Refuz. Unei doamne îndrăgostite de versurile mele

Nu viN, deşi îmi simt regretul
Mai crunt decât a fost sodomul
Dar n-aş voi să piardă Omul
Ce-a câştigat cu greu... Poetul.

epigramă de Clement Marot din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţă. Unui bogat

Eu sunt poet. Mă ştie orişicine,
Deşi nu-s demnitar şi sunt sărman...
Tu eşti bogat ca nimeni şi-o duci bine...
Eu s-ar putea s-ajung cândva ca tine,
Tu, chiar să vrei, nu poţi s-ajungi... Clément.

epigramă de Clement Marot din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

- I-am scris iubitei să ştie
Că ştiu că mi-e infidelă,
Însă ea, ce infamie,
Mi-a răspuns cu-o ritornelă.

Deci: în taină-a complotat
Cu un ipocrit anost
Şi i-a spus că am mâncat
Niscaiva slănină-n post.

Lucrătura nu dă greş -
Gealaţi şase se uniră
Şi-ntr-o zi mă încolţiră,
Mă legară fedeleş.

În chilia mea fu chinul -
Pentru monstruoasa vină,
Prindeţi-l, strigă hainul,
Clement a mâncat slănină.

poezie clasică de Clement Marot, traducere de Teodor Crişan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caliţăţi trâmbiţate

Bogată, cultă şi frumoasă
Sunt calităţi cu-adevărat
Nu când le trâmbiţezi la masă
Ci, când eu însumi le... constat.

epigramă de Clement Marot din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

JOACA CU TIMPUL

Mă joc cu timpul!
În fiecare dimineaţă,
Deschizându-mi pleoapele cu greu,
Îmi trebuie un lung moment
Ca să îmi vin în fire
Şi să îmi dau seama
Unde şi în ce timp sunt eu.
Mă joc cu el,
Se joacă cu mine,
Ieri a fost mai volubil,
Astăzi, de angoase-i plin,
Dar ştiu că nimic din ce-a fost
Nu mai pot retrăi,
Aşa că încerc să găsesc
Punctul de unde din nou
S-o pornesc.
El, timpul, este frivol,
Cât ai clipi pleacă în zbor
Şi mă trezesc gârbovită
Şi cu sufletul gol.
Joaca cu timpul,
O iluzie, cu dorinţe avide
De nemărginire,
A fost ieri, a fost azi,
Dar, fi-va şi mâine?

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu să te dezobişnuieşti de tutun, beţivului i-e greu să renunţe la vin, dar mai greu şi mai necesar decât orice este să te dezobişnuieşti de îmbătarea cu tine, "eul" tău. Iar eu încep să mă simt acum, înaintea morţii, posibilitatea unei asemenea abdicări. Meritul nu-i mare.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare

Nu ştiu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simţi că-ţi este mult mai bine!...

Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coşmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deşteptat?...

Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vrea
Să ştiu mai mult decât mi-e dat să ştiu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Acelaşi "fapt divers" se va-ntâmpla...

N-aştept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca şi Christos, călare pe măgar!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea inspiraţiei

Poetul Gâţă, cel burlac,
Dorindu-şi tare o Giocondă
A "pescuit" o muză blondă
Ducând-o iute la hogeac.
Şi neavând decât hamac
În garsoniera din Rotondă,
A vrut ca muzei vagabondă
Să-i vină şi aşa de hac.
Găsind prin casă o saltea,
Pe ea să se inspire vrea
Şi a trudit din greu poetul,
O noapte-ntreagă şi se miră
Extenuat, având regretul,
Că blondele nu-l prea inspiră!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul Nr.1

Dragoste îmi pare rău
nu mai eşti primordială
dar vei fi regretul meu
c-ai ajuns în pielea goală

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (28 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! Darul meu...

De ce-ai fost mamă negândită
Şi nu m-ai dat la carte?
Să fiu şi eu mai fericită
Să am pe lume parte.

De zile mai cu mult noroc
Şi mai cu veselie,
Iar nu să-mi ard sufletu-mi foc
Şi inima pustie.

N-aş mai ciocni de atâtea ori
La uşile închise,
Ci-aş fi cu adevărat poet
Iar nu-n plâns să mă-nărui.

