Marii magnaţi ai Hollywood-ului nu au greşit când au acţionat conform presupunerii că filmele ofereau imigranţilor americani un mijloc de autoîmplinire, fără nicio întârziere. Această strategie, deplorabilă totuşi în lumina "bunului ideal absolut", era în deplină concordanţă cu forma filmului. Aceasta însemna că, în anii '20, stilul de viaţă american a fost exportat întregii lumi prin intermediul conservelor. Lumea s-a aliniat la rând dornică să cumpere visuri la conservă. Nu numai că filmul a însoţit prima mare eră a consumerismului, dar a constituit şi un stimulent, o reclamă, precum şi un bun important.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Filmele: lumea bobinelor
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conceptul de datorie reclamă deci acţiunii în chip obiectiv acordul cu legea, iar maximei ei îi reclamă subiectiv respect pentru lege, ca fiind unicul mod de determinare a voinţei prin lege. Pe aceasta se bazează diferenţa între conştiinţa de a fi acţionat conform datoriei sau de a fi acţionat din datorie, adică din respect pentru lege; primul mod de a acţiona (legalitatea) este posibil şi atunci când numai înclinaţiile ar fi fost principiile determinante ale voinţei, dar cel de-al doilea (moralitatea), valoarea morală, trebuie să fie situată exclusiv în aceea că acţiunea are loc din datorie, adică numai de dragul legii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi când (Dedic această poezie întrebării lui Einstein din copilărie – "Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina şi să călătorim prin intermediul ei?", precum şi visului său neîmplinit – Teoria unificată a câmpurilor)

Lumina mea mă-ntreb unde-am greşit
De şi pe cerul meu ai răsărit.

Lumina mea, chiar nu se poate spune
Când am greşit, deşi vei şi apune.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (3 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea tipărită bazată pe uniformitatea şi repetabilitatea tipografică în ordine vizuală a fost prima maşină de învăţat, aşa cum tipografia a fost prima mecanizare a unui meşteşug.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Cuvântul tipărit: arhitectul naționalismului
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

E total greşit să pleci în America cu visuri măreţe, cultivând acel «American Dream». Îţi poţi face singur rău. Cred că e mai inteligent să te duci şi să stai, să zicem, trei luni pe an acolo, să le cunoşti stilul de viaţă, să preiei tot ceea ce are mai bun America, apoi să te întorci acasă şi să analizezi.

Alexandra Dinu în revista "Unica" (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că iubirea însemna forma cea mai elevată de a te îmbogăţi, o dăruire a întregii fiinţe, dar numai zădărnicind-o putea evita efectul ei de bumerang, lăsând-o să piară în uitare şi să înfiripe, din nou singură, pe această nouă treaptă de realitate deschisă şi poroasă. A ucide obiectul iubit, această veche presimţire a omului, era preţul de a nu se opri pe scară; aşa cum ruga fierbinte a lui Faust către clipa ce trecea nu putea avea sens dacă n-o părăsea totodată, ca şi când ai pune pe masă paharul gol.

citat clasic din romanul Şotron de Julio Cortazar
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea Universală a Vizualizării cere să cultivi în minte o imagine clară precum cristalul a ceea ce doreşti să fii, să faci sau să ai. Atunci când această imagine - viziune - devine vie prin intermediul simţurilor, ea începe să se manifeste sub forma experienţei de viaţă.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un exemplu extraordinar de putere a telefonului, care implică întreaga persoană, este semnalat de către psihiatri, conform cărora copiilor nevrotici le dispar toate simptomele atunci când vorbesc la telefon.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Telefonul: alămuri zgomotoase sau simbol clinchenitor?
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele tehnologiei nu apar la nivelul opiniilor sau al conceptelor, ci alterează raporturile dintre simţuri sau şabloanele percepţiei fără să întâmpine nicio rezistenţă.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Mediul este mesajul
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate şi, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăşi a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă şi cu ea plină de dor neastâmpărat să ştie ce şi cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, şi urâtă, şi supărăcioasă, şi grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost aşa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei paşi de la poarta curţii, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptiţa: doi feţi-frumoşi, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur şi cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căţei în locul copiilor, feţi-frumoşi, iar pe copiii cu părul de aur şi cu steaua în frunte îi îngropă în colţul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă şi cercă s-audă şi să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi căţeluşi, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiţei.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societăţile au fost întotdeauna modelate mai degrabă după tipul de media prin care comunicau oamenii, decât prin conţinutul comunicării.

citat din Marshall McLuhan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilul de viaţă se bazează pe primii patru sau cinci ani ai copilăriei. Această perioadă se încheie cu dezvoltarea deplină personală şi cu fixarea ulterioară a atitudinii faţă de viaţă. Din acel moment, răspunsurile la întrebările impuse în viaţă nu sunt dictate de realitatea relaţiilor în sine, ci de anumite atitudini automate pe care le numim stilul individual.

citat clasic din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 97

A fost precum o iarnă despărţirea
De tine, care faci anul să zboare!
Ce frig mi-a fost, ce sumbră a fost trăirea,
Ca un bătrân Decembrie ce moare!
Şi totuşi a trecut numai o vară,
Iar toamna-a fost fertilă, însărcinată,
Precum o curtezană prima oară
Sau ca vădana cea însingurată.
Dar mi-a părut această abundenţă
Ca un bastard cu aşteptări pierdute,
Căci vara vrea să simtă a ta prezenţă,
Dar tu nu eşti şi păsările-s mute.

