Doamna Bovary este el

Doamna Bovary este el,
eu sunt un bazar sentimental,
lucrez la servicii funerare complete, non-stop,
ajungem la Dvs. în maximum 15 minute,
aveţi timp să nu muriţi,
ne puteţi vizita personal,
înainte de...
acoperim fără probleme toate sectoarele
Cea mai frumoasă parte a trupului
nu veţi ghici, este mişcarea, înainte de...
Haosul va veni după,
Frigul este vital,
Tot ce laşi în urmă nu-ţi aparţine,
poate pantofii, lasă
un bec aprins, în cămară, în inimă,
unde vrei, dar Bovary, doamna este el,
A venit, n-a fost recunoscut, a plecat.
Unii zic că era Messia.

poezie de Boris Marian Mehr (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă şi mândră ca zeiţa Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt lucru pe care-l putem sesiza este absenţa domnului Bovary din orice teorie despre bovarism. Nici măcar Jules de Gaultier, care încearcă să dovedească universalitatea acestui fenomen, nu se referă explicit la Charles Bovary.

Horia Pătraşcu în Singur printre români, Bovarismul domnului Bovary (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte a lui Mario Vargas Llosa sună ca un aforism de mare subtilitate: "Orgia perpetuă. Flaubert şi Doamna Bovary".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frumoasă această Maya, e frumoasa această iluzie, dar trebuie să afli ce eşti dincolo de ea, ce ai fost înainte de a te naşte, înainte de momentul concepţiei, care era ego-ul tău, cum anume era starea fără ego, cum anume erai tu, care erau semnele după care puteai fi recunoscut? Oriunde ar fi semnele, nu sunt decât deşertăciune, aş spune chiar deşertăciunea deşertăciunii. Oriunde e absenţa semnelor, deşertăciunea e absenţă." Cei ce caută semne, caută MAYA. Poţi să cauţi non-semnele? Care este starea ta fără stare, căci aceasta este apercepţia realului însuşi, ce anume eşti tu fără tine, pentru că eşti fără semne. Orice gând este doar un semn despre tine, este doar o caracteristică a ego-lui despre ceea ce este.

Atmaji Maharaj în Care sunt semnele dizolvării ego-ului?, YouTube
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm că strămoşul nostru comun este haosul, că muma noastră este bezna.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia este ca o ciumă, lasă mulţi morţi în urmă.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarah Pierce: Cred că înţeleg sentimentele pe care vi le trezeşte această carte. Eu însămi am avut probleme cu ea. Când am citit-o în facultate, Madame Bovary mi s-a părut lipsită de raţiune. Se căsătoreşte cu bărbatul nepotrivit, comite greşeală după greşeală; dar, recitind-o acum, m-am îndrăgostit de ea. Ea este prinsă la mijloc! Trebuie să aleagă: fie acceptă să ducă o existenţă mizeră, fie se luptă cu aceasta. Şi alege să lupte.
Mary Ann (ironic): Şi ce luptă! Se culcă cu primul bărbat care îi acordă atenţie.
Sarah Pierce: În final eşuează, dar este ceva eroic şi frumos în revolta ei. Profesorii mei m-ar condamna pentru simplu fapt că gândesc astfel, dar, în felul ei bizar, Emma Bovary este o feministă.
Mary Ann: Foarte frumos! De când a-ţi înşela soţul te face o feministă?
Sarah Pierce: Nu, nu, nu este vorba despre faptul că înşeală. Este setea. Setea pentru o scăpare şi refuzul unei vieţi nefericite.
Mary Ann: Poate nu am înţeles eu cartea!

replici din Mici copii, scenariu de Tom Perrotta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canonul iubirii

La început a fost alegerea.
Cum deosebeşti diavolul de înger?
Folosul şi iubirea – duşmani neîmpăcaţi.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relaţie? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama îşi are locul ei.
Înainte şi după iubire tot iubire este.
Iubirea şi eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea şi arta memoriei.
Faust a dispreţuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka – nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor şi viaţa ca o secundă.
Îndrăgostitul – un peşte cu aripi caraghioase.
Nu poţi înfrânge nebunia într-o singură zi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei frumoase... vârste

Eu merg făr'de griji înainte,
Energică, mândră, voioasă,
Sunt sprintenă (încă) la minte,
N-am teamă de Doamna cu coasă.

E drept că-mi mai pică vreun dinte,
E clar că vederea mă lasă;
Dar merg făr' de griji înainte,
Energică, mândră, voioasă.

Iar dacă mi-aduceţi aminte,
De-o veche zicală, nu-mi pasă;
Am fost o copilă cuminte,
Acum sunt o babă frumoasă...

