Chiar şi tăcerea poate fi considerată un discurs, calificând refuzul de a face uz de cuvinte de care ceilalţi abuzează; dar sensul acestei tăceri-vorbiri constă în întreruperea ei, adică în ceea ce, când şi când, se spune şi care dă un înţeles celor trecute sub tăcere.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră constă dintr-o înşiruire de evenimente, dintre care ultimul va schimba total sensul tuturor celorlalte.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea e frumoasă şi înstelată, domnul Palomar spune: "Trebuie să merg să privesc stelele!" Chiar aşa spune, "trebuie", pentru că domnului Palomar nu-i place risipa, şi se gândeşte că e păcat să se risipească o aşa mulţime de stele, de care poate dispune cum vrea el.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A strigat!... dacă se poate spune că strigă cineva care vorbeşte fără să scoată un sunet, dar o face cu toată puterea.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tăcere aparent egală cu altă tăcere ar putea să exprime o sută de intenţii diverse; dar şi o fluierătură, de altfel; a convorbi tăcând sau fluierând e la fel de posibil; problema e să te faci înţeles.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tăcere poate sluji în a elimina cuvinte sau în a le ţine la păstrare, spre a fi folosită într-o ocazie mai bună. Aşa cum un cuvânt spus acum poate evita o sută mâine sau poate duce la sporirea lor cu încă o mie.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Am cunoscut tăcerea mării şi pe cea a stelelor,
Şi tăcerea oraşului când doarme,
Şi tăcerea bărbatului şi-a fecioarei,
Şi tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăceşte prin cameră.
Şi întreb, pentru-a înţelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpeşte odraslele.
Iar noi amuţim în faţa aceleiaşi realităţi –
Nu mai putem vorbi.

Stând în faţa băcăniei,
Un băieţaş curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ţi-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Şi spune," Un urs a rupt o bucată din el."
Băiatul se miră, în vreme ce bătrânul soldat,
În tăcere,-şi continuă, firav şi spectral, viaţa deasupra
Flăcărilor de la ţevile armelor, a tunetului tunurilor,
A ţipetelor celor sfârtecaţi –
Şi el zăcând în ţărână,
Şi chirurgii din spital, bisturiile,
Şi lungul şir de zile-n pat.
Dacă el ar putea descrie toate acestea
Ar fi un artist.
Dar, dacă ar fi un artist, atunci ar avea răni şi mai adânci
Pe care, oricum, nu le-ar putea descrie.

Există tăcerea unei uri devastatoare
Şi tăcerea unei iubiri imense,
Şi tăcerea prieteniei trădate.
Există tăcerea unei crize spirituale,
În care sufletul tău, torturat cu mult rafinament,
E receptacolul unor viziuni care nu pot fi mărturisite
Celui care duce-o viaţă elevată.
Există tăcerea înfrângerii.
Există tăcerea celor pedepsiţi pe nedrept;
Şi tăcerea celor care mor şi-a căror mână
Se-încleştează brusc pe mâna ta.
Există tăcerea dintre tată şi fiu,
Când tatăl nu-şi poate explica viaţa,
Chiar dacă, de fapt, el nu e bine înţeles.

Există tăcerea care intervine între soţ şi soţie.
Există tăcerea celor care au eşuat;
Şi tăcerea imensă care-ascunde
Naţiunile supuse şi conducătorii învinşi;
Există tăcerea lui Lincoln,
Amintindu-şi de tinereţea lui săracă.
Şi tăcerea lui Napoleon după Waterloo.
Şi tăcerea Ioanei d'Arc,
Strigând din mijlocul făcărilor, " Binecuvântat Isus" –
Revelând în două cuvinte toate suferinţele, toate speranţele.
Şi există tăcerea bătrâneţii,
Prea plină de înţelepciune pentru ca limba să o poată exprima
În cuvinte inteligibile pentru cei care nu au trecut
Prin toate încercările vieţii.

Şi mai există tăcerea celor morţi.
Dacă noi, în viaţă fiind, nu putem vorbi
Despre anumite mari, profunde experienţe,
De ce vă minunaţi că morţii
Nu vă povestesc despre experienţa lor de morţi?
Tăcerea lor trebuie interpretatată
Acum, când suntem tot mai aproape de ei.

poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar poate că tocmai această neîncredere în simţurile noastre ne împiedică să ne simţim în largul nostru în univers. Poate că prima regulă pe care trebuie să mi-o impun este aceasta: să mă rezum la ceea ce văd.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

clasic

Clasică este cartea care niciodată nu a terminat să spună ceea ce are de spus.

definiţie clasică de Italo Calvino
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat că, în democraţii, poporul pare să facă ceea ce vrea; dar libertatea politică nu constă de fel în a face ceea ce vrei. Într-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. Trebuie să ne fixăm în minte ce înseamnă independenţă şi ce înseamnă libertate. Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel.

Montesquieu în Despre spiritul legilor, partea a doua / cartea XI / cap. III (1748)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Palomar spera mereu ca tăcerea să cuprindă în ea ceva mai mult decât poate limbajul să spună. Să fie limbajul într-adevăr punctul de sosire către care tinde tot ce există? Sau tot ce există, încă de la începutul timpului, a fost limbaj?

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă măsoară doar câţiva paşi, o călătorie poate fi fără întoarcere.

citat clasic din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când politicienii şi cei care au o gândire politică acordă o atenţie prea mare literaturii, e un semn rău – un semn rău mai cu seamă pentru literatură.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noile cunoştinţe pe care omenirea le dobândeşte nu suplinesc cunoştinţele avute prin viu grai, şi odată pierdute, ele nu se mai pot dobândi şi retransmite: nicio carte nu poate să ne înveţe ceea ce se poate deprinde doar în copilărie, dacă ne ciulim urechile şi deschidem bine ochii la cântecul şi zborul păsărilor şi cineva din partea locului ştie să ne spună numele fiecăreia.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii pentru când ţi-e foame

"Mă iubeşti?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărţile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
şi s-a aşezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls ţigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerşit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubeşti?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
Ce tăcere e asta?
Şi eu ce tot o frec pe aici,
încercând să ghicesc ce spune tăcerea lui?

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara moartă a unei tradiţii de proaste moravuri refuză preţuirea la justa lor valoare a celor mai luminoase intenţii.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este vocea cea care comandă povestea, ci urechea.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea care te înconjoară să se piardă în zare...

citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ridici un zid, gândeşte-te şi la cei care rămân afară.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul a început înainte, primele cuvinte ale oricărei povestiri descriu lucruri deja întâmplate în afara povestirii.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!