Ea, la stomatolog

Cum bărbatu-i, fără frică,
Strigă zilnic "Gura mică!"
O uimeşte domnul care
O îndeamnă: "Gura mare!"

epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie

Femeia visurilor sale
Alcovului i-ar da căldura,
Şi-ar presăra pe ea petale
... Să îi astupe bine gura.

epigramă de Mihaela Kerestely din ziarul "Viaţa Buzăului" (9 martie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Chiar de faptul se explică,
Nu pricep, să mă omoare:
La dentist, am gura mică,
La servici, am gura mare.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitoarele

De intri-n gura unor bârfitoare
Nu te gândi că vei scăpa vreodată,
Au mintea mică, gura cea mai mare
Să le ajungă pentru lumea toată.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel din Revista singur (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiune de gabarit

Dac-o huidumă oarecare,
Când urlă, urlă-n gura mare,
De bună seama o furnică,
Când urlă, urlă-n... gura mică...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii

Pentru politician,
E-o problemă care doare:
"Cum, când sunt în postul mare,
Să m-abţin de la ciolan?!

epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea se trăieşte, nu se strigă în gura mare.

citat din Ileana Stana Ionescu
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi se scarpină în cur.

Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniţă,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceaşca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-şi mai încalţe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-şi mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama

Mică, dar cutezătoare,
E maestra ce convinge,
Căci atinge unde doare
Făr' să doară unde-atinge...

definiţie epigramatică de Mihaela Kerestely din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură

Pot să dorm şi să visez pe gura ta,

să cânt şi să mor pe gura ta,

încă şi încă;

gura ta, radă adâncă

în care-nnoptez după drumul cel lung,

în care ajung şi nu mă mai satur să-ajung...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe

Cu râs zglobiu de clopoţei
La pieptul lui se face mică
Şi toarce-apoi ca o pisică
Ştiind că-i place torsul ei.

epigramă de Mihaela Kerestely din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ultimului sărut

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi... "Veşnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea...

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanka

la gura sobei
marinarul tatuat
fumează pipă -

povestea cu sirena
uimeşte muşteriii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Din clipa-n care mi s-a spus:
"Tăcerea strigă cel mai tare",
Eu tac doar cu volum redus
Şi scriu numai în gura mare.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti la gura sobei

În iarna care va să vie,
La gura sobei, ca-ntr-un joc,
Ne-om aminti, cu nostalgie,
Că-n sobă-a fost cândva şi foc.

epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura satului

Savurând esenţa glumii,
Îi spuneam, mai ieri, iubitei:
Mărul dulce al ispitei
N-a scăpat de gura lumii.

epigramă de Valerian Lică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animale uimind

Mă uimeşte fizionomia
şarpelui
cu ea şi cu el
târâş. Mă uimeşte
fizionomia câinelui
cu ea şi cu el
mirosind. Mă uimeşte
fizionomia calului
cu ea şi cu el
cosind. Mă uimeşte
fizionomia
găinii
cu ea şi cu el
sărind. Mă uimeşte fizionomia ei
cu mine
şi cu ea
visând ce-i
uimirea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura păcătoasei

- Măritată? Doamne sfinte!
Cum e? Că eu n-am habar;
- Cum să fie, ca-'nainte,
Numai că e... mult mai rar.

epigramă de Gheorghe Oncioiu din Zece ani de epigramă (2007)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.

Solomon în Pildele lui Solomon, Dreptatea - 10:11
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNUI ŞEF DE PARTID

Cum că are mult curaj
Se bârfea la ''una mică'';
Vede că e-n plin picaj
Iar el strigă, nu mi-e frică.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consoartei

Harnică-i ca o furnică
Şi trăiesc fără de frică.
La şaptezeci de ani ai mei
Abia mai pot de... gura ei.

epigramă de Nistor I. Bud (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!