Ăia din noapte

Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopţilor,
hoţii şi vagabonzii sunt atârnaţi de grinda caselor
şi sinucigaşii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.

Ssst, tăcere! azi e noaptea nopţilor,
ssst tăcere!
Lăeţii cu turmele lor trec calmi şi calzi
pe alee sunt brazi
şi lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
În balonul oraşului mârâie vântul
Închis şi tăcut
balonul se sparge,
toţi hoţii se aruncă şi fură cu toţii
toţi vagabonzii îşi smulg ochii şi-şi întorc şepcile,
sinucigaşii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile şi săpunurile,
cuţitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
se zbat şi se bat
se muşcă şi mârâie
Numai lăeţii sunt domnii pământului
şi umblă cu turmele calzi cu pletele...

poezie clasică de Gherasim Luca din revista "Alge"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, ţi-aş da cu vitriol în ochi

tristeţea-i acompaniată de frunze,
freamăt de evantaie japoneze,
trece un anotimp vine altul
într-un adio fluturat de batiste,
o mână şterge zarea
şi desparte lumina dinăuntru de cea din afară,
un ochi mongol răsare hulpav
spre sânii de atlaz
freamăt de frunze- flaut de lună,
ce lume nebună, ce lume nebună...

ca un zefir de bucurii
poemul se-nalţă cărămidă cu cărămidă,
fereastră deschisă,
îndemnuri,
flori otrăvite,
blestemuri,
se speră, se speră –ntro viaţă prosperă,
gustul visului s-a acrit,
ne-am măngâiat în plăcere şi ură
crezând că iubirea e pură.

plopii ca hienele defilează
prin toamna care-agonizează
şi sânii tăi
care mă-ntorc în vis,
genuchii-ţi ca un deal de bogăţii
mă fac să cred că sunt în paradis.

toamnă, ţi-aş da cu vitriol în ochi
să pleci mai repede de pe la noi,
ia-ţi hoţii,
borfaşii,
bagabonţii,
sinucigaşii,
otrăvurile,
stâlpii, etajele, sforile, norii, apele, cuţitele,
ia-ţi lumea ta nebună
care se bate, murmură, mârâie
şi pleacă cu ea
pe-o stea
sau în lună.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere nu există...

În tăcere nu există minciună
În tăcere nu există blestem
Vorbele n-au gust de mătrăgună
Sunt spaţii-ntre versuri de poem.

În tăcere nu există viclenie
În tăcere nu există adulter
Te eliberezi de orice nebunie
Te dezbraci pân' şi de caracter.

În tăcere nu există lacrimi
În tăcere nu există nici dor
Nu-s închise după gratii patimi
Eşti al destinului tău autor.

În tăcere nu există teatru
În tăcere nu există cuvânt
Monştrii nu te sfâşie-n patru
Puncte cardinale de mormânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un murmur pe buze poate scufunda o navă

Ssst! Nu mai vorbi, cineva poate să te-asculte.
Ssst! Nu-i bine niciodată să ştii prea multe. Jack!
Nu te da mare, nu spune-o vorbă,-o snoavă,
Un murmur pe buze poate scufunda o navă.
Ssst! Nu-încerca să vezi prea multe.
Ssst! Nu-îndrăzni să dansezi pe punte. Jack!
Nu te da mare, nu spune-o vorbă,-o snoavă,
Un murmur pe buze poate scufunda o navă.
Pe mare sunt ascultători,
Noaptea are ochi pătrunzători,
Hai, fii înţelept şi-o să-înşelăm pe-acei răuvoitori.
Ssst! Nu mai vorbi, cineva poate să te-asculte.
Ssst! Nu-i bine niciodată să ştii prea multe. Jack!
Nu te da mare, nu spune-o vorbă,-o snoavă,
Un murmur pe buze poate scufunda o navă.

cântec interpretat de Duke Ellington, muzica de Luther Henderson Jr. & Mercer Ellington (1942), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Ca apucatele
toamna vulpile cad din pomi
una câte una
roşcatele

în zăvoi
avalanşă de oi

ssst
vântul tocmai de la munte vine
frunze şuşotesc în vizuine

ssst

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt precum o cafea: cei mai buni dintre ei sunt bogaţi, calzi şi te pot ţine trează toată noaptea.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (V-Z)

