Stabilitate
Mă joc. Cuvinte indirecte
Arunc oricui. În serios, în glumă
Purtarea mea n-o știu de bună
Nici versurile cum sună,
Concrete.
M-astâmpăr. Oare, crezi?
Că jocul ăsta-l voi sfârși
Și că-ndrăgostit n-aș fi
De tine poți s-o știi
Și poți să crezi.
N-am terminat. Abia încep
Să simt pulsația vieții,
Să măsor seninul dimineții,
În înflorirea tinereții
Dar nu pricep.
De ce tu rămâi mai gânditoare
Privind în ochii mei adânc?
Vezi lacrimi, dar nu plâng.
Și de mă clatin când și când
Sunt în picioare.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fiecare
Fiecare-n lume are o poveste,
Cu episoade lungi, ca un roman,
Dar toate lucrurile aceste,
Au trecut an după an.
De povestit este destul,
Dar cine stă să mă asculte,
Căci pe al vieții drum,
De spus sunt lucruri multe.
Sunt mândru că am reușit,
Prin viață să pătrund adânc.
Chiar dacă nu tocmai iscusit,
De greutăți n-am să mă plâng.
Drumul vieții este încurcat,
Cu piedici și cu greutăți,
Dar nu trebuie abandonat,
Oricând să fii tu însăți.
Aș vrea totul de la lume,
Însă e nu-mi dă nimic,
De aceea îi voi spune,
Că-mi iau eu câte un pic.
Chiar acum, că sunt bătrân,
Încerc să fac ce pot,
Nu stau cu mâinile în sân,
Din latență eu mă scot.
Când te înfioară briza dimineții,
Și viața înainte te îndeamnă,
Nici nu știi ce mult înseamnă,
Să te simți ca-n anii tinereții.
N-am terminat cuvintele din cărți,
Pentru a crea noi comparații,
Am studiat în multe părți,
Dar am făcut și declarații.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
RASPUNDE-MI !
Să te șterg din inimă de tot,
Nu crezi că e mai bine să rămâi?
Pleacă sau rămâi, sunt de acord
Și aceeași mereu o să fii.
Să te dau uitării vezi, nu pot
Chiar dacă tu vei vrea s-o fac,
Mi-aș aprinde în inimă un foc
Pe pământ nimic nu mi-ar fi drag.
Surâsul blând, sfielnic de unde oare
Să-l mai împrumut atunci?
Rămân încă destule sub soare.
Visările vor fi desigur și mai lungi,
Sentimentele, doar întâmplătoare.
Tu, dacă vrei poți să mă alungi.
6 februarie 1966 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ceea ce crezi că poți controla e deșertăciune. Când ai venit aici, te-ai scăpat pe tine, iar când vei pleca de aici, inevitabil te vei scăpa pe tine. Deci ce poți controla tu? Mândria de a te lua din greșeală și ignoranță corpul-minte, este ceea mai sufocantă povară. Și ce altceva este controlul, draga mea, decât frica de a nu pierde ceea ce fals crezi că poți poseda? Tot ceea ce crezi că ai, ai luat de aici. Nu ai adus nici măcar efemerul de corp cu tine, nici măcar gândul sau mintea nu ai adus-o cu tine. Ai învățat-o din efemeritate.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă, cu dragoste
Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?
Da, te iubesc, știi bine, n-am s-o repet și basta,
Vai, m-am lovit - la dracu'- e vraiște casa asta!
Mă doare mult acuma când știu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheață, te văd cum tu mă vezi.
Mi-a mai trecut... durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc și-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!
Am spus întotdeauna că tu ești cea mai bună,
Nu știu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc să deschid ușa, sună băiatul nostru!
(din ciclul Amintiri din bucătărie)
poezie de David Daniel Adam (23 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt, cuvinte
Să nu crezi în cuvinte care țipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!
Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!
Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!
Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede și-n mare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește
Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,
Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,
Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,
Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,
Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Știi, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aș vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar știi că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Știu... Ia loc, te rog! Și relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ți fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aș avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ți-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Știu, am fost un dobitoc! Și-mi cer mii de scuze față de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poți ierta? Nu poți trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu știu... Nu știu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Și totuși, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem și... Răsfoiam puțin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Știu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greșit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puțin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Știi, de fapt, cred că aș vrea să-l văd și eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca și eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezi că poți să mă vezi, mamă? Atunci spune-mi: cine sunt? Nu știi. Nu sunt deloc ca tine. Nasul meu e altfel, plat ca un pod, nu ascuțit ca o hârtie de orez împăturită. Ochii mei nu sunt albaștri de gheață, nuanțați cu amestecul tău special de frumusețe și cruzime. Sunt întunecați ca vânătăile din interiorul brațului și nu zâmbesc niciodată. Îmi interzici să plâng? Nu mai sunt la comanda ta. Obișnuiai să spui că n-am imaginație. Dacă prin asta voiai să spui că pot să resimt rușine și remușcare, aveai dreptate. Nu pot să refac lumea doar vrând asta. Nu știu să-mi cred propriile minciuni. E nevoie de un anumit tip de talent...
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt Dumnezeiesc
Să nu crezi în cuvinte care țipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!
Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!
Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!
Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede și-n mare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Tip...
Te simți așa bine când nimic nu simți
Și vezi în culori pe oricine
Te crezi "cea mai bună"... eu zic că te minți
Sunt multe croite ca tine.
Te uiți la fereastră, ai vrea s-o deschizi
Dar nu pentr-o gură de aer
Afară fumează cam cinci indivizi
Și-ți place cu foc de un tip.
Nu simți că alcoolul e-n joc cu un rol?
Tu crezi că ți-e dat din iubire?
În zori te trezești obosită-n subsol
Și-un tip e gol lângă tine.
Țigara aprinsă asfixiază totul
Eu simt că-i nevoie de aer
Cearșaful îl dai la o parte cu cotul
Privind insistentă la tip.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui gurmand
În mine zac chintale de mezeluri
și cărnurile din mii de cirezi
știu, e destul de greu să crezi
dar le prepară ăștia-n mii de feluri...
În mine zac vagoane de brânzeturi,
sarmale, câte fire de nisip
legume, fructe, nici nu este chip
să vezi cum sunt produse de-arboreturi...
În mine zac oceanele de bere
și mări de whisky și de coniac
nu poți să crezi că mi-au venit de hac
ciroza e-un fel de răceală, vere!
În mine au intrat în cursul vieții
atâtea alimente, la grămadă,
că nu încape nicidecum tăgadă:
mi-am bătut joc de anii tinereții...
poezie de Petrică Conceatu din Haioșenii (6 martie 2008)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un lucru este cert: toți oamenii au nevoie să creadă în ei înșiși. Atunci când crezi în tine te simți întregit, puternic și știi că tu, prin propriile tale forțe, poți da sens vieții tale acel sens pe care TU alegi să-l dai. Atunci când crezi în tine te simți suficient de capabil să îți asumi responsabilitatea asupra vieții tale pe de-a-ntregul - devii un om asumat.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore târzii
Nu mi-am pierdut melancolia
Mereu îmi amintesc de tine,
Și-mi vine-n minte reveria
Clipelor trăite și sublime.
În ritmul unor melodii
Îmi port gândurile departe,
Acum în orele târzii
Te însoțesc în noapte.
La ora asta nu cred că te-ai culcat
Chiar dacă dormi, în vis mă vezi,
Cum te mângâi foarte delicat
Și foarte tandru, poți să crezi.
Nici nu știu care melodie
Inima mi-a rupt sau m-a mișcat,
Dar știu că numai ție
Din suflet ți-am cântat.
poezie de Mihai Leonte (aprilie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Ce este viața pentru cel sărac?
