Te întrebi uneori de ce ţi-e dor de lucruri necunoscute, cum ar fi strălucirea mării îndepărtate sau livezi de piersici peste coline, păduri ce coboară în mare sau livezi de portocali în floare, pe cerul albastru. Oare am mai trăit o altă viaţă şi sufletul tânjeşte după acele clipe de încântare din vremuri apuse, înscrise în memoria anterioară?

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul vrea să trăiască acele clipe unice ce ne sunt date doar o dată în viaţă, la o condensare afectivă extraordinară, vin mereu banalitatea şi lucrurile urâte care maculează tot ce ai trăit la modul ideal.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o durere puternică în suflet, aminteşteţi ce frumos este cerul albastru cu norii albi, pufoşi, cu marginile de lumină sau cerul înstelat ori unduirea unui copac în vânt, precum şi foşnetul mării strălucitoare pe un ţărm sidefiu.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost şi nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, şi mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus şi de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit şi de lucrurile la care am renunţat, şi nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu ştiu ce... Nu ştiu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu ştiu ce este sau unde l-am pierdut.
Şi uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.

Ioana Creţu în Şoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ţinem fruntea sus, chiar şi când nu mai putem să suportăm suferinţa oricare ar fi ea, căci, chiar în aceste circumstanţe, când suntem pe culmile disperării, noi putem să găsim calea spre armonia din noi înşine, dacă facem să tacă glasul tristeţii. Trebuie să învăţăm să trăim, nu murind în fiecare clipă, ci sporindu-ne fericirea cu acele clipe de încântare ce ni le dau anumite fiinţe, peisaje, filme, cărţi, tablouri, obiecte sau acţiuni benefice.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmurile naturii sunt la fel ca ritmurile inimii noastre şi simţim că ne integrăm prin ele în universul ce vibrează. Iubim tot ce este frumos pe acest pământ, de la mişcarea ramurilor înflorite pe cerul albastru, la verdele ierbii, la munţii albaştri cu cupole de zăpadă, la norii sidefii pe cerul verii, la strălucirea mării în veşnică mişcare, la scânteierea cerului împodobit de stele, de la adierea vântului, la cascade înspumate, de la mişcările fluturilor, la mişcările sufletului nostru fascinat de frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să fiu ce mi-am dorit mereu, să fiu liber ca albul porumbel, ca să zbor la marginea mării, să privesc la infinit strălucirea ei argintie sau să mă aflu pe piscul munţilor, ca să respir aerul pur care mi-ar da tăria să răzbat prin valurile vieţii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de albastru

Ţi-e dor de albastru, de soare, de noi,
de primul sărut şi de altele-apoi,
de nopţile-n care sub lună-am dansat,
de tot ce-mpreună, un timp, am visat.

Ai vrea, uneori, să întorci din trecut
chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,
dar care n-a fost niciodată urât,
sub cerul mai trist, uneori mohorât.

Întoarce-ţi privirea spre cerul senin
şi-alege din gânduri cuvinte de-alin
sau, dacă-i furtună şi totu'-i un val,
întinde-ţi, deasupra, albastrul tău voal

Şi fă ca, de dragul a tot ce a fost,
să-ţi fie seninul etern adăpost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Eu, o eternitate

Tu, Eu, o eternitate,
o eternitate de iubire,
Tu, Eu, aceeaşi entitate,
o entitate-n contopire.
Tu, Eu, o fericire,
o fericire-n unire,
Tu, Eu, o speranţă,
o speranţă- devenire.
Tu, Eu, o visare,
o visare-n adorare.
Tu, Eu, un dor nesfârşit,
un dor neîmplinit...
Tu, Eu, oare când am trăit?

poezie de Ecaterina Chifu din Toi-Moi, une eternite / Tu-Eu, o eternitate (1998)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venirea Primăverii

Copacii deşteptarea au sunat-o
Cu trâmbiţe de flori peste livezi,
Şi seva din pământ au arunat-o-
În hohotul de frunzuliţe verzi!

Coroana cu lumini şi-au îmbrăcat-o
Să-ţi bucure fiinţa când îi vezi:
Copacii deşteptarea au sunat-o-
Cu trâmbiţe de flori peste livezi!

Parcă din cer s-a coborât Erato
Şi umblă visătoare prin livezi,
De-ţi vine în neştire s-o urmezi-
S-asculţi ce melodii au fermecat-o!

Copacii deşteptarea au sunat-o...!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (11 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

brazii poleiţi
scriu pe cerul albastru
dorul de neant

haiku de Ecaterina Chifu (5 ianuarie 1012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi dai seama că o viaţă întreagă ai trăit degeaba, că cei pe care tu atât de mult i-ai iubit nu te iubesc, că idealurile pentru care ai luptat nu se pot realiza, te întrebi de ce ai venit pe lume, ca să cunoşti doar suferinţa şi nefericire?

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dureros ca un copil să aibă insomnii. E necesar ca el să-şi creeze un univers interior aparte, în care să fie munţi de verdeaţă, pajişti şi livezi înflorite, cascade înspumate, mări strălucitoare, chipuri dragi lui şi tot ce-i va aduce linişte.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Chifu Ecaterina Speranţa în Reflectii/Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc încet

Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.

Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.

Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Şi-n lacrima de rouă plină
Vise sting.

Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Şi din dureri... necunoscute,
Mă ridic.

Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce vine dintr-o fiinţă este asemenea luminii cascadelor ce cad din înălţimi, a curcubeului ce leagă valuri de verdeaţă, a strălucirii mării sau a scânteierii cerului.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne simţim doborâţi de viaţă uneori şi uităm să ne sustragem răului cauzat de ceilalţi prin a face ceva plăcut inimii noastre, căci noi suntem cei mai importanţi pentru noi şi nu acele chipuri schimonosite de ură ce nu pot fi considerate umane.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am avea puteri telepatice, am şti ce prieteni sau ce duşmani avem şi ne-am feri să cădem în greşeli de neiertat, cum ar fi o încredere excesivă în oameni, sau un dispreţ total al celor din jur.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea aici

Unde mă cauţi? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru şi verde livezi,
Roşul din macii născuţi de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii

Unde te uiţi? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni şi prea cruzi,
Buzele lor ce aşteaptă la sân,
Şoptesc unde sunt, le ascultă... îţi spun

Cum de aştepţi şi cum de nu simţi?
Sufletul spune, dar încă te minţi,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, aşteaptă s-o iei

Unde exişti şi unde iubeşti?
În lumea aceasta sau vise cereşti?
Vino aproape, aproape îţi sunt,
Iubirea există deja pe pământ...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refrenul toamnei

dărâm obstacole ca-n jocul de popice
romantismul să crească şi-n livezi de gutui
sentimente tandre îmi sunt propice
de zâmbete stelare ochii nu-s sătui.

am aşezat la poartă cununi de spice
tradiţia străveche încă se păstrează
ziduri de poezie le-ntăresc să nu pice
peste luminile care mă antrenează.

livezi răspândesc arome de mere
strugurii s-au copt pe araci vânjoşi
toamna îmi predă alese maniere
oferă binefaceri prin oameni miloşi.

pe cerul fericirii zboară albatroşi
timpul meu ocoleşte vulcani noroioşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!