Constatare

Ochii tăi - izvor curat,
Părul tău, bogat tezaur,
Numai când vorbeşti constat...
Că tăcerea e de aur!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umui limbut

Când să zici şi ce să zici,
Gafe noi să nu mai faci?
Îţi spun eu ca-ntre amici:
Când vrei să vorbeşti... să taci!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

păr

Părul este cel mai bogat ornament al femeii.

definiţie de Martin Luther
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul

Unul care-i lângă tine
Numai când ai dat de bine!

distih de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează şi azi în gurile multora
Şi mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbeşti
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenţia de semne
Încifrată pe scoarţa albă
Constat că încă îţi mai aud glasul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de lumină

Ţi-am pus în părul tău de abanos
Steluţe argintii şi parcă plouă
Din ochii tăi şi norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ţi vezi viaţa la toată-o lume cu poveşti
Şi-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Şi mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în braţe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Şi amintirile-ţi îmi sunt frumoase
Ţi-aş da din părul meu, mănunchi de arse
Să poţi plăti din anii bătrâneţii
Dar viaţa e cel mai frumos tezaur,
Nu poţi întoarce anii tinereţii
Eu sunt cel ce îţi duce mai departe,
Când obosit eşti, mii, căci rămân
În sufletu-ţi deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieţii tale drum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeşti

Când vorbeşti.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.

Câd vorbeşti doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecaţi pe ape.

Când vorbeşti doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.

Când taci doar paşii vorbesc
În urme sărutate de ape…

Când vorbeşti sau când taci…
doar fiinţa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mişcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu eşti legătura cu rana
atunci când ne vorbim tăcerea
şi faci din viaţa mea
o ceremonie atât de pură

Vocea ta
e cea care plouă-n tăcerea febrei
tu-mi dezlegi ochii
şi te rog
să-mi vorbeşti mereu

Tu eşti adierea trandafirului
ce-şi flutură spinii
în tragedia vântului şi-a inimii
tu ai făcut din viaţa mea o poveste
în care cuvintele
sunt veştmintele
unor fascinante iluzii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu tăcerii

Îmi place tăcerea...

Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
ştiu când să tac, cum să tac
unde să tac şi când să tac.

Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.

Ascult tăcerea, savurez tăcerea şi tac.
Am nevoie de tăcere, de liniştea tăcerii,
tăcerea e fidelă şi nu mă parasesste
niciodată.

Îmi place compania ei, şi mă conversez cu ea
despre una, despre alta.

Ea mă înţelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfeşte, nu mă jigneşte
niciodată.

Mă iubeşte aşa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.

O respect – întotdeauna - tăcând!

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cel mai bogat

"Numai bogăţia spiritului este adevărata bogăţie; celelalte bunuri pricinuiesc mai mult nenorocire." (Lucianus)

Eu sunt cel mai bogat pe lume
Când sunt întreg şi sănătos
Când port în mine un nou nume
Când am iubire, sunt milos.

Când pentru altul nu fac glume
Când de dreptate sunt setos
Eu sunt cel mai bogat pe lume
Când sunt întreg şi sănătos.

Când nu iubesc a răutăţii spume
Eu sunt un vas ce-i valoros
Comoara neevaluată-n lume
Urmaşul demn a lui Hristos.
Eu sunt cel mai bogat din lume.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul are o vorbă - "sărac şi curat". Un fel de justificare spusă cu mândrie. Bogat şi curat el nu poate!

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi "tăcerea e de aur"

Deşi "tăcerea e de aur"
Şi ştim: proverbele nu mint!
Ea iroseşte un tezaur
Pe toate bârfele de-argint!

epigramă de Paulian Dumitrică din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

să-ţi înţeleg doream să pot
tăcerea care spune tot
privindu-mă mistuitor
din infinitul ochilor

răspunsul însă-i sub zăvor
la adăpostul buzelor
doar ele ştiu precis cum faci
să îmi vorbeşti atunci când taci

poezie de Gabriel Cîndea (iulie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i bogat cine-i bogat; e bogat cine-i mulţumit de asta.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dreptul Tău să taci...

De multe zile taci în dreptul meu
Aştept măcar un semn ca surdo-muţii
Nu eşti tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit şi poliglot;
Aicea eşti sau tot colinzi?
Vorbeşti,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci şi unde să te duci...
Pentru că locul nu-i decât în Tine;
Şi nime’n lume n-ar putea vorbi...
Doar Tu eşti prina vorbă – ce-adună’n ea pe toate celelalte
Şi le ţine.
Şi totuşi simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbeşti numa’ aşa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost şi eu
Şi-acum vorbeşti când mă cufund în Carte.
Când ochii tac, tace şi ea...
Te-ai limitat de bunăvoie?
Doar celui care să asculte vrea te revelezi în scris pe file...?
De ce-ai ales ca să vorbeşti aşa
De ce mereu ca să te caut mă silesc...?
mi-e dor de vorba ta tăcută
alege’odat’ să rupi tăcerea asta grea
cu o tăcere vie şi plăcută.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul din proverb

Tăcerea, de-i închisă-n plic,
Nu totdeauna-i un tezaur:
Când cei cuminţi fac "ciocul mic",
Cad sub copitele de taur.

epigramă de Nicolae Brelea (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sinceră dorinţă

Aş vrea în munţi să mă aştepţi
ascunsă după-o stâncă,
iubirea este un tezaur
să o păstrezi, că-i sfântă.

