Azi, la ora 12, am terminat trilogia "Orbitor". Îi mulţumesc lui Dumnezeu. Ultimele pagini le-am scris plângând în hohote. Nu mai vedeam literele de lacrimi. Nu-mi vine să cred că am fost în stare să termin cartea asta imposibilă şi imensă, care-o să rămână justificarea mea pe pământ. Azi se-ncheie o uriaşă etapă în viaţa mea. Nu ştiu ce-o să urmeze, sper doar că nu voi fi lepădat cu totul, că mi se vor mai da clipe fericite ca asta de acum.

Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ştii

Azi nu-i lumină pe pământ
Şi nici în fiinţa mea putere
Să sper că eşti, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric şi e trist
Şi inima-mi este pustie
Şi nu mai ştiu dacă exist,
Nu ştiu ce-a fost şi ce-o să fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credinţa-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aş vrea să nu ştii ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul şi ce-i tristeţea
Aş vrea ca tu să ai puterea,
De a simţi ce-i frumuseţea.

Dar nu a celor trecătoare
Şi nu a celor ce le simţi
În clipe pline de-ncântare,
Când eşti minţit şi tu te minţi.

Aş vrea să ştii ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aş vrea să ştii ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelili, frumoasili

Mai demult iubeam constelaţiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o maşină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
şi spre muncitoare păroase.
Bat la maşină fără speranţă că va ieşi ceva, şi asta mă şi ţine în viaţă:
speranţa mea disperată că s-a sfârşit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la maşina mea de scris un poem idiot.

A fost aşa: mi s-au dat nelinişti, constelaţii, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar şi asimetric,
sfârcuri micuţe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credinţa în mine
şi-am rămas ca o cheie de ială
într-o lume în care uşile
n-au fost pân-acum inventate.

Odată iubeam stelili, o, da...
şi lunicica atârnând peste Bucur Obor...

poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii a mea...

fii a mea domniţă dragă,
fii a mea, nu întreba,
de te vreau o viaţă-ntreagă,
de mă vrei nu spune ba

te voi scrie între pagini,
versuri am să-ţi dăruiesc,
tu vei şti a mele patimi,
tu vei şti că te iubesc

fii a mea în noaptea asta,
lasă trupu-ţi să-l mângâi,
lasă mie clipa asta,
să îmi fie ca dintâi

te voi aşeza în gânduri,
îţi voi da un loc al tău,
îl voi lua printre mormânturi,
unde am să dorm şi eu

fii a mea şi niciodată,
n-am să spun, să povestesc,
voi fi mutul ce te iartă,
vei fi taina ce-o poftesc

te voi pune între stele,
toate care le-am iubit,
ai să străluceşti cu ele,
clipele ce le-am trăit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi

am decis
să trăiesc viaţa mea
voi săpa o groapă adâncă
în piept
şi voi ascunde toate iluziile
fie că vor
fie că nu
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
nu să mă încarc cu poveşti banale
trăite de oameni
ce aleg drumul spre nicăieri

de azi
am decis să mă despart
de trecut
ca de o stare febrilă
brusc
şi fără alte explicaţii
pentru că
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
că drumul meu
nu e un drum de sare şi apă
e un drum al cuvintelor
tăiate din carnea
unor soldaţi
ce nu se târăsc în faţa vieţii
şi nici a morţii

de azi
am decis
să trăiesc viaţa mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana

I
vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
şi a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!

de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninătatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.

viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
raţiunea o să-mi sfâşie creierul.

vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieţii mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!

şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieţii până la ars.

II
să accept evidenţa: nu mai pot să scriu poezie.
nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează.
am scris ani de zile cu ură, cu dragoste, iar acum
creierul meu e mort.
am pornit la maraton ca pe suta de metri
am vrut totul deodată, am vrut să-mi înnebunesc cititorul.
am uitat că viaţa e lungă.

nu-mi imaginam că o dată mă voi opri, voi plaţi
că tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea
şi nu voi putea să mă ajung din urmă
şi orice încercare de a mai face ceva
va fi o nouă dezamăgire.
ce voi mai scrie încă patruzeci de ani?
o să strâng din măsele, o să scriu articole de critică
sau cine ştie ce amintiri
o să suport condescendenţa tinerilor, o să las nasul în jos
când o să vina vorba despre poezie, o să fac traduceri
ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc.
sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinereţe
atât de proaste, că nu le băgasem în nici o carte
şi o să am un succes "de prestigiu", mi se va spune "autorul
poemelor de amor",
precursorul a dumnezeu ştie ce poezie va mai fi pe atunci...
nu ştiu, nu ştiu...

prieteni mai tineri, să nu faceţi ca mine.
calculaţi-vă poezia pentru şaizeci de ani.
eu? nu ştiu ce drum să mai apuc, ce s-ar mai putea face
şi nu ştiu ce trebuie să mai simt şi ce mai pot să imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.

voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii
un supravieţuitor al propriei morţi
şi care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.

