Priveşte Soarele la răsărit. Pune-ţi mintea în rezonanţă cu lumina care creşte.

aforism de Octavian Sărbătoare din Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept (septembrie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-ţi sămânţa în pământ roditor, fă binele acolo unde va da rezultate pozitive. A face bine la întâmplare nu este de dorit.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei răi trebuiesc confruntaţi, aşa cum lumina confruntă întunericul.

aforism de Octavian Sărbătoare din Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce s-ar face lumea fără oamenii curajoşi? Ei duc speranţa de mai bine. Cel curajos pentru dreptate poartă lumina.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul în sărbătoare

În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare –
Părinţii au NIMB CERESC
Pentru vieţile lor viitoare!
Acesta-i satul în care trăiesc
E satul în care nimeni nu moare –
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare!
E HRAM şi totul e firesc
Copiii sunt vii izvoare
Părinţii-i admiră, îi cresc
Făgăduinţă a FIRII fiecare
În candele îngerii înfloresc!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în mintea ta

Dacă în mintea ta
sălăşluieşte soarele,
Lasă soarele tău
să lumineze şi pe alţii!
Dacă în inima ta
sălăşluieşte un soare,
Lasă soarele tău
să încălzească pe cei înfriguraţi!
Dacă din lumina ta
dăruieşti lumină,
Cei din jurul tău
vor străluci şi ei.

poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos ar fi să ne naştem şi să murim toţi precum soarele care se naşte şi moare în fiecare zi, prin răsărituri şi apusuri fermecătoare. Să devenim lumina lui nemuritoare, la răsărit, la amiază şi-n apus.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

A spune adevărul este ca şi cum ai radia lumină. Atenţie! Lumina poate fi prea puternică. Adevărul, ca şi razele Soarelui, poate răni.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Priveşte culoarea feţei iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.

Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viaţă dragostea e ca soarele.

Despică-mi pieptul şi vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.

Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotriveşte, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

62 de crini pe cerul vieţii

Şaizeci şi două de garoafe
În calea vieţii au răsărit
În calea celor şaizeci şi două
62 de crini pe cerul vieţii
A răsărit şi s-au pierdut în zare

În casă azi vă este sărbătoare
62 de crini pe cerul vieţii,
Au răsărit şi s-au pierdut în zare
Cu mic, cu mare, am venit cu toţii
Căci este mare zi de sărbătoare.

S-aveţi, ca grânele, lucind în soare
Realizări şi împliniri, speranţe
Ca macii să se-nalţe, să răsară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână de ajutor care vine de la un străin, este trimisă de Dumnezeu.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele

Îmi trebuie o oglinjoară să te prind,
Cum prinde lăutarul nota sa după ureche
În arcuşul freneziu al melodiei mele.
Să te mângâi, lumina
Şi să te fac candela zilelor de sărbătoare.
Spre a ne vedea în ea
Doi fluturaşi
Să alergăm printre stele,
Cu timpul la braţ,
Tu luna şi eu soarele,
Nefăcând vreun popas...
Împătimiţi ai cunoaşterii,
Să devenim atomi sângerii
Şi electroni de valenţă.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea vieţii

Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este întreţinută prin reactivarea stărilor mentale care au creat-o.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept (1 septembrie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea care aspiră la identificarea cu Divinul are nevoie de un referenţial divin pentru a se menţine.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept (1 septembrie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne putem evalua viaţa după impulsul către posesie, care ne ia din libertate.

aforism de Octavian Sărbătoare din Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept (10 august 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuie-ţi îngrijorările chiar şi la necunoscuţii care sunt binevoitori. Ei pot fi mesagerii speranţei.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După adevăr se pot ascunde minciunile care sunt cel mai dificil de a fi deconspirate.

Octavian Sărbătoare în Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 8

Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă priveşte
Şi cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispiteşte.
Şi fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc şi-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetişcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă şi ciudată.

Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.

poezie de Octavian Cocoş (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!