Şi vagabonzii pretind că sunt oameni serioşi.
Şi oamenii vanitoşi pretind că sunt modeşti; mai ales cei vanitoşi...
Şi veleitarii pretind că au ambiţii justificate; mai ales veleitarii...
Şi cei venali pretind că sunt incoruptibili.
Şi viclenii pretind că nu sunt vicleni; mai ales viclenii...
Şi oamenii vicioşi pretind că sunt oameni virtuoşi; mai ales cei vicioşi...
Şi oamenii vinovaţi pretind că sunt nevinovăţi; mai ales cei vinovaţi...
Şi cei violenţi pretind că sunt oameni calmi.
Şi vulgarii pretind că nu sunt vulgari.
Şi zăluzii pretind că sunt oameni normali.
Şi zănaticii pretind că sunt oameni normali.
Şi zăpăciţii pretind că nu sunt zăpăciţi.
Şi zevzecii pretind că sunt deştepţi.
Şi zgârciţii pretind că sunt altruişti.
Şi zurliii pretind că sunt oameni normali.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere a inimii. Tăcere a simţurilor. Tăcere a cuvintelor lăuntrice, căci e bine să regăseşti Providenţa, care e şi tăcere în eternitate.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O trecere... în tăcere

.. sau o tăcere care nu e tăcere
printre întristări
greu de descifrat
de departe
de unde nimeni nu mai vine
din loc în loc inimi
bat şi nu tac
nu aud
totul o tăcere
doar senzaţia de bucurie pe care o ştiu pe dinafară
nimic altceva
când ochii se vor umple de lacrimi
şi tu ştii de ce

poezie de Eli Gîlcescu (17 iunie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o lungă tăcere

A vorbi dup-o lungă tăcere, e bine.
Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morţi sau străini
Perdelele-s trase spre noaptea vecină.
Abajurul alină-n odaie lumini.
Discutăm despre Artă şi Cântec, o temă
socotită supremă-ntre oameni savanţi.
Destrămare trupească e înţelepciunea.
Tineri, noi ne iubeam, şi eram ignoranţi.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere...

Şi sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni să ştie ce simţăminte eu nutresc,
Şi câte lacrimi vărs doar pentru ea...

Şi sunt momente de tăcere şi ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.

Şi sunt momente când nu mă înţeleg,
Deşi cunosc motivele străine...
Şi plâng în inimă ca să mă dezleg,
Să zbor spre înălţimile divine.

Şi sunt şi clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Şi iar mă nasc, renasc şi mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legânat un nufăr
Fost-a aruncat de-o stea,
Pe un verde cufăr
Taci, nu mă trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să -l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele
Liniştea amplifică poveştile
În noaptea prelungă,
Când stele tremură -n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletită-n ape,
Cu surâs suav, îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până -n talpa lumii
Apă de cleştar, oglinzi, niciun val.
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...
Nu te-apropia de undă!
Nu vorbi, nu ucide mistere!
Numai atunci, aurul din tăcere
Capătă gustul de miere.

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pan

Acoperit de frunze veştede pe-o stâncă zace Pan.
E orb şi a bătrân.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă.
Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura îşi adapă zeul.

Ah, Pan!
Îl văd cum îşi întinde mâna, prinde-un ram
şi-i pipăie
cu mângâieri uşoare mugurii.

Un miel s-apropie printre tufişuri.
Orbul îl aude şi zâmbeşte,
căci n-are Pan mai mare bucurie
decât de-a prinde-n palme-ncetişor căpşorul mieilor
şi de-a le căuta corniţele sub năstureii moi de lână.
Tăcere.

În juru-i peşterile cască somnoroase
şi i se mută-acum şi lui căscatul.
Se-ntinde şi îşi zice:
"Picurii de rouă-s mari şi calzi,
corniţele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară?"

