Pune capăt discuţiilor prin tăcere, iar tăcerii prin sesizarea clipei prielnice.

citat din Solon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori setea pune capăt setei. Dar a curma foamea prin foame, e greu şi cu neputinţă. Când te va birui stomacul, domoleşte-l prin osteneli. Iar dacă nici aceasta nu-i cu putinţă, din pricina slăbiciunii, luptă cu el prin priveghere.

citat din Sfântul Ioan Scărarul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.

Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa tăcerii

Prin clipa tăcerii
răzbate
glasul timpului
în tic-tac-ul
ireversibil al orologiului
şi mă dor clipele
ce-şi plâng trecerea,
îmi frâng inima,
le simt cum
îmbătrânesc,
iar eu, odată cu ele.
Le aud tânguirea...
tic-tac
tic-tac...
plânsul lor,
plânsul meu
îşi picură lacrima
pe-a timpului cruce,
tăcerea clipei
printre rânduri
se duce!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă aş pune capăt durerii,
insomniilor, fricilor şi visului
ăstuia alungit, prelungit al
(ne)clădirii cioburilor noastre
ca unic templu monumental,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o murire sau o nemurire?

Dacă ai pune punct singurătăţii,
renunţărilor, izolării şi tăcerii
acesteia uluite, ghemuite a
gândului agăţat de muzica sferelor
netălmăcit prin grai de muritor,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o despărţire sau o regăsire?

Dacă am pune cruce răstignirilor,
incertitudinilor, absenţei şi abandonării
acesteia încremenite, chinuite a
ideii lui tu care îl face să fie pe eu
străpuns cu tot ce n-a murit,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o urgisire sau o iubire?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa tăcerii ne-a fost dată ca să ne înţelegem în tăcere prin gândul bun al lui Dumnezeu.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere ( extrase)

Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îţi pot ridica
Greutăţile de pe inimă.

Am făcut un jurământ al tăcerii
Şi limba mea este legată,
Şi, totuşi, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbeşte
În seara asta.

Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poţi fi tăcere.
Inima Mea îşi duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.

Tăcerea este un ocean.
Vorbirea este un râu.
Când oceanul te caută,
Nu folosi limbajul râului.
Ascultă oceanul,
Pune capăt discursurilor încărcate de larmă.

În tăcere există elocvenţă.
Încetează să împleteşti vorbe
Şi vei vedea cum lumea
Devine alta, mai bună.

Există o cale între voce şi prezenţă
Pe unde curg informaţiile.
În disciplina tăcerii aceasta se deschide,
Când apare vorbăria fără rost ea se închide.

În această prezenţă cuvintele obişnuite
Sunt doar bolboroseală;
Iar bolboroseala, un substitut al vederii.

Păstrează tăcerea, fii mut;
Dacă nu ai devenit încă
Vocea Domnului
Fii o ureche.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea tăcerii

De ce culoare eşti, tăcere?
Eşti falnică, de tot măreaţă,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineaţă!

Cu a ta tandreţe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeţi,
Aură născătoare sfintei vieţi!

Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veşnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuieşti,
În limpezi de izvoare, mereu întinereşti!

Prin verdele şerpelnic de chindie
Aşterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paşte,
O nouă, tot mai nouă speranţă îmi renaşte!

Şi tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Şi plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!

Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ţi peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.

De ce culoare eşti, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul mărunt se exprimă prin vorbe, iar adevărul mare prin tăcere.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin destin

am rupt tridimensional
viitorul
el apocaliptic scoate
în relief lumina
prin suprafeţe de lumi derulate
şi...
programarea naşterii spre lume
încearcă prin forme perfecte
cu ea opusul meu ce spune
clipei care trece fulgerător
agonic-repede
prin trăire-moarte
nu mă lăsa sunt a ta
uite-mă!
mă vezi...
la margine de dimensiune?

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita ţipătului

Labirintul tăcerii

mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului

Lanţul de lacrimi

doruri înnodate în acelaşi ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere

salcia cu lacrimile verzi

împletea răsucit
lunga bătaia clipei
murmurând inima pe foc
între litere sticlind
jăratec
curge descântec...
acelaşi ritm de versuri
cu carul din nori
trăgând
în ţeapa amintirilor
ochiul tău verde
de tăcere

şi atunci

mi-am făcut inima fagure
pentru ca visele tale
să aibă fineţea
puiului de lacrimă
dar tu,
vânător de buzunare
în pleoapa deschisă
de cuţitul clipei
hoinareai cu mierea cuvintelor
proaspăt ucisă sub paşi
dănţuind nebuneşte
spărgându-mi
toate cochiliile

undeva, se ascundea o tăcere...

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin întoarcerea-n loc

... de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării
nici zâmbetul fiarei
prin întoarcerea-n loc
flacără în trupul cuvintelor
nici piatră
în ochiul pădurii
spulberării în crug
sau poate
o cât de greu
a-nvăţa cu glas tare
istoria mâinilor
ce-n fiecare secundă
dintre tine şi prag
ţipătul hialin al tăcerii
dezleagă...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii.

antimetabolă celebră de John F. Kennedy
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie prin cuvinte

Pot să trec prin amiaza tăcerii,
să-i îndur singurătatea
într-o călătorie prin cuvinte
dintr-un roman apocrif.

