Imn lui Zamolxe
Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Dușmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geți în noi au înviat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Vom înălța altare și temple, sanctuare,
în cele patru colțuri, din munte pân-la mare.
Așa Îl vom cunoaște din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toții luați aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ține treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaților.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Imnul zânelor
S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 4: Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 5: Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul zânelor
Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți la hora mare!
Veniți la hora mare ca să ne prindem toți,
Sărbătorind Unirea, chiar azi, în țara toată,
Moldova dându-și mâna, acum, ca și-altădată,
Cu Țara Românească, cu buni, părinți, nepoți.
În anu-o mie-opt sute și-n plus cincizeci și nouă,
Un vis străvechi de veacuri atunci s-a-nfăptuit,
Când după multe piedici, pe dat' s-au înfrățit
Surorile - provincii române amândouă.
A strălucit și cerul, și soarele-n tărie,
Pe două zeci și patru, în luna lui gerar,
S-a înmuiat și gerul, iar vântul cel hoinar,
Vrăjit, a stat s-asculte, în dulce reverie,
Când s-a încins o horă în Țara Românească
Și când Moldova toată cu drag s-a prins în ea,
Cu toți cei cu simțire română alăturea;
O horă a frăției pe glia strămoșească.
S-a prins și Cuza-n horă, alături cu poporul,
Kogălniceanu și-alții, și frații pașoptiști,
Cu-entuziasm în suflet, cu toți, pălmași, artiști,
Boierul și clăcașul, în rând cu negustorul.
Vlădică și opincă, oricare bun creștin,
Cu lacrime pe pleoape, strigat-au bucuria,
Ardealul, Bucovina cântând cu România,
Din granițe habsburge, de sub călcâi străin.
Un singur trup și-un suflet, o singură simțire
Au dobândit Moldova și Țara Românească,
Așa fiind și datul, și ordinea firească,
De la Mihai Viteazu, de la-a lui întregire.
Azi însă-amare lacrimi brăzdează-obrazul țării,
Că trupu-i de o vreme ce pare-o veșnicie,
Ciunțit de cnut sovietic, așa a fost să fie
Și rana sângerândă noi n-o vom da uitării.
Dar înălțăm o rugă: când vremea o să vie
Și-Atotstăpânitorul când s-o-ndura de noi,
De ăst popor al nostru, trudit, plin de nevoi,
Atuncea România cea Mare să învie!
poezie de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldova pitorească
Prin așezare, colorit,
Prin grai dulce, vinărit
Moldova este pitorească...
La fel ca Țara Românească!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Ardeal
În țara moților mă simt
Ca în Oltenia mea natală,
Aici am prieteni care nu mă mint,
De o frăție ancestrală.
Pe Craiul Moților îl știu,
C-am hoinărit cu el prin țară.
În amintirea lui eu viu
Aici, în fiecare primăvară.
Cu Transilvania Română
Noi suntem frați de când ne știm,
De-aceea spun, ca să rămână:
Aicea vrem noi să trăim!
Trăiască țara românească,
Întru frăție și iubire,
Ardealul nostru să trăiască,
De-a pururi și în nemurire!
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interpelare
Domnilor, nu-i clar?
Ca întotdeauna,
Problema nu-i
nici
Moldova
nici
Transilvania
nici
Țara Românească
Problema-i
una
singură
Cât
mai
durează
PROSTIA
ROMÂNEASCĂ???!!!!
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (6 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zi de sărbătoare
Dacă ești bărbat și-ai sânge
Care clocotește-n vine,
Tu nu vezi că țara plânge
Cu sughițuri și suspine?
Când urgia ne lovește
Dinăuntru, din afară,
Nu simți brațul cum zvâcnește
Pentru glie, pentru țară?
Și-au dat viața înaintașii
Pentru-aceste locuri sfinte
Tu de ce să stai ca lașii,
Ei să plângă în morminte?
Hai, ridică-te odată,
Chiar în zi de sărbătoare,
Ca să vadă lumea toată
Că virtutea ta e mare!
Mândra Țară Românească
Și Moldova și Ardealul
Veșnic o să-ți mulțumească,
Fă-ți din asta idealul.