Când am să revin la tine,
să-mi sari în braţe, aşa, deodată,
tu să te laşi purtată
până la izvor în vale
şi lungi sărutări să-mi dai
până pe înserare.

Când noaptea-şi aşterne vălul
din crengi de tei, un pat să fac,
iar din licheni saltea,
perna să fie din flori,
şi împreună să dormim
până în zori.

Sub ştergarul de stele
din bolta cerului albastru,
luna zâmbind să ne trimită
raza ei de astru,
dorind să ne-nvelească.

Treziţi de roua dimineţii
luaţi de mână să plecăm,
să alergăm pe câmpul întins,
prin focul roşului de maci,
din loc în loc să ne oprim
să-ţi sărut ochii tăi dragi.

Seara peste noi să vină
şi să o luăm de la început,
viaţa e atât de scurtă,
timpul nostru a trecut,
iar când în părul auriu
vei avea suviţă albă
aceste clipe să nu uiţi,
tu să ştii, că mi-ai fost dragă.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu!

Numai tu cobori tăcere întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-a lacrimii fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi lung sărut din focul vieţii
Numai eu atins de tine vin în frac, pegas galactic
Timpul se curbează-n cer, cade pradă dimineţii
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Toate lacrimile plânse s-au făcut fluvii de dor
Şi-nvelesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Din a vieţii carte strânse amintiri ca un oracol
Sfera liniştii depline într-un univers semantic

Numai tu pluteşti aproape când tăcerea e de aur
Ca un fulg de nea adamic cad etern iubind în palmă
Şi topind de atunci în mine, mă prefac din om în faur
Să topesc ochiul de gheaţă, să te fac din zeu în mamă

Numai tu faci loc pe soare unui simplu scriitor
Ce coboară să aprindă foc etern pe buze mării
Numai tu prefaci poetul în izvor nemuritor
Numai eu deasupra lumii te privesc cu ochii zării

Împletind de atunci emoţii prinse-n dragoste de tine
Topesc aur în cuvinte dintr-o rază efemină
Unde s-au nascut poeţii lumii să-i spună de mine
Pe-o nicovală albă din zăpadă fac lumină

Numai tu Ană din zidiuri şoptind merele de aur
Mă iubeşti ca marea sarea şi mă-ndrăgosteşti edenic
Mi-ai făcut din slove templu şi din cărţi mândru tezaur
Numai eu ca un Manole mă cobor din cer vulcanic

Numai sta Ana în ziduri, trage soarele pe tine
Toate lacrimile plânse, psalmii sfinţi în amintire
Nesfârşitele tăceri să le-aşterni cuminţi pe mine
Ca o linişte deplină vin în zbor să-ţi fiu trăire!

Bologa Nicolae

Numai tu!

Numai tu cobori promisă întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-o magică fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi un sărut de foc de astră
Numai eu dorit de tine vin în frac pe cal galactic
Timpul se curbează-n cer şi predă iubirea castă
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Să-nvălesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Cerc de liniste deplină într-un univers semantic

Numai tu pluteşti aproape când tăcerea e de aur
Ca un fulg de nea adamic cad etern iubind în palmă
Şi topind de atunci în mine, mă prefac din om în faur
Să topesc ochii de gheaţă, să te fac din zeu în mamă

Numai tu faci loc pe soare unui simplu scriitor
Ce-a venit ca să aprindă foc etern pe buze zării
Numai tu prefaci poetul în izvor nemuritor
Numai eu deasupra lumii te privesc în ochii mării

Potcovind de atunci emoţii prinse-n dragoste de tine
Topesc aur în cuvinte dintr-o rază efemină
Unde s-au nascut poeţii lumii să-i spună de mine
Pe-o nicovală albă din zăpadă fac lumină

Numai tu Ană din zidiuri şoptind merele de aur
Mă iubeşti ca marea sarea şi mă edenic
Mi-ai făcut din slove templu şi din cărţi mândru tezaur
Numai eu ca un Manole am căzut din cer vulcanic

Toate lacrimile plânse, psalmi, sunt sfinte-n amintire
Numai sta Ana în ziduri, trage soarele pe tine
Ca o linişte deplină vin în zbor să-ţi fiu trăire!
Nesfârşitele tăceri se le-aşterni cuminţi pe mine

Nicolae

poezie de Bologa Nicolae (2018)
Adăugat de Bologa Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!