Bocet

Nu cântă vântul... Plânge, Plânge-ntr-una...
Nu chiuie, ci plânge şi furtuna...
Iar plânsul lor se-adună - ploi în trâmbă
Că toată lumea asta este... strâmbă.

epigramă de Shelley din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi –
Căntă în clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa grea

Nu plânge suflete,
nu plânge...
Nu lăsa clipa grea
să te strivească...
Furtuna asta
nu va dura
o veşnicie!
Doar stropii reci
îţi vor aminti
că eşti vie...
Fulgerele
se scurg în pământ
luminându-te,
tunetele
îţi spun că exişti...
Rămâi de granit,
să nu te mişti!!
Nu plânge suflete,
nu plânge...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Diana Niculae(Peachy)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrul imaginii

Astrul imaginii tale
Îmi caută lumina eternă
Afară mă plânge iubito
O dulce şi caldă lumină.
Culoarea de viaţă
Îmi plânge de-a puuri durerea plăpândă
Iar chipul mi-atinge şi frunza din pieptu-mi
Ce încă astăzi mă mai doare.
Caut adesea o dulce lumină
Ce-mi pare că mi se duce.
Când chipu-mi însă se va stinge
Şi vântul va adia uşor
Iar lumea mă va plânge
Astrul imaginii tale
Va căuta lumina eternă.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Şi plânge.

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Prin vişini vuieşte vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănţuie furtuna.

Rupe pomilor veşmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vişini vuieşte vântul,
Se dezlănţuie furtuna.

Nori de grindină se-adună,
Tristeţea-mi umbreşte gândul,
Răpăie ţigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vişini vuieşte vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falnicii munţi peste văi îşi vorbesc, tunetul lor în ecouri se-adună..

citat din Shelley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimeni...

Iubirea plânge tristă-n colţ
Nu este nimeni s-o ridice,
Pe străzi pusti se plimbă vântul
Şi pomii ard şi cerul plânge!

Când şoapta de iubire se aude
În umbrele luminii geme valul
Doar ploile-şi găsesc hotarul
Şi nu e nimeni să le-adune!

De ce nu-i viaţă fără moarte,
Pe lespezi reci şi cruci de piatră
Se-aude dangăne de clopot
Şi lumea este tot mai rece!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ce plânge

Şi piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile gheţarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veşnicia
ce respiră
şi plânge... plânge.... plânge tăcerea....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robin (se plânge de depresia lui Marshall, după ce Lily l-a părăsit): Asta trebuie să înceteze! Ted, abia am început să ieşim împreună, ne-am hotărât să nu ne mişcăm prea repede, şi, cumva, avem un bebeluş. Nu poate mânca singur, plânge des, ne ţine treji toată noaptea.
Barney: Ai încercat să-l alăptezi?

replici din filmul serial How I met your mother (18 septembrie 2006)
Adăugat de Adriana Stoica, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge toamna

Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.

Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.

poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a pierdut compasul

Plânge ziua, plânge ceasul
Şi-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul şi-a pierdut compasul.

Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant şi-a frânt aripa.

Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veşniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul şi-a pierdut compasul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata durere

Când e singură nu plânge Gelia pe al ei tată;
Dar cum se iveşte unul, lacrimi îi ţâşnesc deodată.
Nu e sincer cel ce plânge ca să fie consolat,
Cel ce plânge fără martori, plânge cu adevărat.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia

iubita mea mă plânge din dragoste
apoi mă plânge din dragoste
apoi mă plânge
apoi
iubita mea nu mai plânge
doar dă cu umerii fălcilor de pereţi
cum ar plânge pe gură ca proasta din prea
mută filosofie
apoi
se pierde ca idioata
în detaliii ciudate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate şi cuvintele nespuse în lacrimi se preschimbă, iar limba noastră plânge, plânge în salivă?

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulaţie (A mea-i lumea toată)

Ascultaţi popoare şi luaţi aminte
A mea-i lumea toată, ţineţi bine minte!

Când de fericire, ochii-mi scânteiază
Toată lumea râde, cântă şi dansează,
Însă, dacă lacrimi mi se scurg sub gene,
Toată lumea plânge, se sufocă, geme.
Mă doare, vă doare! luaţi bine seamă,
Omenirea toată depinde de-o toană!
Libertatea voastră-i nepăsarea mea
Dac-ar fi să-mi pese, toţi aţi dispărea!

Doar ce văd există, ce nu văd, visez,
Ca să prindeţi viaţă, staţi să vă scanez,
Fiecare este umbra mea sub soare
Scundă sau înaltă, după-a mea mişcare!
Să-mi aduceţi daruri şi laude multe
Drept recunoştinţă-a vieţilor mărunte!
Şi vegheaţi-mi somnul, orice vis plăcut
Este pentru lume, un nou început!

Aş putea eu multe să vă cer, dar gata,
Plec acum acasă, că mă ceartă Tata!

poezie de David Daniel Adam
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmările inundaţiilor

Sunt pierderi de milioane,
Provocate de la Jiu:
Ea se plânge de borcane,
Iar el... plânge de rachiu.

epigramă de Nelu Pochea din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când clopotele tac

circul revine-n urban

vântul tremură
în duminici trecute
uitate

nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal

niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schiţează aproape nimic
pe faţa lor de clovni acrobaţi
măşti născute din fum
ca fumul se-mprăştie

este un alt an

vântul se zbate şi plânge
delirul turlei din adânc

sunt umbre chircite în clopotul
acestei înşelătoare iluzii a lumii

tac toate şi cad în muguri de pietre
ca la începuturi
şi circul revine-n urban

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!