Darul

Zace-aici un fiu al marei Franţe,
Înaltul potentat de la finanţe,
Ce i-a făcut un dar nepreţuit
Şi unicul lui dar, când... a murit.

epitaf epigramatic de Georges de Brebeuf din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Fui rege peste leneşi şi mor satisfăcut
Că nu mai am de-acum nimica de făcut.

distih de Georges de Brebeuf din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf. Descoperitorului prafului de puşcă

Stă ici în groapă, ca-ntr-o cuşcă,
Cel ce ne-a dat praful de puşcă,
Dar n-are-astâmpăr. Negreşit
Imită ce-a... descoperit.

epitaf epigramatic de Georges de Brebeuf din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui iubăreţ

Zace-aici un Cutărică
Ce-a murit la una mică;
Nu că îi plăcea să bea
Dar cea mică-i.... sora mea!

epitaf epigramatic de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi raţa

Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
I-a murit o raţă,

Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat,
Când văzu că-i moartă cu adevărat.

Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,
I-a murit şi soacra – tot de moarte bună...

Morala:

Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:
După întristare, vine bucurie.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ministrul de finanţe

Se face că munceşte, dar
Chiuleşte tot mereu
Şi stă cu mâna-n buzunar...
În buzunarul meu?

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei,
ele nu se încurcă niciodată în cuvinte
şi nici cu mărunţişuri.
"Totul este ca atunci când eşti tânăr să nu ajungi deja la capătul lumii",
ne spun ele din înaltul vitrinei.
Să explorezi, dar să nu epuizezi misterul
cu întrebări inutile.
Să trăieşti intens, dar să nu trăieşti prea mult,
aşa cum au făcut cei ce-au avut parte de-o viaţă lentă.
Marionetele au început să vorbească...
Dar (vai!) încă nu au învăţat că pentru a păşi
spre lumea de dincolo de noi
trebuie mai întâi să îţi ieşi din fire!

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew: E un tip grozav şi un doctor minunat. Nici un pacient nu i-a murit. Le-a lăsat pe câteva însărcinate, dar de murit, n-a murit nici unul.

replică din filmul artistic Comedia erotică a unei nopţi de vară, scenariu de Woody Allen (16 iulie 1982)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - mărţişor nepreţuit

Mamă,
Mărţişor nepreţuit
Este viaţa ce-ai primit
De la Dumnezeu cel sfânt,
Când te-a lăsat pe pământ.
Tu, mărţişorul primit,
La fată l-ai dăruit.
Când va fi mamă şi ea,
Altei fete îl va da.
"Dar din dar se face rai."
Viaţă ai, viaţă să dai.
Cât mai mult să dăinuiască,
Mărţişorul-viaţa noastră.

poezie de Dumitru Delcă (28 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacchus şi copiii lui

Zeul vinului şi-al viei,
Al extazului, beţiei,
A avut copii "vreo mie";
I-a făcut toţi la beţie?

Cu bacante, cu soţii?
I-a făcut toţi la orgii?
I-a făcut cu bucurie,
Sau din pură nerozie?

pamflet de George Budoi din Elogii vinului şi viei (1 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie despre copii

Ar fi făcut cu soaţa trei
Şi-a insistat, ea n-a dorit;
Ar încerca cu-alte femei
Dar argumentul... "i-a murit"!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu din O epigramistă printre... floretişti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul i-a dat lui Eros să bea otravă: el n-a murit, dar a degenerat, căzând în viciu.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria lui Samson

Cât şapte elefanţi era de tare,
Şi-avea credinţă tare, la nevoie,
Dar nu avea iubire şi-nfrânare
Era mânat de pofte, de-a lui voie.
Îi împlinea îndată, Dumnezeu,
Dorinţa şi oricare rugăciune.
L-a păsuit în harul Lui, mereu,
Minune i-a făcut după minune.

Sărmanul orb! El a pierit când zeii
S-au prăbuşit la ruga lui de om.
Ultima-i poftă i-a fost, însă, dreaptă.
Eu sper să-l văd în rai şi pe Samson.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispravă

Eva, când s-a măritat,
Vântul frunza i-a zburat...
Dar Adam, tembel şi prost
I-a făcut de alta rost.

epigramă de Alexandru Misiuga din ziarul "Viaţa Buzăului" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa mortului

Când a murit prostul cutare,
La groapă-amicii lui, destui,
Au fost mâhniţi că, la plecare,
El i-a lăsat în locul lui.

epigramă de Victor Barbu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu preferă singurătatea. A făcut Femeia, dar i-a pasat-o imediat lui Adam.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinurile lui Iov

Când vru pe Iov să-l certe Savaot,
I-a luat copii, avere, i-a luat tot,
Dar, ca să-i simtă mai adânc mânia,
El, Ziditorul, i-a lăsat... soţia.

epigramă de Madeleine de Scudery din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unei critici

Zace-aici, în nefiinţă,
Chiar şi astăzi îngrozită!
(A murit într-o şedinţă,
Gâtuită!)

epitaf epigramatic de Gheorghe Steriade din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Adam a murit, Eva i-a făcut din coastă schit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Grozav vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocilă

După ieşirea la pensie
nu putea omul să doarmă,
de grijă!
Vroia să-şi facă groapă boltită
pentru somnul de veci,
să fie ferit de intemperii.
Ce mai, ca-n casă!
S-a strâns omul la buzunar,
a pus ban peste ban
şi-a făcut groapa.
Dar noroc nu a avut de ea.
A murit Norocilă de inimă rea,
când i-a luat Dunărea casa.
Acum doarme în dealul Goicei, printre străini.
Peste groapa lui boltită,
malul de apă al Dunării,
unde se laie şalăii.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui caricaturist

Că pe mulţi i-a cam pocit
Ştim noi, ce mai tura-vura,
Dar, azi, naşul, şi-a găsit:
Moartea i-a făcut figura.

epigramă de Traian Conciatu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!