Şi merg făr' de griji, înainte!

rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că aveţi 65 de ani sau 95 de ani, trebuie să ştiţi că mai aveţi mult de dăruit acestei lumi, de exemplu, îi puteţi ajuta şi călăuzi pe cei tineri şi fără experienţă. Sau puteţi să împărtăşiti celorlalţi din cunoştinţele voastre, din experienţa pe care aţi acumulat-o în atâţia ani de viaţă, dar la fel de bine, puteţi privi înainte, căci viaţa este nesfârşită şi mai aveţi multe de învăţat.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scrii?

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copoului, barba ca şi arta maschează
Imperfecţiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai ouă mari şi tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu şi câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărţilor,
Să nu mai ieşim din el? Să nu mai ieşim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tuşind, mâncând, etc., dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul oraşului, venit pe scară?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi şi moartea

A murit mister MdR, respira şi după opt ore,
Respira şi după ani de zile, ca faraonii,
Înţeleptul stă la masă cu moartea, o învaţă bunele maniere,
Trăim între spasm şi orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros şi domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânţa moare şi dă rod, asta a înţeles şi Iov, nefericitul,
Nu este un eşec nici moartea, eşecul nu este decât un început,
O revoluţie propusă la masa de cărţi, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativităţii, deştepte chestii, dar
În faţa ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-aţi de haptonomie?
Vom trăi în frumuseţea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui şi aerul respiraţiei, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morţi merg în urmă şi se roagă.
Destul, om vedea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai înainte sau mai pe urmă, va veni o vreme cât pentru fiecare adăugire la cunoaştere, vei uita ceva ce ai ştiut înainte. De aceea este foarte important să nu laşi ca faptele inutile să le îndepărteze pe cele utile.

citat clasic din Arthur Conan Doyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru elefanţi

Eu, elegii pentru elefanţi,
Rugi şi ruguri,
Soarele nu poate fi şoricel,
Pruncul nu este o nucă,
Cu cât Domnul pare mai mic,
Pe atât suntem noi mai mari,
Mă ajung piramidele din urmă,
Piramidoanele s-au scos din uz,
Fericirea de a fi melc a trecut pe planul doi,
Următorii terorişti vor fi melcii,
Când prietenul devine o piatră, fereşte-te,
Cântecul este un plâns de stil,
Pereţii sunt cei mai buni martori,
Bate-i cât vrei, urşii vor mormăi legende,
Cât timp există pădurea, cuvântul pădure este inutil,
Niciodată apele nu caută pe nimeni,
În ţara unde oamenii mor nu mai este nevoie de pază.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry asculta o reclamă la cereale cu fructe şi tărâţe pentru micul dejun, în timp ce se uita la doamna Figg, o bătrână stranie şi iubitoare de pisici de pe Calea Wisteria, din apropiere, trecând agale pe lângă el. Era încruntată şi bombănea încet. Harry era tare bucuros că era ascuns după tufa de flori, pentru că în ultimul timp doamna Figg îl tot chema la ea la un ceai, de fiecare dată când îl întâlnea pe stradă. Aceasta dădu colţul şi dispăru din câmpul vizual al lui Harry înainte ca vocea unchiului Vernon să plutească din nou pe fereastră.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-i înainte şi alegeţi preamărirea celorlalţi, dar consideraţi-i pe toţi ca pe nişte fiinţe asupra cărora voi vă puteţi revărsa întreaga preamărire, şi faceţi-o! Daţi-i înainte şi alegeţi să fiţi mai buni - dar nu mai buni de­cât alţii; mai degrabă, mai buni decât aţi fost înainte. Daţi-i înainte şi ale­geţi să aveţi mai mult, dar numai pentru ca, în felul acesta, să aveţi mai mult de dăruit.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Doamna cu coasa. Omul îşi cosise însă trifoiul cu o zi înainte, spre ghinionul lui. Văzând că lucrarea agricolă fusese deja înfăptuită, Doamna se îndreptă amabilă spre bietul cetăţean, care nu avu încotro şi trebui să o urmeze, nu înainte însă de a arunca o ultimă privire spre ogorul proaspăt cosit.

Mihail Mataringa (11 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul este cea mai bună răzbunare, dar poţi?

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfăşura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câţi muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai ştiut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era şi Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poţi pleda, îmi spune Grant,
Înalt, subţire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,
Nici nicu nu ne-a părăsit,
Iubita cui era? Şocat
l-am întrebat pe Iosafat,
simţeam că nu pot părăsi
esenţele din Marcapi.
Atunci, pe loc am înţeles,
Că moartea este un eres,
Mormântul meu, oricât de mic,
Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,
Tu erai albă, eu - netot.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!