Noi nu putem să ghicim cum cuvântul nostru se va reflecta.

citat din Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând expus este minciună.

citat din Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi fumul...

Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
şi umbra lui pe vale năluceşte?
ci viaţa, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună abureşte,
E umbra lui fugară din cărări.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima lumii...

Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn şi până apoi,
picuri tăcută şi tăinuită,
nepotolită, neţărmuită,
cum din tomnatice nopţi fără nume
curg şiroaie de ploi.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie

Acolo unde arsă glia
Şi pâcla zării una par,
Se-aţine şuie nebunia
În lumea-i fără de habar.

Şi toropită de dogoare,
Clipocind în colbul arzător,
Cu ochi sticloşi înfipţi în zare
Ea scurmă fiecare nor.

Apoi învie ca din moarte,
Şi-ascute iar auzul treaz,
Veghind la gura gliei sparte
Cu zâmbet tainic pe obraz.

Şi din afund îi năluceşte
Un zvon de ape ca un cânt,
Un zvon de ape care creşte
Şi se revarsă pe pământ!...

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua şi noaptea

Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăşi viaţa pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni şi de zei.

Dar ziua scapără treptat,
Şi noaptea-i smulge mândra haină,
Şi iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâşiat.
Şi bezna neagră de mormânt
Se cască iarăşi la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopţii pe pământ.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium!...

Taci molcolm, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără şi pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci şi ia aminte doar.

Simţirea cui să ţi-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alţii te-au şi înţeles.
Un gând rostit e un eres...
Nu sparge unda de cleştar,
Tu taci şi soarbe-i vlaga doar.

Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas şi când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci şi ia aminte doar.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium

Nu scoate o vorbă, stai ascuns şi nimănui
lucrurile visate sau simţite nu dezvălui.
Lasă-le să plutească-n tine ca-ntr-un spaţiu ireal,
asemeni stelelor care răsar pe cerul de cristal

înainte de căderea nopţii pe pământ:
Bucură-te de ele şi nu rosti niciun cuvânt.
Cum se poate inima pe ea însăşi exprima?
Cum poate un alt om cunoaşte mintea ta?

Va pricepe el ceea ce te-animă şi te susţine?
Odată şoptit, un gând neadevăr devine.
Întunecat e lacul expus rafalelor de vânt:
bea direct de la izvor şi nu rosti niciun cuvânt.

Trăieşte singurel, de sinele-ţi te leagă,
în sufletul tău, rotundă, e-o lume-ntreagă;
magia gândurilor voalate poate fi uşor
orbită de indiscreţia luminii din exterior,

iar larma zilei îi poate deveni mormânt...
păstrează-n tine cântecul lor şi nu rosti niciun cuvânt.

poezie de Fiodor Ivanovici Tiutcev, 1803-1873, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i da poetului crezare...

Nu-i da poetului crezare,
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Şi mai cumplit ca de vâlvoare
Păzeşte-te de focul lui!

În darn cu inima plăpândă
Simţirea cerci să i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaş văl n-ai să ascunzi.

Poetul e stăpân pe toate
Şi nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsă poate
Să-ţi ardă pletele cu jar.

În lume mulţi i se închină
Sau îl defaimă duşmănos:
El intră-n inimi ca albina,
Nu ca un şarpe veninos.

Candoarea ta el n-o umbreşte,
Dar fără voia-i uneori
Suflarea vie ţi-o răpeşte,
Sau te înalţă până-n nori.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-i, Doamne, bucurie

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui ce-n arsura verii
Robit de-adâncă sărăcie
Străbate târgurile ţării.

Acelui ce din întâmplare
Priveşte umbrele grădinii,
Verdeaţa văilor în zare
În strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primire
Umbroşii pomi-n verdeaţă cresc,
Nici pentru a lui răcorire
Cişmelele în sus ţâşnesc.

Peşteri frumoase, ca prin ceaţă,
Privirea lui degrabă vede,
Şi rouratica verdeaţă
Nu-i curmă arzătoarea sete.

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui care calea vieţii
Şi-o trece-n boală, sărăcie,
Robit de vrajba răutăţii.

poezie celebră de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viaţa mi-o scurtează,
Deşi cuţitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viaţa asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un duşman nu-i aşa de crud...
Ah, mai zvâcneşte încă slab în mine duhul,
Dar viaţa n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna şi Marte sunt cei mai potriviţi candidaţi pentru viaţă în sistemul solar; ce există dincolo de sistemul nostru solar nu putem decât să ghicim.

citat din Walter Lang
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima iubire

O, cum în ani cărunţi ajunşi
Iubim mai tandru, mai cu ardoare...
Luci, soare de adio, luci,
Al ultimei iubiri, luci de seară!

O umbră cerul a cuprins,
Doar la apus e pânza aurie, -
Mai zăboveşte, tu, amurg descins,
Rămâi, rămâi, tu, vrajă vie.

Fie sângele subţire,
Însă tandreţea capăt n-are.
O, tu, ultimă iubire!
Eşti fericire şi disperare.

poezie de Fiodor Tiutcev
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul prietenie, în această zodie a istoriei, pentru poporul nostru înseamnă cea mai categorică garanţie a propriilor idealuri. Iar pentru noi, servitori credincioşi ai artei, acest cuvânt e sinonim cu toate cuvintele frumoase pe care le putem rosti, cu toate speranţele mari, pe care le putem realiza, cu lupta împotriva amintirilor urâte pe care ne străduim să le putem îngropa.

Grigore Vasiliu Birlic în scrisoare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea a fost făcută cu acest scop, ca noi să ne naştem. Noi, la rândul nostru, ne-am născut ca să-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, făcătorul tuturor şi al nostru. Iar noi ştim că trebuie să Îl slăvim.

citat din Lactanţiu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trăim cu adevărat dincolo de noi, fiecare, când începem viaţa. Cum vom proceda, aşa se va reflecta ea înapoi, spre noi!

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu reflecta asupra sensului cuvântului; gândirea şi reflexia trebuie să înceteze, aşa cum insistă toţi scriitorii mistici. Pur şi simplu "ascultă" cuvântul în tăcere, permiţându-i să dea sens sentimentelor şi gândurilor.

citat din Willigis Jager
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul paradox

Doamne, ce mult ne iubim
Când nu credem şi nu ştim
Şi ce uşor ne rănim
Şi ce greu ne lecuim.

Cum putem să ne minţim
Că-i fleac să ne despărţim
Dacă noi ne chinuim
Numai de ne bănuim?

E simplu să ne gândim
Că putem să ne oprim
Şi putem să ne-amăgim
Că nimic nu mai simţim

Iar dacă ne întâlnim
Putem să ne ocolim
Sau în ochi să ne privim
Fără măcar să clipim

Paradoxul e sublim:
Noi putem, dar nu voim.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i putem controla pe alţii, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaşte pe alţii decât în măsura în care se lasă ei cunoscuţi, dar ne putem cunoaşte pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne place să ghicim ce este în sufletul altora, dar nu ne place să pătrundă ei într-al nostru.

citat clasic din La Rochefoucauld
Adăugat de Iuliana B
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!