III
oare s-a terminat viaţa? oare sunt terminat?
sunt un eşec? voi fi pulbere?
va veni moartea iar tu mă vei dispreţui.
va fi groaznic, groaznic.

voi fi singur, mai singur decât toţi oamenii, singur.
fără nimeni, fără odihnă.
voi înţelege totul, ah, intelege-ma, şi toti ma vor iubi,
toţi îşi vor aduce aminte.

sunt pierdut, pierdut.
muşcă-mi tu gura.
o să plouă nasol pe drumuri, o să fim uzi pân-la piele.
o să învăţăm să urâm

va veni toamna, toamna minţii, înecul.
vom avea gura moale şi caldă, va veni luna
vor veni norii să ne cunoască
şi vom muri, vom face dragoste.

da, da, stai acum lângă mine, priveşte-mă. sunt terminat, terminat.
va fi numai moarte în jur.
stelele vor fi moarte, bot lângă bot ca nişte câini de pe străzi.
vor muri unghiile.

gata. stai lângă mine. a avut rost?
ne-am trezit trăind.
a fost groaznic: am trait.
a fost groaznic, groaznic.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a fost scris

Ne-a fost scris în cartea vieţii
Că noi doi ne vom iubi,
În vâltoarea tinereţii,
Sunt cum nu speram a fi.

Fericit, iubit - azi ochii-mi,
Varsă lacrimi, dar nu-s trist,
Sunt al tău, viaţa vieţii-mi,
Cu tine ştiu, simt că exist.

Ne-a fost scris destinu'-n cer,
Dumnezeu l-a pregătit,
Eu dragostea să-ţi ofer,
Te iubesc, şi sunt iubit.

Îţi mulţumesc, iubire dragă,
Pentru clipele ce-mi dai,
Gura-ţi dulce ca o fragă,
Raiul rupt din Sfântul Rai.

Lângă tine eu am totul,
Fără tine n-am nimic,
Tu îmi eşti pe lume rostul,
Lângă tine mă ridic.

poezie de Răzvan Isac (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie

(unui om cu suflet nobil)

De sufletul tău cald şi liniştit
Azi prietenia m-a unit,
Eu te iubesc până la infinit.
Lui Dumnezeu îi mulţumesc
Că-n drumul vieţii mi te-a scos.

Tu, înger blând cu chip frumos,
Tu om atâta de cinstit
Ce sufletul la oameni ţi-l deschizi,
Dar viaţa asta nu e o întâmplare,
La toţi oamenii le dai crezare,
Le-ai pune chiar şi lumea la picioare,
Cu sufletul tău cel bun şi mare.

Sunt puţini in asta lume
Oameni cu suflet căa tine,
Ai privire dulce şi suavă,
Ai fost şi vei rămâne un om de treabă,
Dar vorba ta e vers şi poezie
Ce sufletele le mângâie.
Pe acest pământ nu ai nicio vină
Că lumea- i rea şi e meschină...

Oamenii nu îţi apreciază gestul
Doar pentru ei îşi văd interesul,
Pe bani îşi vând şi omenia,
Nu mai ştiu să aprecieze azi prietenia
Şi te vorbesc numai de rău
Dar pentru asta le plăteşte Dumnezeu.
In viaţa asta toate se plătesc...
Din suflet îţi declar că te iubesc.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

vorbesc, vorbesc
cu patima unui nebun
credeam odată că lumea asta este dreaptă
acum adun doar lacrimi şi suspine
e bine, nu e bine...
adun, adun
unde oare să le pun
gânduri, tăceri, dureri
de azi, de ieri, de nicăieri
lacrimi curg, se scurg pe drum
pierdut-am surâsul, găsit-am oftatul
mă răsucesc către cer şi pier
ce să aştept, ce să mai sper
eu biet nebun în lumea asta
azi, am mai murit odată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred

a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?

să cred in ce? in viaţa mea?
azi e... şi mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă

să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viaţa fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...