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ultima unire
Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
țara asta iarăși fierbe
supărată-i pân-la cer
Basarabia e tristă
și Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist
Ce Moldovă și ce țară
ne înalță și doboară
Țara noastră Românească
fără noi dar să trăiască
Că murind prin alte părți
vom trăi cu-aceiași morți
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (30 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia celor trei țări românești
Motto: "Știu că sunt liber, dar simt că nu sunt." (Eugen Ionescu)
Dragostea nu poate fi îngrădită de cuvinte
Sârma ghimpată îmi strălucește
doar
pe
frunte
În călimară
luminează
doar
otrava amintirii
Tatăl meu
a fost chemat
urgent
la
miliție
Și
sfătuit
să asculte
doar
vocea americii
Fără comentarii
vă rog
Sunt din ce în ce mai liber
Trăiască trăiască trăiască
Moldova
Ardealul
și
Țara Românească
Semnat
Alt Român Fericit
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândrie românească
Cum Banatul este fruntea
Și Ardealul este mintea,
Ăia de mai au picioare
Sunt cam toți... peste hotare.
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul trezirii neamului românesc
Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoși.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoși.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La zei și zâne-om ridica
noi vetre, temple și altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom ști că sufletul nu moare!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Din rădăcina strămoșească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Lumea va ști că suntem drepți.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nțelepți.
Noi suntem cei ce se iubesc!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrățiți
Cu zei și zâne-n nemurire!
Deschideți ochii, vă treziți!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ie, românească...
Ie scumpă, românească,
Lucrătură din străbuni,
Cusătura-ți înflorată
Zburdă, peste plai român.
Frumusețea românească
N-o contestă nimenea,
Ești o modă fără vârstă,
Ești un brand în țara ta.
poezie de Valeria Mahok (14 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
1859...
Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două țări într-un popor.
Azi sărbătorim cu toții
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoții
Și-am unit două popoare.
Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.
.....................................................
Suntem fiii scumpei noastre țări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm și goi și fără de încălțări,
Păgânii țara nu ne-o vor atinge.
Atâția s-au jertfit glia s-o păstreze
Să aibe și nepoții țara lor,
Neamul au reușit să îl salveze
Cu trudă, sângerare, dragoste de popor.
Este sfânt pământul pe care călcăm,
Țara ne e sfântă, mamă pe vecie,
Cât de greu ar fi, țara nu ne-o dăm
Nici pe lumea toată, luptăm cu voinicie.
-Țara Românească și Moldova,
Surorile unite într-un singur neam,
Le putem numi, simplu, Terra Nova,
S-a împlinit visul ce cu toți aveam.
poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Scut și armă
Domnul Sfânt să ne iubească,
Și-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Țara Românească
Și-al românilor popor!
Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce strămoșii ne-o lăsară
Și pe Sfântul Domn de scut.
Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi, frați ai mei!
Astfel cerul hotărât-a
Să se-nalțe amărâta
Țară, prin puterea ei!
Mai fățiș, mai fără veste,
Ne-ați lovit, dușmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de țară este
Și mai-tare acum în noi.
Și de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgați de voi în seamă
Astăzi știți voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvățăm!
Numai Domnul ne iubească
Și-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Țara Românească
Și-al românilor popor!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile Raiului
Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.
Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi și lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.
Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veșnicie
Până în copilărie.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus inima
Avem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândrie românească
Io v-o spun a doua oară
Ca să mă-nțelegeți toți:
Țara care n-are hoți,
E cea mai săracă țară!
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Și-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem și la nuntă
Și la botez cu Tricolorul.
Trei culori și-o singură iubire
Românească,
Trei culori și-o singură vorbire
Românească!
Trei culori și-o singură credință
Românească,
Trei culori și-o singură ființă
Românească!
Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolți albastre
L-a rupt Hristos din curcubeie
Și l-a dat românimii noastre.
E cald sub el ca sub o rană
Ce-a chinuit Mântuitorul,
E cald în Țara cea Ștefană,
Ne încălzește Tricolorul.
Trei culori și-o singură iubire
Românească,
Trei culori si-o singura vorbire
Românească!
Trei culori și-o singură credință
Românească,
Trei culori și-o singură ființă
Românească!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vândut limba română
În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.
În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.
Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...
Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce știe-atâta să iubească,
Nu mai știe omul câte-ndură -
Sfântă lașitate românească!
Din cuprinsul sfintei noastre țări
Rup vecinii cu măsea frățească
Și ne-așteaptă noi amenințări -
Sfântă lașitate românească!
De-ar veni și-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfântă lașitate românească!
poezie celebră de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!