Ce este viața pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credința,
Aflăm cu certitudine biruința?
Ce este viața pentru cel aflat în suferință?
Dar pentru cel lipsit de credință?
Oare, privindu-i cu miluință,
Aflăm că provin din aceeași credință?
Ce este viața pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranța își pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?
Când vezi, că oamenii împraștie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia crește,
E pentru că, dragostea lipsește.
Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înflorește,
E pentru că, de sus primește, ceea ce toți primim.
Când poți să miști, să vezi, să auzi,
Când poți să simți, să rabzi, să crezi,
Când poți să duci, pâna în mormânt,
Al tău țel, în timp parcurs;Asta e viața!
poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spuse...
Îmi spuse: « Nu poți să știi când vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi când te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfârșit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cele mai multe ori într-o poveste de iubire unul iubește iar celălalt se lasă iubit, unul se dăruiește iar celălat primește, unul pune suflet iar celălalt îi calcă în picioare sentimentele. Dacă crezi că nu te poți implica, dacă crezi că nu poți dărui iubire persoanei care ți se dăruiește, atunci las-o... nu îi va fi bine... va suferi, dar măcar nu va trăi în minciună și după un timp va realiza că tot ce ai făcut bun pentru ea, a fost să o părăsești! Poți să glumești în iubire, dar nu poți să iubești în glumă...
citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strictul necesar
Când eu te strig
Și tu n-auzi...
Că fără glas,
Dar cu fiecare celulă
Toată ființa mea strigă numele tău...
Cum poți să nu răspunzi?
Când eu te chem
Și tu nu vii...
Când zeci de brațe-ntind spre tine
Diafane, nevăzute
Gata să-ți cuprindă trup și suflet deopotrivă
Cum poți să nu ajungi?
Când te doresc
Și tu nu știi...
În nopți târzii genele-mi se despart,
Un clopot am în piept;
Mi-e cald, mi-e frig și iarăși cald
Cum poți să nu mă simți?
Când ochii mei îți jură
Te iubesc
Nu râde și nu te feri
Tu îmi ești strictul necesar
Să pot trăi lin și frumos
Cum poți să nu mă crezi?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să crezi și să nu mai crezi
În mintea mea stau sânii tăi
Aprinși precum două văpăi;
Poți să te uiți pe pieptul tău;
De nu mai sunt, îmi pare rău!
De-i vezi la locul lor cel vechi,
Să crezi că ai două perechi,
Din care una s-a mutat
În mintea mea. Nu i-am furat,
Dar i-am primit. Să vii să-i vezi;
De te-am mințit, să nu mai crezi!
poezie de Marius Robu (20 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Da și nu... Oricum, e treaba ta! N-am să mă amestec. Dar să știi că Mihai te iubește pe tine, cu adevărat.
Ly: Așa crezi? Lucian mi-a spus și el același lucru.
Nick: Chiar așa? Ce anume ți-a spus?
Ly: Mi-a spus că Mihai ar fi îndrăgostit de mine, dar ca să mă exprim cu cuvintele lui, inițial mi-a spus că băiatul ăsta chiar a pus ochii pe mine. La Mihai se referea...
Nick: Hm, ce exprimare nostimă!
Ly: Dar pe tine ce te face să crezi că Mihai ar fi îndrăgostit de mine?
Nick: Păi, oricine își poate da seama de asta, numai după felul în care te privește mereu... Deci, chiar a pus ochii pe tine; Lucian s-a exprimat corect.
Ly: Cum anume mă privește?
Nick: Așa cum o priveam eu pe Maria și încă o mai privesc... Crede-mă, știu ce spun!
Ly: Știi ce spui, dar nu prea știi să dansezi!
Nick: Te-am călcat? Îmi pare rău, surioară.
Ly: Nu face nimic. Încearcă totuși să fii puțin mai atent.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!