Universul poate fi perceput matematic, prin inducţie incompletă: îl scrutezi doi paşi, prin ochiul miop al astronomiei. Apoi, accepţi că e la fel până la infinit. Şi chiar mai departe.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e infinit. El se întinde de la Petroşani la Bucureşti şi chiar mai departe.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum naiba să nu dospescă la nesfârşire

infinuturile acestea instabile
nesăţioase
avide
când au de unde îşi lega extinderile

cum ar fi să le dăm libertatea să se oprească
apoi să le oferim o oglindă
în care să se privească
până la centru
şi chiar până dincolo de infinit

pentru început ciudatul din mine
presează universuri între două vise
ca într-un ierbar în care o floare de colţ
încă suspină după dreptul la scuturare
încerc să stopez cumva extinderile
prin comprimare
prin sufocare
prin reducere la absurd
chiar şi prin degajarea centrelor

apropo
universul nu poate fi singur
are cel puţin o pereche
pe care o iubeşte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că universul pare aproximativ la fel pretutindeni în spaţiu, cu siguranţă se schimbă în timp. Acest fapt a fost înţeles abia la începutul secolului XX. Până atunci se considera că universul e în esenţă constant în timp. El ar fi putut exista de un timp infinit, dar aceasta părea să conducă la concluzii absurde. Dacă stelele ar fi radiat de un timp infinit, ele ar fi încălzit universul până la temperatura lor. Chiar şi noaptea, întreg cerul ar străluci ca Soarele – în orice direcţie am privi, am întâlni fie o stea, fie un nor de praf, care ar fi devenit, prin încălzire, la fel de fierbinte ca stelele.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul, chiar încadrat de fereastra prin care îl contempli, tot infinit rămâne.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumină

Ce distinge ochiul nostru miop numim lumină.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numerele sunt creaţii libere ale spiritului omenesc, ele servesc ca un mijloc pentru a concepe mai uşor şi mai precis varietatea lucrurilor... ca puncte principale menţionez aici distincţia netă dintre finit şi infinit, conceptul de număr al lucrurilor, inducţia ca metodă de demonstraţie, cunoscută sub numele de inducţie completă.... are o reală forţă demonstrativă şi că definiţia prin inducţie (sau recursie) este determinată şi necontradictorie.

Richard Dedekind în Ce sunt şi ce reprezintă numerele (1887)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divinul poate fi cel mult intuit. Imaginarea e puţin veridică. Identificarea Divinităţii în Universul infinit e imposibilă.

aforism de Valeriu Butulescu (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi învăţăm sau prin inducţie, sau prin demonstraţie, cunoaşterea nu poate fi dobândită altfel. Într-adevăr, demonstraţia porneşte de la general, inducţia de la particular.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accepţi să râzi...

răspunsul tău şi da şi nu,
incertitudine îmi lasă,
un fel de-a fi şi a nu fi
mă ţine zăvorât în plasă,
vorbeşti prin colţuri, cum nu sunt,
în faţă ai o altă faţă,
eşti ca un nor purtat de vânt,
eşti ploaie, soare, apoi ceaţă

sunt ferecat în felul tău
un fel de fel fără de lege,
chiar de te rogi la Dumnezeu
nu cred că poate înţelege,
nu cred că tu te-ai înţeles
cu împăcarea ta de sine,
incertitudini cu-al lor sens
s-au prins cu ghearele de tine

între minciuni şi adevăr
trăieşti doar clipa de o clipă
când te trezeşti, rămâne ieri
de noua zi iar faci risipă,
prin ochi de lăcrămioare, cruzi,
regretele le-ascunzi sub gene,
priveşti în jur, oarbă oftând
şi totul ţi-e cuprins de lene

prin casă, paşi calcă străini
cu apăsarea lor pe tine,
ţi-e frică, nu vrei să rămâi
în liniştea de nopţi nebune,
porţi crucea pietrei pas cu pas,
o cari spre moartea nedorită,
accepţi ce nimeni nu ţi-a dat,
accepţi să râzi... doar chinuită

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e infinit. Fiecare are dreptul să se creadă în centru.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum moartea

mi-aş dori ca îmbrăţişarea ta să fie definitivă
ba chiar mai mult decât atât
o îmbrăţişare de dincolo de orice criteriu
precum un extemporal la infinit
dat din postura unei clipe

ştiu că nu crede nimeni
dar prin îmbrăţişări succesive
se leagă şi universul
altfel cum naiba ar sta stelele pe cer ziua
fără să cadă printre nori

iar eu nu îţi cer decât să accepţi
că orice extemporal la îmbrăţişare
nu se poate fără probă practică
oricât de dureroasă ar fi trecerea
în afara timpului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum pot ei să susţină că Universul e infinit? - se întreabă puricele, ajuns la marginea păturii.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia pandorei

Mi-am scos inima
din cutia Pandorei,
am îmbrăcat-o în frac,
la gât i-am legat papion alb,
mâine am să-i cumpăr
ghetuţe de lac
marca Louis Vuitton
şi, am să-i dau drumul
prin labirintul străzilor
să alerge hai-hui,
să fie liberă,
să fluiere,
să-şi găsească,
o inimă
parteneră,
să danseze demenţial,
prin intersecţii,
în autobuze,
prin gări,
prin parcuri,
să sărute marea,
ringul acesta imensurabil de suflete
în ritmuri sincopatice
de albastru,
de verde,
de roz,
apoi să se disipeze
prin aburul străzilor,
în paşi deliranţi cu săruturi
până la ultima vertebră,
până la ultimul strop de sânge,
până la ultima clipire,
până la ultima bătaie
de tangou…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

La unele legi fundamentale se ajunge prin inducţie, la altele prin cunoaştere senzorială, la altele prin deprinderi, iar la unele prin alte căi. Dar trebuie să le cercetăm pe fiecare prin mijloace specifice şi să le delimităm corect, pentru că ele au o mare importanţă în influenţarea consecinţelor. Deoarece aproape unanim se consideră că începutul înseamnă ceva mai mult de jumătate din întreg şi multe întrebări se clarifică prin el.

Aristotel în Etica nicomahică, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când judecăm prin inducţie şi fără cunoaşterea necesară a faptelor, facem uneori o mare nedreptate chiar şi unor ticăloşi.

citat clasic din Alessandro Manzoni
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin aforisme îmi propag neputinţa tot mai departe, tot mai sonor.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Rămâneţi sănătoşi... Nu plângeţi, mă! Liniştiţi-vă! Nu plec departe. Doi paşi, pe nisipul eternităţii.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea veritabilă nu se realizează prin nici un alt mijloc decât prin VICHARA (introspecţia), aşa precum un obiect nu poate fi perceput nicăieri fără ajutorul luminii.

citat din Shankaracharya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ca într-un gong
universul loveşte
în viaţa lui de familie

el poate ucide un zeu chiar
fără să pună ghilimele

în burdufii inimii
duce şi vin şi sânge.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!