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere

Pe noi nu ne desparte braţul
Umil, ce stă întins şi cere,
Nici soarta, când aruncă laţul,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart copacii
Jelindu-şi goalele panere,
Nici câmpul unde se sting macii,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart tramvaie
Orbecăind prin cartiere,
Nici maldărele de gunoaie,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart oceane
Sau continente prizoniere,
Nici zboruri reci de avioane,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart gheţarii
Agonizând în albe sfere,
Nici sunetul extins în arii,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart tranşee
De lupte crunte, paralele,
Nici lacrimi triste de Medee,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne desparte, iată
Nimic, nimic din ce se cere.
Ce este a mai fost o dată
Numai o clipă de tăcere.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniştea amplifică poveştile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleştar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...
Nu te-apropia de undă!
Nu vorbi, nu ucide mistere!
Doar atunci aurul din tăcere
Capătă gustul de miere!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de bibliotecă

Toate grijile dispar printre volume
când sunt singur cu întreaga lume

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (11 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta tristeţe...

Este-atâta tristeţe
În inima mea!
Sunt nori de furtună
Şi lucire de stea...
E miraj şi tăcere,
Durere, sărut,
Este liniştea clipei,
E sfârşit şi-nceput.
E tăcerea pe ceruri
Sub al stelelor jug,
La pervazul ferestrei,
Stau în coate şi plâng...
Un semnal de alarmă
Pentru ochiul smerit –
Sunt o pleoapă plecată
Pe sub gene de mirt.
Este plâns şi sunt semne,
Gustul vieţii-i amar.
Îngenunche, tăcere,
La al vieţii altar!
Ne sunt anii pedeapsă,
Ne e viaţa-n amurg,
Ne întoarcem acasă
Printre lacrimi ce curg.
...................................
Şi tac şi plâng,
La fereastra deschisă
De ploaie ucisă...
Sunt un vis în amurg...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -

Se frânge-o inimă - nestins
Valul ridică ceaţa din zăcere
Tăcere peste tot tăcere.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţie

Poporul meu de patrioţi
Cu şefi troglodiţi şi hoţi,
Nu suntem slabi şi nici tribali,
Oameni cuminţi şi verticali,
Suntem săraci peste măsură,
Prea mulţi şarlatani ne fură,
Se fură în agricultură,
Se fură în mediu de cultură,
Se fură şi în literatură,
Politica este sătulă,
Afaceriştii toţi ne fură
Şi cei de pe la Prefectură,
La Spital sau Primărie,
E o cruntă lăcomie,

Dramele poporului sunt tăioase,
Populat cu slugi libidinoase,
Toţi hoţii s-au alăturat
Să facă politică de stat.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec vagabonzii

Trec vagabonzii,
Trec stăpânii grădinilor fără stăpâni,
Trec antipozii fericirii patriarhalilor bătrâni,
Trec anonimii omenirii,
Trec corifeii poeziei şi preistoriciii gândirii,
Trec regii primului dezastru şi-nvinşii primului regret,
Trec vagabonzii-
Parodia nedumeririi lui Hamlet.

Voi nu i-aţi cunoscut nici unul
Dar ei pe voi v-au cunoscut,
Ei - cei goniţi de câinii voştri-
V-au cunoscut
Când v-au cerut
Ce nu le-aţi dat,
Voi sclavii primei ruşini şi-ai primului păcat...
Trec vagabonzii - însetaţi de cer,
De mări
Şi de păduri...

Voi ce-i priviţi cum trec pe-alături de voi,
Nepăsători
Şi orbi,
Ca nişte regi Oedipi,
Fiţi mândri
Că-n negrul vostru stol de corbi
S-au coborât de unde nu ştiţi
Şi-aceşti câţiva răzleţi vulturi...
Fiţi mândri şi le-ntindeţi mâna,
Şi dacă v-o resping scârbiţi,
Voi - umiliţi-
Îngenunchiaţi ca-n faţa unor atotputernici iertători,
Căci vagabonzii sunt enigma eternului "de-atâtea ori",
Şi ei de-atâtea ori vă iartă,
De câte ori îi necinstiţi!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

E noapte.
E târziu, şi somnul tot nu vine.
Aşa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopţii.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternităţii.

Şi noaptea,
Tot mai mult se-aşterne
Apare luna în tăcere.
De mult aştept,
Să-i spun a mea durere.

În noapte,
Îmi caut şi simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea şi plină de suspine.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!