să cred in timp? el se contractă
să cred in spaţiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ

a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
şi gândul meu se curmă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Ştii, voiam să tac şi să te las să pleci. Dar nu aş fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine şi o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Aşa că sper să nu mă urăşti.
Dawosn: Nu aş putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aş fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aş da înapoi, nu aş şterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viaţa mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aş crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aş rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta şi este timpul ca tu să descoperi cine eşti fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aş putea? 13 ani, mama ta moare. Şi totuşi mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă aşa şi te uiţi la tatăl tău care nu e în stare să-şi învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Şi apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i aşa? Dar apoi mai eşti şi tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândeşte la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung şi tărăgănat de a-ţi spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Şi mie o să-mi fie dor de tine, Joey.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

puterea din tine
te-ajuta sa minti,
mereu vii la mine,
dar nu stiu ce simti.

acum tu vii iar,
si toate-mi par reci,
mai speri in zadar
sa ma ai pe veci.

o lacrima curge
dar nu de la tine,
doar eu am iubit,
doar eu si stiu bine.

nu stii ce-i iubirea
speram sa inveti,
ma lasi, iar ma cauti
si tot te repeti...

de ce-mi ceri iubire
cand nu imi oferi?
relatia noastra
se rezuma la ieri...

acolo e totul,
adevarul curat,
si sincer ma bucur
ca s-a terminat.

am vrut o iubire,
mi-ai dat un cosmar,
nu-ti mai dau crezare,
sa nu-l traiesc iar.

un demon se-ascunde,
o inima rece,
azi zambetul tau
de ochi nu-mi mai trece.

Stiu ca nu iubesti,
chiar cred ca nu poti,
tu nu vrei doar unul,
tu ii vrei pe toti.

ce jocuri mai ai
in lista pe azi?
te-ncrezi in nimicuri
si vezi c-o sa cazi.

de-acum am pus punct
relatiei noastre,
si dau amintirea
marii albastre...

nu vreau sa continui,
nu vreau, nu mai pot,
chiar de-o sa ma chinui
din suflet te scot.

as vrea sa sterg totul,
stiam ca gresesc,
mi-au spus ca esti mica,
si sa ma feresc.

nu stiu despre tine,
decat ce se vede,
si orice alt om
probabil te-ar crede,

cand vii si in lacrimi
imi ceri sa te iert,
ca iti pare rau
si pot sa te cert...

De ce te-as certa
stiam ce-o sa fie,
de asta mi-o scriu
acum pe hartie.

sa nu mai repet
aceasta greseala
sa nu imi mai caut
iubirea in scoala...

E greseala mea,
am ales prea prosteste,
am ales o frumoasa
care nu ma iubeste.

sfarsitul e asta,
inceputul nu-l stiu,
ieri eram al tau
azi al cui o sa fiu?

tu uita-te bine
cum totul s-a stins,
de asta e planul,
sa stii c-ai invins.

Tu iarta-ma Doamne
ca n-am ascultat,
mi-ai spus ca-i copila
si eu sunt barbat.

am vrut sa-i ofer
tot ce am mai bun,
vroiam sa-i zic totul
dar n-o sa-i mai spun.

n-am vrut o idila,
am vrut-o pe veci,
dar nu vad iubire
in ochii ei reci.

sa-mi fie mireasa,
sa-mi fie la greu,
Ziceam " visul nostru"
era doar al meu.

cu lacrimi ascunse
ma lupt sa zambesc,
oricum toti stiu deja
ce mult o iubesc.

Tu, Doamne m-ajuti
imi dai azi putere,
sa trec mai departe,
si-mi dai mangaiere.

Ea de s-ar intoarce
la mine, as vrea
sa-i pot arata
ce-i in inima mea.

i-as spune adio!
si -n lume-as pleca,
sa uit de iubire,
sa uit si de ea.

o inima trece
de partea cealalta,
a mea o indrum
sa stea pe cea dreapta.

stiu ca voi iubi
curand alta fata,
cu alta voi fi,
cu ea niciodata.

in urma ramane,
in fata privesc,
continui sa caut
tot ce imi doresc.

greseli ca tot omul,
pacate prea multe,
dar sper sa gasesc
fata ce-o sa m-asculte.

sa dorm linistit,
c-am iubita cuminte,
voi fi multumit
chiar cu doua cuvinte...