Sau uneori mai cântă, dar cu jale,
Că frunza-i moartă, iarna vine agale.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost Cuvântul

La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creaţia.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înţelesuri, atât laice, cât şi religioase.

A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila şi uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audienţă, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.

Cuvântul zboară prin spaţiu, ricoşează din sateliţi,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.

Dar, după părerea mea şi-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
şi a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.

Pentru că aceasta este povestea genezei scriitorului.
E povestea care a SCRIS-o pe ea sau l-a SCRIS el întru fiinţă.

poezie de Nadine Gordimer din Scris şi Fiinţă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer însă filmele care îmi dau adevăruri de care fusesem frustrat. Şi filmul de ficţiune care-mi dă asemenea elemente îmi poate deveni preferat! Dar asta se întâmplă mai rar. Filmul e artă de delectare prin vedere, şi eu îl prefer pe cel care-mi dă aspecte noi de viaţă, care mă face să cunosc ceva din lumea asta în care am trăit câteva decenii şi nu am văzut aproape nimic.

Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a pune problema într-un mod direct, industria publicităţii este o încercare necizelată de a extinde principiile automatizării în toate aspectele societăţii. În mod ideal, scopurile publicităţii sunt crearea unei armonii programate în mijlocul tuturor impulsurilor, aspiraţiilor şi strădaniilor umane. Utilizând metode artizanale, industria publicităţii se îndreaptă către atingerea scopului electronic absolut al unei conştiinţe colective. Când tot procesul de producţie şi consum ajunge să formeze o armonie pre-stabilită cu toate dorinţele şi eforturile depuse, industria publicităţii va dispărea prin propriul succes.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Reclamele: ţinând pasul cu familia Jones
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cea mare

Sublimă această bună vestire,
Că viaţa mai are deplină iubire
De dăruit;
În muguri, câte un infinit
Izbucneşte cu-aceeaşi putere,
Ca răspuns la propria-i durere

Şi fiece fir ce răsare
Pe câmpuri de iarbă, nu-i întâmplare,
Sunt fire puternice şi fire firave,
Vivace şi crude sunt fire bolnave
Pe toate le naşte spre vindecare
Puterea luminii din Lumina Cea Mare.

Sublimă această iubire de viaţă,
Răbdarea aceasta de-ai face faţă
Menirii...
Miracolul acesta pur al iubirii
Te poate renaşte din noapte şi ger,
Speră făptură! Cum însămi eu sper,
Că eşti la rându-ţi o primăvară,
Chiar dacă viaţa sublimă povară
Îţi pare,
Fără-nflorire şi fără scăpare.

Dar totuşi atâta frumos
Cade toamna tandru pe jos,
Ca un dar, ca zălog
Că şi cel care-i falnic şi acela olog
Merinde-or avea pentru gerul cumplit,
Care revine la infinit.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul

"Ţi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi este suficientă sieşi,
plutind lumină în lumină?

Ţi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.

Cine-a greşit şi până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer şi în pământ
Însingurând deodată-o lume-
Ţi-aduci aminte cât de nouă?-
Iar lama străbătu prin mijloc
Reinventându-ne pe rând.

Ţi-aduci aminte despărţirea
Celulelor de ele înseşi
Şi spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Şi cerul se-ncleşta în crengi,
Să nu se vadă, goală rana
Pe locul căreia s-a rupt.

Ţi-aduci aminte ce risipă
De sentimente şi de vorbe,
De animale şi de plante
Curgând spre-acelaşi ţărm pierdut
Şi aşteptând sfârşitul lumii
Din care, poate se va naşte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniştea dintru-nceput."

poezie de Ana Blandiana din Ochiul de greier (1981)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutul există în Linişte, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenţia valului, chiar dacă Oceanul susţine existenţa valului. Însă, oare, valul îşi aminteşte că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaştere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine şi de renunţare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal şi apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa şi malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este şi forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conştiinţei Absolute - exprimată într-o formă unică şi interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu eşti forma pe care o vezi în oglindă - eşti Viaţa din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligenţă proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma îşi păstrează direcţia de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Şi încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susţinându-ţi existenţa formei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ziarişti tineri mă întreabă deseori: "Merită să faci ziaristică?" Eu le răspund: "Merită!" În măsura în care ceilalţi oameni trec prin viaţă şi nu lasă nicio urmă, ca peştele care trece prin apă şi nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii...

Nicolae Dabija în ziarul Everyday Journalism, interviu (17 decembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stilul său

viţa-de-vie visează în culori
în stilul său îmbată lumea cu poveşti zile la rând
ca pe zei altădată vinul ce fierbea
în boabele din ciorchinii agăţaţi de cer

ce mai ştie lumea
despre fiecare bob după ce se prăbuşeşte sub teasc
de ce-ar mai şti
de vreme ce nu crede că în poezie
viţa-de-vie ştie pe de rost
visul săditorului care de când era copil şi-a dorit
să păzească în stilul său
toamna şi păsările

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!