Să muşc nemilos din marginea durerii
ce mă pune la încercare,
trecând prin tunelul de sare
până dincolo de apele morţii.

Frunze de mentă sălbatică să pun
lângă inima ce-mi bate
cu limbi de ceas cântător
în cuibul mătăsos al somnului.

Noaptea să-şi ridice ochii
din întunericul fără trup
şi cu secera lunii să-i taie
picioarele prea lungi.

Aromele dimineţii să-i beau
cu potirul dragostei
şi să cer luminii de rouă
regină să-mi fie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn tăcerii

Cel ce aspiră încă să-şi rostească
sensibila trăire-n poezie,
cel invitat la cina-mpărătească
hrănind cu har umila-i fantezie,

cel ce ofrandă-aduce tot ce are
Aceluia ce-nseamnă însăşi Viaţa
cel ce se-ntoarce veşnic la izvoare
şi-i pregătit oricând pentru povaţa

oricui ar fi dispus să îl înveţe,
cel ce se-ncumetă-a privi-n tăcere
să-L vadă-n faptele ce par răzleţe
pe Cel ce, Singur, ştie-a lor durere

şi le păstrează-n viaţă prin Iubire,
cel ce-n poeme-ncearcă să cuprindă
esenţa vie-ascunsă-n elixire
şi din tabloul Vieţii să desprindă

ce Pictorul a vrut să-nfăţişeze
prin umbrele pe Chipul nemuririi,
cel ce-ndrăzneşte să se adreseze
prin efemere versuri omenirii,

muindu-şi pana-n disperarea mută,
reînviind speranţa şi-n cuvinte
întreaga lui iubire aşternută,
din toate câte sunt, luând aminte,

cel ce avea atât de mult a spune
cândva, prin rimele-i meşteşugite
ar mai putea un alt poem compune
decât cel al Tăcerii nesfârşite?

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul mă pune întotdeauna la punct

De la o vreme călătoresc prin lume şi n-o mai neg
ajung în punctele ei vulnerabile,
firescul mă pune întotdeauna la punct,
frumosul singurătăţii prin multimi nu mă iartă,
dar nici nu mă lasă plecat acasă.

Nu moare nimeni de prea multă plăcere
un moment oportun trebuie folosit,
scrisuil îmi rămâne ultima fotografie în detaliu
în care las sufletul să rodească din amintiri.

Închis apoi între pereţii interiori
am învăţat să-i ascult cu răbdarea pusă la încercare,
dar am obosit,
sunt cuprins de un somn nevinovat
prin care visele vâslesc pe tărâmuri străine.

Mă închid în obişnuinţe vechi
de care nu pot să scap fără să lupt cu înfrigurare
până capăt conştiinţa faptului împlinit
prin forţa lucrurilor pe care le determin zilnic
ca un orb reperele de orientare
într-un oraş al întunericului perfid.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să tac

şi moartea-i tot tăcere, o dulce alinare

sugarul primeşte sân ca să-şi astâmpere foamea
copilul primeşte atenţie ca preţ al tăcerii
iar tânărul primeşte sfaturi
cine nu poate dărui iubire oferă sfaturi

armata e şcoala emerită unde se predă ascultarea deplină
şi pentru ca totul să fie legal lecţiile se numesc ordine
şi profesorii sunt apreciaţi în funcţie de caracter
iar leucoplastul devine monedă forte

colegialitatea se rezumă la bună dimineaţa şi ce vreme frumoasă
în rest, trompa lui Eustachio îşi are rădăcinile în fiecare perete
şi fiecare respiraţie este contorizată pe abac şi trecută în registru
aşa că a tăcea devine o metodă de a respira sub apă cu paiul

cine nu are bătrâni să-şi cumpere un exilat
pentru că numai unul ca ei îţi poate povesti cum e să trăieşti în tăcere
prin tăcere şi cu tăcere. şi nu pentru că le cere cineva
nicidecum. dar pentru ei punţile dialogului se construiesc înăuntru

bătrân şi exilat la Pontul Euxin, suspin gândindu-mă la tine Romă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înşelăm atunci când gândim că unii cu alţii comunicăm prin vorbire. Dacă între noi nu există profunzimea tăcerii, cuvintele noastre nu exprimă nimic. Înţelegerea are loc anume la nivelul în care doi oameni se întâlnesc într-o tăcere profundă, dincolo de orice expresie verbală.

Antonie Bloom în Despre credinţă şi îndoială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul poate fi denaturat prin minciună, dar şi prin tăcere.

aforism celebru de Cicero
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna poate fi creată prin vorbe, dar şi prin tăcere.

citat din Adrienne Rich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne deosebim între noi prin cuvânt; dar şi prin tăcere.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!