N-aş suferi atât de crunt
Urgia soartei mele,
Şi n-aş fi azi ceea ce sunt
Un chin de lacrimi grele

Aş fi aruncat şi eu cu drag
Un bob literaturii,
Din a diamantelor şirag
Sublim dar al naturii.

poezie de Elena Andrieş
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie să piardă, nu o să câştige niciodată. Eu, întotdeauna am ştiut să pierd, dar niciodată nu am câştigat ceva... decât VIAŢA.

citat din Mircea Gheorghe Coraniuc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ly, cu timpul ai să înţelegi şi tu că, în ciuda aparenţelor actuale, Luci e totuşi deosebit, în felul lui. Nu ţi-a vrut niciodată răul.
Ly: Sper să nu te înşeli.
Lia: Ai văzut doar că a recunoscut totul în faţa celorlalţi, deşi nimeni nu i-a cerut acest lucru; nimeni nu-l putea obliga...
Ly: Şi crezi că a procedat corect? A vrut numai să demonstreze cât e de sincer, dar nu ştiu ce-a câştigat prin asta.
Lia: Poate că nimic. Dar a fost sincer şi corect. A avut curajul de a vorbi, de a recunoaşte totul. Altul, în locul lui, n-ar fi îndrăznit acest lucru.
Ly: Sigur; numai el, curajosul, eroul... Acum, cu acest gest, gata, te-a câştigat definitiv de partea lui, a întors totul în favoarea lui.
Lia: Nu vorbi aşa, te rog! Încearcă să fii mai tolerantă. Ai văzut că Mihai a înţeles totul şi nu mai e deloc supărat.
Ly: Foarte bine! Toleraţi-l voi, e comandantul vostru; eu nu sunt deloc obligată să-l suport... Îmi pare rău, Lia, dar nimic nu mă va mai convinge că şeful vostru ar fi o persoană atât de minunată precum vrea el să pară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii

Trecut-au anii peste voi
Azi vă privesc şi-mi vine a plânge
Căci vă iubesc pe amândoi,
Şi simt cum inima se frânge.

Vă văd de fiecare dată
Cum încercaţi să îmi zâmbiţi
Să-mi faceţi ziua minunată
Şi să fim iarăşi fericiţi.

Însă deşi gura zâmbeşte
În ochi lumina vi s-a stins
Şi-un întuneric creşte, creşte
Şi o răceală v-a cuprins.

Eu mă prefac că nu-mi dau seama
Apoi încep să povestesc
Dar simt cum mă cuprinde teama -
Mâine când vin, vă mai găsesc?

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea

Nu mai avem nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfinţit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Şi-atâtai tot! Din ce-a putut să fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi mă doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu şi peste-această zi,
Tristeţea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
Să nu mă cauţi, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porţi
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanţuri ca pe-un hoţ!!!
Să nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, şi în gînd!!

poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Anglia, mai mult decât celelalte naţiuni, are capacitatea să toarne vin nou în sticle vechi, fără a le sparge.

citat din Clement Attle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul nu ştie că e cal. - Ei şi? Nu văd ce-a câştigat omul ştiind că e om.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş fi crezut

N-aş fi crezut

Când ai plecat

N-ai spus la revedere,

Şi ai lăsat

În urmă-ţi doar tăcere,

Şi-un gust amar,

Tivit cu neputinţă;

Odăi, îmi par

Căzute-n suferinţă...

Dar e târziu

Şi tu departe eşti,

Zadarnic ştiu

Acum, cât îmi lipseşti,

În van, acum,

Din greu te preţuiesc...

Când totu-i scrum

Zadarnic te doresc,

De mi de ori

Mai mult ca înainte...

Îmi dă fiori

Cea de pe urmă minte,

Şi-aş vrea să ştiu,

De-a ta înstrăinare,

De ce-i pustiu

În jur, atât de mare?

N-aş fi crezut

Preţ maxim să plătesc:

Când te-am pirdut

Mai mult să te iubesc...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreţi
Pe cruce răstignit să-l vedeţi.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteţi un popor hapsân!
Care vreţi mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreţi să moară? Să fie al vostru păcat,
În faţa lui eu nu sunt vinovat.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreţi
Pe cruce răstignit să-l vedeţi.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteţi un popor hapsân!
Care vreţi mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreţi să moară? Să fie al vostru păcat,
În faţa lui eu nu sunt vinovat.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!