Cunoştinţa vieţii sufleteşti actuale, nu în forma ei, ci în spiritul ei, se poate dobândi plecând de la originile ei daco-romane; noi continuăm azi gânduri născute în mintea străbunilor noştri; unele idei lor le erau neclare, nouă ni s-au lămurit; altele însă şi-au pierdut demult interesul pentru noi, - în sfârşit, câteodată noi nu facem decât să repetăm, subconştient, forme şi vorbe moarte.

Vasile Pârvan în Scrieri (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc, mi se spulberă unele iluzii, poate pentru a dobândi altele noi.

Virginia Woolf în Orlando
Adăugat de pana corina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce în alte căsnicii se întâmplă cu adevărat, noi (eu şi soţia mea) facem în glumă. Ne certăm aşadar în glumă, şi cu prilejul ăsta fiecare din noi stoarce dintr-însul tot spiritul ce-l are. Facem asta, pentru a da căsniciei ce e al căsniciei. Tragem cu puşca în vânt, pentru ca atunci când unul din noi s-ar mai căsători o dată să nu-şi fi pierdut exerciţiul.

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre căutări

Unii caută
noi idei
noi iubiri
noi amintiri
noi împăcări
noi începuturi
noi bucurii
noi întrebări

Altii caută
noi metafore
noi uri
noi uitări
noi certuri
noi sfârşituri
noi tristeţi
noi răspunsuri

A nu se ignora ce anume cauţi la alţii
sau ce cauţi la tine

A se ţine cont că unii caută noul
iar alţii caută vechiul şi multe multe altele

Poate că până la urmă în viaţă
nu-i important numai ce anume ai găsit
ci şi ceea ce încă mai cauţi...

Poate nu prea contează atât să găseşti întotdeauna ceea ce cauţi
cât a-ţi găsi mereu căutări care să conteze

poezie de Florian Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie să ne lăudăm, când credem că am câştigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi şi adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii vieţuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieţii. Punctul vieţii noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm şi pe ceilalţi ca şi cum am fi noi. Nu trebuie să facem din punctul vieţii noastre un punct întunecat pentru ceilalţi. Această întunecare va determina să ne ştergem existenţa vieţii, după ce am fost.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să facem dosare noi lor şi noi nouă.

perlă de Marian Vanghelie
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strămoşii noştri s-au ridicat pe picioarele dinapoi mult mai repede decât o facem noi astăzi.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi

Pentru noi,
voi opri timpul în loc
şi ploaia voi aduce, în deşert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!

Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ţi înviorezi faţa, în răsărit!
Pentru noi,
sălaş de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!

Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă aşezându-le.
Pentru noi,
din dulceaţa lor, viaţă nouă
vom creşte, sub soare,
împlinind-o!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăim o viaţă, suntem Viaţa! Nu trăim o realitate, suntem unica realitate. Nu suntem un trăitor, nici un căutător, nici un făcător. Nu ne mişcăm între polurile dualităţii, suntem NON-DUALITATEA. Nu suntem o formă, suntem Non-forma în care toate formele apar şi dispar. Viaţa nu posedă o minte. Mintea e doar o adunătura de gânduri. Noi nu suntem gândul ce străbate viaţa. Suntem Viaţa neatinsă de gând, ce nu cunoaşte mintea şi dualitatea, separarea. Mintea observă doar forme despărţite de spaţiu gol/nimic. Însă ceea ce defineşte ea ca nimic e chiar oceanul în care forma apare şi dispare. Mintea cataloghează ca real doar forma; doar peştii din ocean, şi spune despre ocean că este un Nimic, ceva nefolositor şi nereal. Elimină oceanul şi păstrează doar peştii. Apoi numeşte asta realitate şi cercetarea ei o numeşte cunoaştere. De aceea adevărata realitate pe care o suntem, nu o poate cunoaşte şi nici persoana nu poate cunoaşte Realitatea şi Adevărul, însă le suntem chiar acum, chiar aici! Căutăm să cunoaştem ceea ce nu poate fi cunoscut căci doar separarea e cunoscută, doar trecerea, doar ceea ce apare şi dispare, iar Noi nu suntem ceea ce apare şi dispare, ci eternitatea neatinsă de timp în care totul apare şi dispare. Eternul martor, tăcut, plin de pace, nemişcat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ce facem ?

Călcăm pe frunze moarte,
În fiecare zi,
Călcăm pe noi,
Călcăm pe părinţii noştri.
În fiecare zi,
Călcăm pe copii,
Călcăm pe flori.
Călcăm pe soare,
În fiecare zi,
Călcăm pe razele lui,
Şi nu se supără,
Nici el, nici florile.
Călcăm pe iarbă
Şi pe pământul
Din care creşte,
Şi nu se supără,
Nici ea, nici pământul.
Frunzele, nici ele nu se supără,
Sau cel puţin nu spun.
Copii şi părinţii se supără oare?
Iar noi, noi ce facem?

