Zgârcitului

E mort, dar chipul lui zâmbeşte:
E dus de-un car şi nu-l plăteşte.

distih de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (iulie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inger cu chip de om

Te privesc... da!
Te simt şi eşti adevărat.
Însă privirea ţi-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi îngheţate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îţi mângâie uşor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Şi să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subţire
Mai are puţin şi se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Şi totuşi pari atât de puternic
Ca şi cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Când trece dânsul, iute mă descopăr,
Mânat, reflex, de nu ştiu ce resort.
Cred că-i respectul faţă de tradiţii:
Să stai descoperit când trece-un... mort.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul întinereşte

Nu lăsa să treacă timpul
Fără să zâmbeşti!
Tristeţea îţi schimbă chipul
Şi îmbătrâneşti.

Zâmbind mai des în viaţă,
Vei fi mai sănătos.
Când ai zâmbet în faţă,
Ai şi un chip frumos.

Aşadar, zâmbeşte!
Zâmbeşte tot timpul!
Că te-întinereşte
Şi-ţi luminează chipul.

poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul plăteşte

E cercetat oricum, fireşte,
Atent, etapă cu etapă.
De-i vinovat, pe loc plăteşte.
Şi dacă tot plăteşte... scapă.

epigramă de Nicolae Mihu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi încredere în justiţia divină; ticăloşia se plăteşte şi facturile sunt pe măsura ei!

aforism de Ana Iordache (3 mai 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora care scriu pe copaci

Inimioara şi săgeata,
Simţământul tău de om,
Crezi că nu-l pricepe "fata"
Dacă nu-l înscrii pe pom?!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mort nu-l mai faci să râdă, iar pe prost nu-l mai înveţi.

citat din Daniil Întemniţatul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine
Fă ca pe faţă zâmbetul mereu să fie

Zâmbeşte mie, zâmbeşte celora din jur
Şi noi îţi vom zâmbi ţie la fel

Zâmbeşte tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător

Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist
Adu-ţi aminte de ceva frumos

Zâmbeşte şi fă lumea din jur mai bună
Că mulţi de zâmbetul tău au nevoie

Zâmbeşte sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ţi dea la tot răspuns

Zâmbeşte şi atunci când eşti jîgnit
Toţi uneori greşim fară să ne gândim

Zâmbeşte de eşti tu cel care a greşit
Cere-ţi iertare fii mereu deschis

Zâmbeşte tuturor ce sfat îţi dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma

Zâmbeşte la părinţi, zâmbeşte la nepoţi
Să fii mereu aproape când au ceva de spus

Zâmbeşte la copil ce ajutor îţi cere
Învaţă-l cum în lume să facă numai bine

Zâmbeşte că trăieşti şi fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poţi dărui

Zâmbeşte chiar dacă nu ştii a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristeţea te va ocoli.

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oglinda ne zâmbeşte, tot ce este în jurul nostru şi în noi, înfloreşte!

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatorul

E-al lui mormântul... Pot să jur pe cer!
Prea seamănă cu-al lui Voltaire!

distih de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri

M-aş vrea în lună...
Cin' să mă priceapă?!
Nu fiindcă scap de oameni,
Cât de... apă.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Mark Twain (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea cerşetorului

Măcinat de boală cruntă,
Nu mai ştie unde merge.
Picioarele nu-l ascultă,
Nici cu ochii nu mai vede.

La viaţă nu mai gândeşte.
Nu are discernământ.
Cu nâna-întinsă cerşeşte,
Dar rămâne tot flămând.

Nimenea nu-l ia în seamă.
Tremurând în frig, în ger,
Îi plăteşte vieţii vamă,
Înălţându-se la cer.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menaj fericit

Nepreţuind lucruri deşarte,
În căsnicie şi-au adus:
Ea - 20 de ani de carte,
El - 20 de ani în plus!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (septembrie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf plagiatorului

E-al său mormântul. Pot să jur pe cer!
Prea seamănă cu-al marelui Voltaire!

distih de Aurel Iordache din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuinţă

Vrea la mare şefa mea,
Fiindcă e şi ghiolu-aproape -
Şi-i obişnuită-aşa:
Să se scalde-n două ape!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (septembrie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca la români

Trage chiulul, nu se-ncurcă,
Cum nu-l dor picioarele?
Stă de-un ceas cu fânu-n furcă...
Şi nu-l arde soarele.

epigramă de Alexandru Clenciu din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu

Zace-aici un pumn de oase
După îndelungi strădanii...
Este tot ce mai lăsase:
Sărăcia şi... duşmanii.

epitaf epigramatic de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitate de apă

şarpe cu cap ascuţit
despicând ochiurile largi ale bălţilor
periscop al unui adânc visător şi ceţos
plin de ploile icrelor
blânda zeitate de apă
însorindu-te pe bolovanii gălbui
lângă dig
ochiul tău fabulos se-nrudeşte
cu bărcile pline de nevestele pescarilor
cu salcia bătrână albită
de-un nor poposit de egrete
cu masa de jertfă unde-n amurg
prada de vie se curăţă şi se sărează

pentru sufletul tău ţi-ar fi fost necesară
o cu totul altă înfăţişăre
astfel cum eşti
trupul tău e-o armură străveche
şi înspăimântătoare
pe dinăuntru locuită însă
doar de-un copil adormit
de asta ţi-s poate atât de încete
şi line mascările
de asta poate cauţi căldura
din somnul cel dulce pe el să nu-l scoli
să nu-i atace răceala visele
să nu i le tulbure-n somn

cine blândule, leneş, te-a pus
să semeni cu fratele-ţi biblic
cu biciul lui mare şi negru năpraznic
pe adami şi pe eve mânându-i
în adami şi în eve mereu
plăteşte mândria şi-orgoliul
curajul în timp de-a păstra
un chip de-mprumut
te-ajunge pe şira spinării
tăişul lucioasei cazmele
stârcii te-ncearcă iute cu domul
mort cum atârni la stăvilar
pe stâlpîi de lemn ciopliţi grosolan

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul toamnei

Privirea ta rămăne senzaţia de ţintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.

În ochi zâmbeşte dreptul tău la viaţă,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram păşindu-ţi nurii ruginii.

Ard gheţuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ţi-absorb vagi insomnii,
Te-aş dezmierda cu-acelaşi dulce-negru

Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!

poezie de Aurel Petre (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă azi...

Mi-e toamnă azi...
Numai puţin.
Şi îmi zâmbeşte roş-gălbui,
Un vechi refren... nu-l mai retin.
În vârf de deal,
Gutui.
Mi-e toamnă azi...
Numai un strop.
Un colţ de cer mai azuriu
Acoperit de-un nor miop.
Pământul încă-i fraged,
Viu.
Mi-e toamnă azi...
O picătură.
Un strat de frunze arămii
Se scaldă suav în arătură.
Tu, zâmbet cald,
Să vii!

poezie de Mihaela Grigoroiu (5 septembrie 2016)
Adăugat de Mihaela Grigoroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!