Rugă pentru mancurţii moldoveni

- Doamne, dă la astă turmă
Mintea de pe urmă, rog!
- Nu pot da mintea din urmă
Celor ce n-o au deloc...

epigramă de Efim Tarlapan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi natura

Distruge omul ca o turmă
În drumu-i fără de popas,
Dă-i Doamne mintea de pe urmă...
Dar nu în cel din urmă ceas!

epigramă de Victor Macarevici din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire istorică 1

Zbierând, mioarele din turmă
Bezmetice pe şesuri trec;
Dă, Doamne, mintea de pe urmă
În capul primului berbec!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Scuteşte-ţi rătăcita turmă!
I-ajung lumeştile-i nevoi;
Dă-i Doamne, mintea de pe urmă,
Nu Judecata de apoi!

epigramă de Veron Ene din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mintea de pe urmă"

Preceptul se-nţelege bine,
Discuţii nici că mai încap,
Căci mintea de pe urmă vine,
Dar întâlneşte-acelaşi cap.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea de pe urmă

Puşi de lege să disece
Ce-i licit, deci cu valoare,
Unii judecă la rece,
Alţii-n tihnă, la... răcoare.

epigramă de Nicolae Mihu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Efim Tarlapan

Abia venit din Chişinău,
De aproape nici-un an,
Nu-i prea bun, dar nici prea rău,
Da-i puţin cam... Tarlapan.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După mintea cea de pe urmă, vine tot mintea cea de pe urmă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După mintea cea de pe urmă urmează tot mintea cea de pe urmă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă de autoportret

Gânditor, cu tâmplele ca neaua,
Frate cu-adevărul, deci sărac,
Strâng şi eu, din răsputeri, cureaua -
Să nu-mi treacă mintea prin stomac.

epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret pe fundalul tranziţiei

Gânditor, cu tâmplele ca neaua,
Frate cu-adevărul, deci sărac,
Strâng şi eu, din răsputeri, cureaua
Să nu-mi treacă mintea prin stomac...

epigramă de Efim Tarlapan din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea românului de pe urmă

Prostuţ şi tânăr tot aştept
S-ajung bătrân şi înţelept,
Bătrân ajuns, n-aş mai fi fost:
Observ că sunt... cu mult mai prost.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt speranţe

Nu vom mai fi precum o turmă
În traiul devenit infern
Atunci când mintea de pe urmă,
Va poposi şi la guvern.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne, mintea cea din urmă şi înflăcărarea cea dintâi.

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trecut, prezent şi viitor

Venim cu toţii din trecut.
Am călcat aceeaşi urmă.
Unul câte unul ne-am născut
Şi am devenit o turmă.

Tot cu toţi trăim prezentul,
Dar călcăm o altă urmă.
Folosind bine talentul,
Ne deosebim în turmă.

Încrezători în viitor
Nu ne mai uităm în urmă.
Avem suflu-nnoitor
Şi nu mai suntem o turmă.

Cu trecut, prezent şi viitor,
Timpul tot aşa se scurge.
Omul iese-nvingător,
Viaţa mai departe curge.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga

Te rugăm, Doamne, Prea Sfinte
Ura şi hoţia curmă,
La aleşi, mai înainte,
Să dai mintea lor din urmă!

epigramă de Nicolae Rogobete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ta

Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...

Mintea ta depinde în sine
De Esenţa existenţei
Care te-a creat pe tine.
Şi tot spectrul frumuseţei
Este aici şi de-aici vine
Să-ţi dea mugurii Esenţei.

Îţi predai întreaga minte
Minţii din veci Creatoare
Şi de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai măreţe ţinte
De viaţă dătătoare,

De splendoare şi lumină
Din Lumina veşniciei
Ce din veci în veci culmină
Pe-un enorm al bucuriei
Ce deplin ţi se destină
Să fii rodul Măreţiei!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică păguboasă

Cu vârsta, minţii - spun şi n-am reţineri -
Sclipirea şi iuţeala i se curmă,
Şi-atunci, de ce se cere celor tineri
Să aibă, musai, mintea... de pe urmă?

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi mintea

Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai linişteşte,
Mintea la multe gândeşte.

Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.

Marea are pasiune
Mintea are raţiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minţii-i ideea.

Marea-adoarme fiii noştri,
Somnul minţii naşte monştri,
Şi nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.

Marea are taine multe
Cine ştie s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.

Marea o poţi evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorinţe, regrete.

Marea este ţărmurită,
Mintea este nesfârşită,
Marea o pierzi şi-o găseşti,
Mintea n-o mai dobândeşti!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

Torenţială-i ploaia... Doamne, de ce nu curmă
În mintea mea sărutu-ţi din noaptea de pe urmă?
Al dezrobirii zâmbet mi-a-ncremenit pe faţă...
A mâinii tale urmă mă arde şi mă-ngheaţă.

Absurd mă soarbe vântul. Un dor îmi bea din sânge.
Sub gene-mi urlă cerul. Sub tălpi pământu-mi plânge...
De ce te-mpart cu noaptea când tandru-mi guşti fiinţa?
De câte vieţi nevoie mai am să-mi uit sentinţa?

Amanetez speranţa. Pe gratis dau odaia
Prin care umbra-ţi merge şi-acum la braţ cu ploaia...
Ultim va fi păcatul de-oi mai păstra în minte
Atingerea-ţi flămândă, pe sânul meu fierbinte...

Vând cea din urmă noapte unei năluci smintite.
Plăteşte cash (oh, Doamne!) cu chipul tău, iubite!
Mi-e fuga pas degeaba. Pe braţele-mi de ceară,
Născut vei fi de-o ploaie, a nu ştiu câta oară...

Şi chiar dacă iubirea-ţi în chinuri m-ar zdrobi,
De biciul ei lovită aş vrea să mai pot fi...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ok, putem porni chiar din acest punct; "mintea percepe totul". 1. Dar cine percepe mintea? Poate perceptorul să fie perceput? 2. Dacă mintea percepe Totul, înseamnă că ea implicit defineşte Totul; ATUNCI DE CE MAI NUMIM PERCEPŢIILE MINŢII, DREPT CREAŢIA LUI DUMNEZEU? 3. Există cu adevărat o stare de Apercepţie pură în care gândul sau mintea să nu participe absolut deloc?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!