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ceea ce facem cu toţii, fără a conştientiza efectele, determinăm ca şi timpul câteodată să se supere pe noi şi să ne sancţioneaze pe unii dintre noi chiar şi nevinovaţi, cu pedeapsa finală.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fiinţă extraterestră proaspăt ajunsă pe Pământ - cercetând ceea ce noi le prezentăm în primul rând copiilor noştri la televizor, la radio, în filme, în ziare, în reviste, în benzi desenate şi în multe cărţi - ei ar putea cu uşurinţă să tragă concluzia că noi intenţionăm să-i învăţăm crima, violul, cruzimea, superstiţia, naivitatea şi consumatorismul. Noi continuăm să facem asta, şi prin repetare constantă mulţi dintre ei în cele din urmă pricep. Ce fel de societate am putea crea dacă în loc de asta, am băga în ei ştiinţă şi un sentiment de speranţă.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să consumăm mai multă Lecitina, pentru că stimulează capacitatea de memorare, printre altele. Uităm atât de repede greşelile istoriei şi le repetăm. Dar de ce vorbesc despre istorie, când uităm greşelile părinţilor noştri pe care le repetăm? De fapt stai, uităm propriile noastre greşeli şi le repetăm. Despre ce vorbeam?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticii ştiau să moară. Cu ei a apărut în lume dispreţul pentru moarte. Dar un dispreţ din cunoaştere. A te ridica interior la un nivel superior morţii a fost idealul constant al înţelepciunii lor. Pentru noi moartea este o surpriză dureroasă şi înspăimântătoare. De aici, frica şi dramatismul. Nici un antic n-a fost surprins de ea, şi astfel şi-au permis un surâs la apropierea ei, de care nu ne putem decât mira. Ei s-au lăsat convinşi de inevitabilul morţii în aşa măsură încât şi-au construit o întreagă artă de a muri, care, oricât am cunoaşte-o, nu ne poate fi de nici un folos.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau poate că ceea ce mintea numeşte fals drept "apariţia aşa-zişilor cunoscători" este doar propria înţelepciune perenă a inimii? Pentru că doar ea este singura care nu apare şi nu dispare fiind aşa cum bine zici "ceea ce este". Altfel ar fi o contradicţie duală pentru că noi nu suntem eticheta minţii de/ca "fiinţe umane", nu apărem, nu dispărem, nu ne naştem, nu murim. Toate aceste dualităţi nu aparţin de "ceea ce este", ci doar de efemeritatea visului numit corp-minte. Doar mintea crede că "aşa-zişii cunoscători" mai exact înţelepţii sunt despărţiţi de propria noastră inimă, când în fapt ei sunt unica noastră inimă non-duală. În afara falsei idei a "ego"-ului că "eu sunt forma" unde altundeva mai există despărţire, separare? Mintea creează iluzia formei şi induce falsul sentiment al separării ce nici măcar dragostea nu-l mai poate aboli,. dar imediat ce am depăşit limitarea numită "mintea mea" noi vedem că aşa cum aerul uneşte toate formele între ele. Spiritul unic din care ele se nasc şi dispar îl suntem noi toţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
ca e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă...

poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea în corpul, mintea şi spiritul nostru ne permite să căutăm noi aventuri, noi direcţii în care să creştem şi noi lecţii pe care să le învăţăm – despre asta este viaţa.

citat din Oprah Winfrey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi dintre noi nu suntem copleşiţi de imensa distanţă dintre nivelul moralităţii majorităţii oamenilor, rămasă parcă la stadiul grotelor, pe de-o parte, şi aptitudinile şi cunoştinţele lor tehnice, atât de avansate astăzi, pe de alta? Apetitul nostru de a ucide, de a tortura, a nimici, a-l umili şi chinui pe celălalt e la fel de nestăpânit azi ca şi acum trei mii de ani, dar cât de rafinaţi şi perfecţionaţi în mijloacele de omorâre am devenit între timp! Diferenţa dintre noi şi înaintaşii noştri stă în maşini, computere, bombe, rachete, telefoane mobile şi imobile, medicamente, zgârie-nori, supermarketuri şi atâtea altele; dar pentru ce nu suntem măcar puţin mai înălţaţi moral decât strămoşii noştri îndepărtaţi?

Andrei Cornea în Când Socrate nu are dreptate, VII. Lecţia lui "Socratagoras"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin noi înşine

De teama realităţii
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranţei
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
Să invocăm îngerii de sus
Şi îngeri din noi înşine
Peste timpuri şi zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înşine.

poezie de David Boia (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţilor nu le este frică de moarte, căci, din punctul lor de vedere, moartea este continuitatea directă a vieţii. Din moarte, noi continuăm mai departe, la alte vieţi, căci continuitatea pe care am început-o în urmă cu mii de ani, nu a încetat niciodată.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVI - Întoarcere în viitor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!