...
În minte, nu mai este loc.
Îmi zboară gândul la... tâmpenii;
Să nu mai fiu, sau să-mi dau foc.
De când ai spus că nu mai vii,
Alerg pe străzi... nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi...
Căci des ieșeai, făcând plimbare.
Vecinii se uitau la mine...
Că nu îi văd, eu mă... făceam.
Mă pălmuiam peste picioare,
Să-i derutez; că le vorbeam!
Treceam în sus și iar în jos,
Cu mintea-n nori și ochii ficși...
Și era cald și timp frumos.
Tot mă întrebam, de mai exiști?
Și câinii toți, în curți fac zgomot...
Și iuțesc pasul... cum n-aș fi;
Aud în treacăt ca un hohot.
Aruncă pietre, mici copii!!!
Și-n loc s-apari, cum prevăzusem
Când poarta, iată, se deschide...
Bunica ta, ce-o mai văzusem,
Îmi dă în cap... cu o tingire...
Și de rușine, nu mă doare,
Zâmbesc prostește, către ea...
Îți mulțumesc mult, mamă mare;
De unde-o ai... că nu e grea?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre zâmbet, poezii despre vecini, poezii despre schimbare, poezii despre rușine sau poezii despre picioare
Viața
Viața este-un parcurs în paralel;
De îmbătrânire fizică, fără planificare,
Sau câteodată un parcurs spre țel...
Și gând nemuritor într-o perpetuă exersare!
Viața-i o mască adesea obligat s-o porți
Ca să dea bine, sau e-un fel de-a fi
Ce ți-l impui tu singur; un căutat de porți
La care bați c-un nume fără importanță... Știi!...
... Că e și nudul, viața și pe-afară și-n înăuntru,
Ce nici n-arăți cu adevărat decât oglinzii
Și ascunzi perindele ce fug; le știe gându'
Ce-l nu vei spune-n veci nici funiei, nici grinzii!
Viața-i un trepăduș, ce-l știi, crezi că-i al tău
Și nu-i; tu-i ești al ei, la libera discreție,
Chiar de te-ncumeți să faci numai bine, nu și rău...
Rămâne ea, cuiva! Tu!... O zi, cadavrul de pe masa de disecție!
Viața-i frumoasă cum buchetul ce-i în vază,
Ce te încântă în culori și dulci parfumuri;
Dar tija s-a tăiat cu țipătul de-o primă zi, la prima rază
Și tot mai veștedă-i, de-un car de-atât de multe drumuri!...
Viața-i doar gust endorfic de plăcere
Găsită apoi în reflecții din trecute
Atât de rele, când au fost... sau bune efemere!...
Doar gând și mintea le pictând, pe dispărute...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre nuditate, poezii despre măști, poezii despre fizică, poezii despre culori sau poezii despre bine și rău
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i nici amiază
Lipsesc reperele în plină zi
Nu-s zori nu-i nici amurg
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază
Nu-i drum nu-i stradă nici bordură vizavi
Bulevardul n-are sfârșit, nici început
Arcurile clădirilor au dispărut
Nicio turlă n-are acoperișul scut
Nu s-arată fața niciunui cunoscut
Nu-s gesturi de politețe la vedere
Nu-i niciun semn de recunoaștere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoție călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul e-o eclipsă
"Accesul interzis" pe pământ și pe marea-ntinsă
Nu sunt poștași nu-s nici cutii poștale
Nu-s vești de pe coastele din depărtare
Nu-i parc nu-i scuar nici fete plimbărețe
Nu-i anturaj nu-i nici noblețe
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poștă, poezii despre început, poezii despre parcuri sau poezii despre miezul zilei
Mărturisire
Sunt oare
un plagiator,
un oarecare
neștiind
umbrind
de un sfumato
antecreații cum un Michelangelo...
dar fără un maestro,
din lipsa pe vecie d-un Verrocchio
"presto",
sau banal Pinnocchio...
n-am nici obârșii-n Sant-Angello
și orișicum
nu aveam cum?!...
Rămân
un simplu muritor
fără predecesor;
n-am copiat niciun Tacola
și niciun Eilmer cutezant
căzut,
pe nimeni n-am avut o preîncercare,
doar ezitant,
în singur mi-am creat un drum,
modest...
n-am nicio jenă să mă manifest
un bun
pentru consum,
un surogat de... Cola.
Dar sunt cu siguranță mai cinstit
decât titanul;
nu m-am autodefinit
sau proclamat
brevet universal...
sunt doar un biet vasal total lipsit de ipocrit,
îndepărtat de-al său egal...
cert însă sunt un unicat,
un fel de autodidact, nu literat,
sunt poeziei... curtezanul,
c-o mare diferență de talent
de-un Buonarotti
ce nu voi fi nicicând, nici printre copii...
Sunt doar un bun incipient!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent, poezii despre siguranță, poezii despre poezie, poezii despre plagiat, poezii despre modestie, poezii despre fățărnicie sau poezii despre ezitare
Rugăminte
Mi-am luat vacanță să te văd
Aveam un dor nebun de tine.
Credeam că singur e mai bine...
De-atuncea viața-i un prăpăd.
Visam "sublim" și nu vedeam
Că sunt departe de-un "model"...
Vedenii aveam, mă înfierbântam;
Mi-am pierdut timp, nu mai am țel.
Eram nebun de întâlniri,
Credeam că "noul" e mai bun
Fără să știu că-s doar "veniri"
Și totu-i gol, nu-i simț, nicicum.
Doream vâltori și "stress "continuu
Să am ce nu mi se dădea.
Uram candoarea în rectiliniu
Și mângâierea la o cafea...
Mi-e dor, sunt obosit de gol
Nu mă înțelege nicio ființă.
Amant, să fiu, nu mai vreau rol;
Sunt doar smerit și cer căință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre smerenie, poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre cafea sau poezii despre amant
Tu nu ai cum
Tu nu ai cum să știi, nu ești femeie,
Cum gândul meu te caută frenetic,
Cu inima-ți incantez numele drag,
Cu ochii te aștept în priviri lungi...
Tu nu ai cum să simți, ca o femeie,
Durerea visului destrămat în zori,
Răceala așteptărilor prea dese,
Sau teama că-ntr-o zi, n-o să ajungi...
Tu nu ai cum să plângi, ca o femeie,
Nu doar cu ochii, ci cu toată ființa,
Gata-ntr-o clipă să lași totul baltă
De-ar fi și să rămâi doar cu iubirea.
Tu nu știi să iubești, ca o femeie,
Fără limite-absurde, la nesfârșit,
Nu știi să-nmugurești, să cânți, să susuri,
Iubirea mai presus ca nemurirea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre frică, poezii despre femei sau poezii despre durere
Uitat de sine
Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate,
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane,
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane
Încătușând iubirile, jurate-n veșnicii de moarte.
Mă spăl cu timpu-ți pur din pielea-ți de fiori,
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum 'n liniștea sublimă a lacului tresaltă nufăr...
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.
Sunt tot un vis în nopțile ce-mi port osândă,
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-și mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Și mă sfârșesc de dor, cu sufletul la pândă.
Îmi bate în voalul de timpan chip, ce-ai cum pulsul,
Ce loc și-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta un buchet de roze... îți așteptând ajunsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre roz