Sonetul 20
Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Așa mi-au spus și-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.
Ardea în tot: iubire mândru joc!
Și suferea și-mi dăruia putere
Să ard și eu cu-a firii mele-avere
Sfințind, în doi, al fericirii loc.
Ah, cum să crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină
Și vânt spăimos, furtună ne-nțeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul rău pierzania să-mi țeasă...
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-a fost prezis
că voi rupe de la gură și ultima
bucată de friptură ca o durere
de stomac sau ficat suprasolicitat
după încă o înviere simt cerul
care mă strânge și norii nebuni
îmi joacă în fața ochilor negri
de supărătoarea furtună aranjată
ca la pomană și-mi vine să stau
cu ușa încuiată adaug un strop
de poezie în paharul cu vin refuzat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul casei dărâmate
Motto:
"Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele
și nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit,
care și-a zidit casa pe nisip." Matei 7:26
Nu mi-a fost casa pe stâncă,
S-o salvez, nu mai e chip;
I-a dat uraganu-o brâncă,
Stâncă n-am; și-aș vrea să țip.
Sunt aici, în vale-adâncă,
Nu pot alta să-nfirip;
Nu mi-a fost casa pe stâncă,
S-o salvez, nu mai e chip.
Azi, regretul mă mănâncă
Și mai știu un prototip...
Dar, pe duna de nisip,
Nu mai fac o casă încă!
Nu mi-a fost casa pe stâncă.
rondel de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am aflat misterul
Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.
Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.
Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.
Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înțeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.
În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Așadar, mărul și cerul
Mi-au dezvăluit misterul.
Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat
poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ne-a fost aleanul lung și zdrobitor,
Și zilele chinuitoare și năpăstuite,
Dar mie care mă topesc de-al tău dor
Cum mi-au fost zilele, cum mi-au fost crud părinte?
Din depărtări vin nori înnegurați
Și fulgere și stoluri de furtună,
Căci întunericul înghite și ultim clar de lună
Căci moartea îi înghite pe-ai mei frați.
Și răsăritul de va fi s-apuc
Și moartea care vine să o păcălesc
Atunci în ale veșniciei timpuri eu mă rătăcesc
Departe de ce-am dus și ce-am să duc.
Căci cel ce-nfruntă soarta și norii de furtună,
Și cel ce luptă pentru ce crede că e drept
În a soarelui lumină privește ca la lună
Nebântuit de temeri și nici pic de regret.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă învăța cine sunt!
sunt propriul meu ucenic și învățător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc și iubire
am alergat prin ape și curcubeie
am ferecat și desferecat lanțuri
și,
la fiecare apus și răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens și iubesc pe măsură
am născut patru vieți și un înger în cer
știu să plâng de fericire și să mă zdruncin de durere
știu să ascult și să întind o mână celor căzuți
uneori sunt nătângă și mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubește
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăța cine sunt!
ești rece, dar nu tu ești oglinda mea!
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire sau minciuna
Am trimis o stea sa te gaseasca,
C-am fost un cer in viata ta
Sa-ti aminteasca,
Mi-a spus ca a-ntalnit tristetea,
Ca esti langa o alta,
Ca ti-este bine langa ea.
Am trimis si luna sa-ti vorbeasca
Si mii de sarutari sa-ti dea
Din rosul buzelor florii din glastra,
Dar tu o sarutai pe ea...
Pierduta-n zori in marea cea albastra
Nici luna nu a mai fost a mea.
Am trimis vantul sa mi te aduca
Si printr-un cantec agatat de al sau zbor,
Sa-ti spuna dorul de de tine ma apuca,
Cata durere simt cand plange-un nor...
Dar mi-a spus ca-n pieptul tau, ca o naluca
S-a cuibarit alt dor.
Am trimis o lacrima sa-ti spele gandul,
Sa nu mai pui pe esafod iubiri,
Din ochii tai sa-ti spele si pamantul
Care-a-ngropat atatea amintiri...
Tu n-ai vazut-o si ma rog la Sfantul
Sa mi-o topeasca din albe pustiiri.
Am trimis iubirea sa te intrebe daca vreodat'
La tine a fost iubire sau numai un joc,
De m-ai iubit cu-adevarat,
Ori poate mi-a fost soarta fara de noroc,
Insa din visul tau m-ai aruncat
Si-n suflet mi-ai lasat doar rani de foc.
Nu cred ca am sa mai trimit, nicicand,
Nici lacrimi de iubire si nici stele,
Nici curcubeul ce-mi zambea de pe o stanca stand,
A fost doar o minciuna
In pieptul vietii mele
Ce mi-a facut din suflet, o ruina.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Of, Cristina, nu o să-ți vină să crezi ce am făcut, o să îți spun dar nu mă vei crede, și o să crezi că am inventat totul... am săpat o gaură in țeasta acestui bărbat. De fapt mai multe găuri cu un burghiu pe care l-am împrumutat de la un tip Vince, am umplut gaura cu țesut și apoi l-am adus aici și acum pot să particip la operația lui pe creier... A fost ca o tură nebună într-un rollercoster, a fost ca și cum îmi țâșnea adrenalină din urechi. Ai crede că mi-au tremurat mâinile dar nu, nu mi-au tremurat deloc. Ți-am zis de perforare? Am fost ca un star rock, să știi.
replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cunosc singurătatea!
Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuși m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumnalul
De nicăieri, pe-un cer senin,
l-ai acuzat, venind cu nori,
lovindu-i sufletul blajin,
adeseori.
S-a întrebat de ce o faci
și-a stat cu sufletu-i la sfat,
căci n-a-nțeles de ce-l ataci,
nevinovat.
I-a fost destul, i-a fost de-ajuns,
și-a hotărât tăcerea, scut:
la tot ce-ai spus, nu a răspuns,
nu te-a mai vrut.
Mergea tăcut, îngândurat,
simțind cum spatele-i ardea,
ca un pumnal însângerat,
privirea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afundarea în păcat
Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.
Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.
Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.
Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea îți ascult
Vrei să ai o viață tăcută
Vorbește -i lui gândului
El trece și tăcerea-ți ascultă
Învolburat prin apa pârâului
Scrie-mi din pana ruptă
Și pana căzută din cer
A vântului ce-a fost furtună
Ce suflă în preajmă lejer
Prin foșnetul pădurii te aud
Cum gândul tău mă cheamă
Pentru mine ecoul nu e surd
El îmi ia cuvintele în seamă
Și eu te strig și tu mă cheamă
Și stiu c-ai vrea tu să mă vezi
Tot ce a fost lăsă în urmă
Vântul nu trebuie să -l crezi
Ne unim gândurile amândoi
Putere gând prin cuvânt
Cerul picură iubirea în noi
Aud vânt la capăt de pământ
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost blestemată de zei
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ți-am auzit glasul, o biet nemuritor
Și sufletul mi-e sfâșiat de durere și dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aș vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aș vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire și suflet fericit.
Aș vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc și să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Și port această cruce, cum pot și oricând.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gimli: Mi-a fost dat să văd ultima dată ceea ce-a fost mai frumos pe lumea asta. De aici încolo nimic nu va mai fi frumos pentru mine în afară de ce mi-a dăruit ea.
replică din romanul Stăpânul inelelor: Frăția inelului de J.R.R. Tolkien
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți aparține soarta!
Mințită a fost iubirea mea pe când iubeam...
Cântau cocori și corbi sub cerul moale;
M-am dăruit apoi spre siderale,
Din grija ce o resimțeam.
N-am fost să trec decât pe unde plânge vara,
Din griurile de pe paleta de culori
Răzbit-au ochi pătrunzători,
Pictați numai când vine seara.
Nu am ales pe cineva anume special...
Mi-a fost ales pentru-a-nvăța iubirea.
Nici ochii și nici mintea nu uită amintirea,
Nici spiritul, de-ar fi chiar glacial.
Când ți-e permis pe el ca să iubești,
Nu poți negocia, sau cere altul...
Nu poți rezilia sau arde pactul,
Pe care vrei aici să-nlocuiești.
Îți este dat ca să iubești și-atât.
Tu n-ai puterea să hotărăști pe cine...
Nu poți opri, sau ignora pe-acel ce vine,
Fie frumos, sau poate chiar urât.
Schema ta de viață nu e planul real.
Tu l-ai uitat când ai venit pe lume;
Zadarnic îți pui soarta în albume,
Doar unul e autentic și legal.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai o durere puternică în suflet, aminteșteți ce frumos este cerul albastru cu norii albi, pufoși, cu marginile de lumină sau cerul înstelat ori unduirea unui copac în vânt, precum și foșnetul mării strălucitoare pe un țărm sidefiu.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugămintea
L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăț simplitatea și smerenia.
L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micșorat
Ca eu să fac fapte bune.
L-am rugat să-mi dea bogăția
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înțelept.
L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viața.
Dar El mi-a dat viața
Ca să pot gusta toate lucrurile.
Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.
Împotriva voinței mele
Au fost ascultate rugămințile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Confesiune
din surâsul dragostei m-am născut și eu
și mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în brațele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.
de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn și învățător
lumini îngerești mi-au pătruns în privire
în arborele vieții sunt ramul uimitor.
rândunici își fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota și am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.
mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE
Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,
Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul
Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,
Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incantație
las cerul deschis astăzi să mă ningă
mii de steluțe să-mi acopere chipul
un înger alb tâmplele să-mi atingă
trăind la cote maxime cum cere timpul.
următorul pas e un dans prin zăpadă
în urma mea las amprente adânci
dincolo de nori a stelelor pleiadă
cheamă la visare și părinți și prunci.
mi-am croit destinul în vesele culori
patru anotimpuri mi-au fost frați
drumurile mele au fost pline de flori
am strâns în albume anii minunați.
soare, lună, stele magice splendori
mi-ați pătruns în suflet să mă luminați.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inimă
în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.
"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.
tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.
n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.
întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.
azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!