Măsuri

De-aş fi vreodată Premier,
N-aş instala, într-un fotoliu,
Ministru fără Minister...
Că e un atentat barbar
La cinstea lui şi la orgoliu...
Cum să nu bage-n buzunar,
Când este fără... portofoliu?!

poligramă de Henry Gauthier-Villars din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miniştrilor de pe vremuri

Îşi tot ziceau, cu mult orgoliu,
Miniştri fără portofoliu;
Dar aş fi vrut să văd pe-acel
Ministru, fără portofel.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare amicală

Dacă te făcea ministru
Cu sau fără portofoliu,
Ca oltean – nimic sinistru,
Ai fi ţinut de... fotoliu.

epigramă de Nicolae Rogobete din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaun şi... fotoliu. Lui Renan, căruia i s-a dus să-i ceară sprijin pentru a deveni academician

Tăcut, Renan, spre-a nu risca un
Posibil atentat l-al său orgoliu,
Mi-a oferit, elegant,... scaun,
Deşi ştia că viu pentru-un fotoliu.

epigramă de Edouard Pailleron din Din epigramiştii lumii (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prenumele. Criticului literar Ernest Jules

În parte, au ecou prelung,
Dar împreună luate-anume,
Două prenume nu-ţi ajung
Să-ţi faci în critică... un nume.

epigramă de Henry Gauthier - Villars zis Willy din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Un cavaler fără portofel e ca un ministru fără portofoliu", remarcase o supusă civică, dornică de o guvernare generoasă în subvenţii.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Caramitru (actor şi ministru)

S-ar părea, acum, sinistru,
Însă nu întâmplător,
Pe la teatru-a fost ministru
Iar la minister... actor!

epigramă de Gheorghe Roman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş avea

De-aş avea patru dromadere
N-aş mai visa hipopotami
Uitând de orice mamifere
L-aş tot citi pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
Mi-aş cumpăra un palmier
Şi stând sub el într-un hamac
L-aş reciti pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
Cu toate patru aş pribegi
În vasta lume de himere
Ce-a fost a lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
M-aş putea duce şi în cer
Ca un Turn Babel terminat
De dragul lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmă

De n-aş putea să mă întind palmă,
N-aş mai fi om, m-aş poticni,
Chiar vertical de ştiu c-aş fi....
Să mângâi n-aş da mâna calmă,
Nici nu m-aş ţine nou-născut,
Sau dacă aş fi ca o primată,
Nu m-aş înlănţui sărut,
N-aş avea gânduri niciodată,
Neştiind cum să străpung liane,
Aş trăi ghemuit, o valmă,
N-aş prinde braţe diafane...
Barbar aş fi, suflet de-o palmă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ sau cerşetor?

Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.

Bărbatul, pentru-a-nţelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!

Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:

"-Dacă cazi, să te ridici,
De eşti rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ţii în pământ, în tină!

Fă-ţi din viaţă un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De eşti rege, tu oferi!

Dragostea n-o ţii sub cheie,
De-o împarţi cu o femeie,
Vor ţâşni din crisalidă
Fluturaşi dintr-o omidă.

Însă dacă nu-ţi dai seama
O să îţi cadă coroana
Când din prinţ eşti cerşetor
Sub lumina stelelor.

De eşti rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.

Astăzi încă eşti voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ţi fure din putinţă
Rege, dacă n-ai ştiinţă!

Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "

31.05.2020

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taşcă era un apropiat a lui Iorga în partid...

Fiindcă nu are orgoliu
Şi politica-i o gaşcă.
Domnul Iorga are Taşcă,
Însă n-are portofoliu.

epigramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Doctorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliul

Aşezat într-un fotoliu,
Care stă să te subjuge,
Funcţia îţi dă orgoliu,
Iar orgoliul... ţi-o distruge!

epigramă de Maftei Florescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Un corp ceresc te-a lovit în frunte! Nu te mai recunosc! Te-ai cocoţat sus de tot în Arborele Absurdului! Sari ca o veveriţă, dintr-o inepţie în alta! Ia să vezi tu ce repede te vindec! Arta mea are puteri mari! (Caută în vitrina cu medicamente.) Urzici fripte, untură de ministru fără portofoliu...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar eu am scris povestirea. Este despre o fată care şi-a pierdut cinstea, fără să-i fie vreodată dor de ea.

citat din Mae West
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-un colţ de ţară

Undeva, într-un colţ de ţară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
şi cea mai de preţ comoară.
Când venea de la oraş
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaş,
o zână o vedeam.
Când în braţe mă lua
şi mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aş primi din cer o palmă
n-aş uita de tine, mamă.
Nu l-aş uita nici pe tata
şi nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greşeam,
singur palme îmi dădeam.
Cum aş putea oare să uit
copilăria ce-am avut?
De la voi primeam povaţă
cum să reuşesc în viaţă.
La şcoală bună m-aţi dat,
de la joacă nu m-aţi luat.
Cu tot aurul din lume
n-aş putea să răsplătesc,
iubirea, vorbele bune,
cu un simplu mulţumesc.
De-aş avea înţelepciunea
câtă e sub soare,
Aş înzestra mamă lumea,
cu viaţă nepieritoare.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

inimă

Inima este o raţiune fără portofoliu.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş putea să mă umilesc nici chiar într-un acces de orgoliu.

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ministru

Tatăl lui fiind oier
L-a împins în minister;
Şi i-a prins pe mulţi din urmă
C-are spiritul de turmă.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ca şi cum ploile ar fi un destin
ni s-a făcut dor de apropieri
fără nume;

doar tu eşti aici şi ploaia aceasta
locuindu-mă;

n-aş vrea să plec niciodată
fără să ştiu că în mine
rostul vărsării din mugur în fruct
e sămânţă,
fără să ştiu că în noi
clipele-şi cresc frumuseţea
într-un colind.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică în pustiu...

Petale de-aş avea
o floare-aş vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aştept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
şi oxigen
nisip încins
şi soare-aprins
să fiu curtat
de-un scorpion
să fiu purtat
medalion
iar într-o zi
fără a şti
cules să fiu
de-o trecătoare
într-un pustiu
de-aş fi
o floare!

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum văd Eu lumea?
Cum mă văd Eu?
Eu mă văd fără tine!
Fără de lume!

Fără de început!
Fără de sfârşit!
Fără de... lume,
Fără....!

Şi... Te-am iubit!
Şi te iubesc,
Într-un fel,
Neomenesc!

Şi viaţa-mi...
Trece nefiresc,
Când Tu îmi eşti,
În tot ce mai gândesc!

Şi poate....
Mai aştept,
Poate greşesc,
Şi totuşi... Te iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!