Te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altădată şi acum

Când vedeam o fată
Totul fierbea-n mine,
Asta altădată...
Azi nu mai văd bine.

epigramă de Florea Ştefănescu din Epigrame (mai 2000)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost nu se mai poate...

mi-e dor de tine draga mea,
mi-e dor de-a noastră tinereţe,
de focul care ne ardea,
de tot ce azi nu ne mai este

e totul vis şi nu mai ştiu,
de-a fost vreodată a mea poveste,
la ceasul ăsta de târziu,
îmi deapăn totul şi nu-mi tace,

mă doare trupul de-amintiri,
mă dor săruturile tale,
le simt şi-acuma fir cu fir,
pe iarba bătrâneţii goale

mi-e dor de tine draga mea
şi-acum adorm în gând cu tine,
e mult de-atunci şi aş mai vrea,
să-ntoarcem timpul care vine

dar ştiu că totu-i fără rost,
căci timpul ăla e departe,
e mult de-atunci şi-aşa socot,
ce-a fost atunci nu se mai poate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist

Mi-ai promis, Doamne,
Că, după aşa dezamăgire,
Voi avea şi şansa mea...

Dar nu e loc pentru iubire
Când ştiu, nu mă iubeşte,
Ci o iubesc doar eu pe ea...

Nu credeam vreodată că voi suferi,
De ştiam ce va veni,
Poate nu mai sufeream...

Te-am aşteptat, dar în zadar,
Şi am să caut puterea de a striga într-o zi
"Nu te mai iubesc cum te iubeam"

Tată, mi-ai promis iubirea ei,
Mi-ai dăruit doar vise
Şi azi mi le iei pe toate...

Nu ştiu, Părinte, în schimb ce vrei,
Dar deja lupta-i pierdută, flăcările-s stinse,
Nimic nu se mai poate...

Pentru tine, Iulia, am numai lacrimi,
şi ură, şi iubire, sunt toate adunate,
Şi ştiu că voi mai suferi...

Nu mi-ai dat măcar o şansă, o şansă măcar,
Şi şansa ce-o vedeam s-a dus şi mai departe,
M-ai lăsat să lupt ca orbul, în zadar...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Credcabanuiesti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Aici sunt 82 de scrisori, şi te au pe tine ca destinatar. Le-am scris vara asta. Una pe zi, dar nu le-am trimis niciodată, pentru că mi-a fost teamă. Mi-a fost teamă că mă trezesc din nou cu inima frântă. M-ai rănit foarte tare. Mi-a fost teamă că mă voi simţi vulnerabilă. Mi-a fost frică de tine şi de sentimentele pe care le am pentru tine. Ştiu că asta nu mai contează acum, dar m-am gândit că ar trebui să ştii. Aşa mi-am petrecut vacanţa, dorindu-te... Dar mi-a fost frică să recunosc.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu viaţa

viaţa asta
bună, rea
ce să fac acum cu ea
să o vând la târg
pe o sticlă de horyncă
ha-ha-ha.
ce bună e ideea mea
mă întorc în vechiul burg
să beau, să beau
din noapte în zori
apoi să plâng de viaţa mea
să plec în crâng
să mă spânzur de un gând
să joc apoi cântând cu viaţa mea
să râd, să plâng
de mine mai curând
viaţa asta, bună, rea, e doar a mea
habar nu am
ce să mai fac acum cu ea
tu ştii ceva...
vorbeşte prietene, vorbeşte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Ţi-ai aruncat florile.
Sara: Ţi-am mai spus, nu ţin mult.
Michael: Nu cred că sunt ofilite încă.
Sara: Nu-mi place să mă ataşez de lucruri dacă ştiu că nu vor dura.
Michael: De ce eşti atât de cinică?
Sara: Michael, cred ca poţi fi cinic, dar poţi fi şi realist.
Michael: Şi poţi fi deasemenea optimist? Poţi să speri? Să crezi?
Sara: Iar asta vine din partea unui om cu opt degete închis într-un penitenciar!
Michael: Se exagerează importanţa degetelor.
Sara: Mulţumesc pentru încercarea de a mă face să zâmbesc. Dar nu azi.
Michael: Nu se ştie niciodată.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vine de la Dumnezeu şi se întoarce tot la Dumnezeu. În rest, când vreau să zbor, mă apuc şi scriu. Nu ştiu dacă scriu bine, dar, în general, textele mi le scriu singură. Nu ştiu dacă sunt poezii, dar puţin fior poetic, acolo, tot au! Îmi place şi fac asta cu toată fiinţa mea. De fapt, în momentul în care nu voi mai putea face asta, înseamnă că voi muri.

citat din Dida Drăgan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta ştiu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.

Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineţii,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".

L-am ascultat şi am zâmbit,
în lacrimi,
încredinţându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credinţă, inima-mi
umplând.

M-am ridicat şi am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
şi le-am trăit, privind cu
demnitate
la viaţa mea, ce n-a fost fără
rost.

Aşa că, norişorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
şi îl trimit să mângâie verzi
brazi,
crescuţi în stânca-n care mă
cioplesc...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!