Miile împrumutate
Cred că nu sunt chiar uitate
Miile împrumutate.
Fiindcă dup-un an şi-o vară
Vine iarăşi să-mi mai ceară.
epigramă de Miltiade Ionescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (30 iulie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un epigramist şi-o balerină
Însurat cu balerina,
Căsnicia lor e dramă:
Ea "valsează" cu maşina;
El: "voiaj" prin epigramă!
epigramă de Miltiade Ionescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Şanse cu risc
Chiar de risc să-mi frâng piciorul
Sigur, îmi sporesc avutul..."
Eu l-am luat cu binişorul:
"Dacă rişti să-ţi frângi şi gâtul?
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-am făcut?!
Mă întreabă unii ce secret
Am, de am "strâns" atâţia ani?
Şi le răspund aşa, discret:
Am râs (chiar de nu aveam bani)!
epigramă de Miltiade Ionescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Septembrie mă strigă iar pe nume
Şi iar mi-e frig cu sufletul pe-afară
Ca unui nou-născut, venit pe lume
Din pântecele unei nopţi de vară
Să vină ploi să-mi plângă iar pe umăr
Să-mi zboare frunze-n cale şi să-mi ceară
Cu ultima putere să le număr
Şi să le-ascund de frig, până la vară
poezie de Gabriel Cîndea (august 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fac niciodată declaraţii de dragoste fiindcă sunt în stare să le cred.
citat din Ileana Stana Ionescu
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt atât de zdrobită de reaua ta purtare, de dispreţul tău, încât uneori nici nu îndrăznesc să-mi închipui că aş avea dreptul să fiu geloasă, fără să-mi atrag mustrarea ta, ba chiar mă simt serios vinovată că-ţi fac un reproş. Ades sunt convinsă că nu e cazul să-ţi mărturisesc, iarăşi şi iarăşi, ca o nebună, un simţământ ce nu are preţ pentru tine.
Mariana Alcoforado în Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, A doua scrisoare (1669)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La serviciu... cu maşina personală
Luni o spală şi-o gresează
Marţi, la pompa de benzină.
Miercuri o antifonează
Şi aşa... pân' la chenzină!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dup-un scaun
Dup-un scaun, aş ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Şi-abur magic de cafea.
Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Şi un sân dumnezeiesc.
Dup-un scaun, dezgolită
De păcate şi trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre aşternut.
Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită eşti de haine
Şi aştepţi... să te iubesc.
poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filologică
Din gramatica română
Vorbele de reverenţă
Lui îi sunt la îndemână
Doar când cere audienţă!
epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare iarnă şi-o pticat
Mare iarnă şi-o pticat,
Oile tăte-o zd'erat,
Păcurar le-o auzât,
Jos la ele-o coborât
Pă scară mândră
De ceară,
Culegându-şi flori
De vară;
De mânună fetelor,
De struţuţ feciorilor,
De pană nevestelor.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pare că a venit toamna
Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Şi restanƫele de astă vară.
Se pare că a venit toamna.
Ne amăgeşte cu spectrul cromatic
Şi noi suntem iarăşi nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.
Se pare că a venit iarăşi toamna,
Şi poate ne-am obişnui cu ea,
Dacă şi numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăşi vara...
A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Şi-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, aşa cum e ea.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor bărbaţi (de ziua femeii)
Să ştiţi, stimaţi, că sunt femei
(Poate mai rar, poate mai des),
Ce, la cadouri, nu dau ghes:
Se mulţumesc cu... ghiocei!
epigramă de Miltiade Ionescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!
Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.
Iar în locul răsfăţării
Şi al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Şi cutremurul de tun.
Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, neruşinaţi,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcaţi.
Când sporeşte răutatea
Se scârbeşte Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Şi războaiele mereu!
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Poezii religioase" de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este disponibilă pentru comandă online la numai 5.50 lei.În ce să mai cred?
În ce să mai cred?
Cuvintele mă-ndeamnă să cred în ele,
soarele luna şi stelele în ele,
dar eu cred doar în noapte,
în îngerii de ceară
ce mă-ndeamnă să le descopăr
paradisul lor plin de dulceaţa pierzării,
o lume plină de vise frumos parfumate,
cu mireasma unei iubirii în ceaţă,
ce vrea să-mi dea un fir de speranţă
pentru a-mi reclădi livada viselor.
În ce să mai cred?
În oamenii de piatră ce-mi zâmbesc,
mereu acelaşi zâmbet cald ce te frige
şi care te ameţeşte în jocul buzelor reci
ce sunt doar a le tale
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!
De moş Nicolae
Mi-am pus ghetuţele în prag
În aşteptarea moşului cel drag
Şi anul ăsta, chiar de-am fost cuminte
Moşul meu va veni ca înainte
Şi îmi va pune în ghetuţe, iar,
Dulciuri, aşa, ca-n fiecare an.
Şi chiar şi-o nuieluşe buclucaşă,
Care să-mi fie, la năzbâtii, naşă.
El, toată noaptea ştiu c-a alergat,
La porţi închise poate a strigat.
Dar eu, că a venit, îi mulţumesc
Cu fapte bune am să-l răsplătesc.
Cu o poveste, ori o poezie,
Un brad, sau o steluţă de hârtie...
Sunt un copil şi dacă a venit,
E fiindcă viaţa toată l-am iubit.
Mai sunt copii săraci, bolnavi şi goi...
El vine şi la ei ca şi la noi.
Le-aduce haine, jucării, mâncare.
E-un moş bătrân, bătrân, cu suflet mare.
Şi îi fereşte veşnic de duşmani
Pe pruncii lui Iisus, goi şi sărmani.
Slujeşte-n Ceruri ca un heruvim,
Întru iubirea de copii. Amin!
poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
De la un pahar în plus
Toate se petrec pe dos!
Mintea o ia razna-n sus,
Restul corpului pe jos.
paradox epigramatic de Miltiade Ionescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (30 iulie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soţiei, la "Nunta de aur"
După-atâţia ani şi ani,
De gelozie dureroasă,
S-a liniştit şi-i bucuroasă
Că sunt cuminte... şi-aduc bani!
epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umorul în tranziţie
Eram tare supărat
Că să râd n-o să mai pot,
Da-n tranziţie-am aflat
Că de râs e peste tot.
epigramă de Miltiade Ionescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (30 iulie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fie, ce să fie?!
Un "cântec" de cimpoi, ţambale,
Că vin alegeri zis locale.
Se pregătesc mii de pocale
Dar cine le va bea-nurale?!
epigramă de Miltiade Ionescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc
Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc
Şi cred că ne certăm că miza-i mare
Poate de multe ori înnebunesc
Însă în sinea mea plâng foarte tare.
Eu simt nevoia să te controlez
Să fiu destinul tău şi steaua ta
Şi uneori chiar să te modelez
Fiindcă sunt trufaş în iubirea mea.
Dar tu să mă iubeşti chiar de m-aprind
Precum un foc ce urcă pân' la lună,
Căci recunosc că vreau ca să mă schimb
Şi firea să-mi devină mult mai bună.
De multe ori e greu şi nu te poţi opune
Când îţi iubeşti femeia cu-atâta pasiune.
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!