Unei vecine
De compar luna cu tine
Sunt deosebiri firești:
Luna știe dar se-abține,
Tu nu știi... dar clevetești.
epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Luna ti-a spus...
Luna ți-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când mă știu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neștiind că el e tot ce am mai sfânt.
Luna nu știe taina să-mi ascundă,
Ea alegând să-ți spună de fiorul
Ce trupu-ntreg și sufletu-mi inundă
Și face dureros să-mi fie dorul.
Dar luna poate știe de menirea
Iubirii care-n suflet aștepta
Și vrând să îi aline-ușor simțirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna femeilor poem diamant
În
luna martie
toate femeile sunt
iubite, frumoase și apreciate
primind multe cadouri și mărțișoare
dar cine le iubește
știe că ele
sunt mereu
astfel.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot despre lună
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.
Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.
Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.
Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
În nopți sclipește Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalță-te la Ceruri
Învingând și moartea.
Răsfață-te-n putere
Din umilință învie
Creând din moarte viața
Supusă la magie.
Crează-te din gânduri
Nu simțuri pământești!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primești.
Și dacă vrei vreodată
Să simți că ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?
Și un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.
Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Și stelele pe Cer.
Deschide-ți Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îți dau lumina
Prin stele mii și mii.
Și dacă ar fi vreodată
Să cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ți-aprind lumina eu.
poezie de Nicoleta Petre (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie este perla gri a anului,
trecerea subtilă dintre luna octombrie,
caldă și pastelată, și luna decembrie, albă și rece;
luna când frunzele, într-un tangou lent, cad
în volte-alintate, luna când formele copacilor sunt revelate.
Luna când pământul, pe nesimțite, se trezește
și-și întinde membrele dezgolite,
dezvăluind puterea-i încăpțânată, de neînvins
înainte de a se cuibări încetișor în iarna care vine.
Noiembrie este secret și tăcere.
poezie de Alison Uttley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respectă ignoranța omului, așa cum respecți înțelepciunea: nu știi ce știe, nu știi ce nu vrea să știe, nu știi de ce nu vrea să știe, nu știi nici dacă, poate, știe mai multe și mai bine ca tine, acel om, și nu vei ști de ce nu se oferă să te învețe mai multe.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cine știe dacă luna
cine știe dacă luna nu este cumva
un balon, venind dintr-un oraș pasional
de pe cer locuit de oameni frumoși?
(iar dacă eu și cu tine trebuie
să facem parte dintre ei, dacă ei
ne-ar primi pe amândoi în balonul lor,
atunci de ce
nu ne-am înălța împreună cu acei oameni drăguți
mai sus decât casele, clopotnițele sau norii?
îndrăzniți să navigați
în depărtări albastre, departe, într-un oraș pasional
pe care nimeni, niciodată, nu l-a vizitat, unde
întotdeauna
este
Primăvară ) și toți oamenii sunt îndrăgostiți,
iar florile se culeg singure pe ele însele.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.* * *
Luna știe ce demoni mă străbat
și ce singurătate în zori m-a sufocat
și ce melancolie, ce chin înfrigurat
când tu rămai acolo, distant, neperturbat.
Când mă cufund în nori, mă știe numai luna
pe fruntea tulburată, mi-a așezat cununa
iar șoaptele-nchegate mi le-asculta întruna
și-mi spune că aleasa e una, numai una
Îmi cade câteodată sufletul singular
într-un vârtej sălbatic și negru nebular
și mă salvează iarăși un amalgam lunar
când iar îmi joacă gândul nervos, sanguinar
Pare că luna simte, m-apropii de sfârșit
sunt gata să-mi lepăd sufletul covârșit
îl simt în sângeriul aprins la asfințit
iar tu rămâi departe, închis și neclintit
poezie de Andrada Simion (4 decembrie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comparații: unui lăudăros, care se laudă că e perfect
C-un om perfect de mă compar,
Constat că eu sunt vai și-amar!
Dar dacă mă compar cu tine,
Constat că stau cu mult mai bine...
pamflet de George Budoi din Calitățile și defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (16 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Copilul lunii
ceea ce s-a strecurat în odaia mamei mele în acea
noapte târzie de iunie, pipăindu-i burta uriașă,
m-a invitat să ies afară, cu capul rotund și fără surâs.
o fi fost luna, obișnuia să rânjească tata.
legănându-mă? a fost luna,
dar nimeni nu conștientizase asta atunci.
luna înțelege locurile întunecate.
luna își are propriile secrete.
ea păstrează toată lumina pe care o poate păstra.
noi fetele aveam zece ani și chicoteam
în hăinuțele noastre de mâna a doua. Ne doream sâni,
pretindeam că-i aveam, ne împleteam singure
lenjeria. ella se credea regină,
jay jonson mă învăța sărutul frantuzesc;
pe tine cine te învață?
luna e regina a tot și a toate.
ea stăpânește oceanele, râurile, ploaia.
când sunt întrebată ale cui sunt aceste lacrimi,
dau vina întotdeauna pe lună.
poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Everett Anderson's Goodbye Paperback" de Lucille Clifton este disponibilă pentru comandă online la 36.99 lei.
Rondelul celui izgonit
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit,
Stând într-un colț, smerit, gol-pușcă?
Adam, datornic izgonit.
Se mulțumește cu o dușcă,
Să uite că e surghiunit,
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit.
M-aș avânta ca o plevușcă,
S-ajut pe cel nefericit,
Și-aș colinda frumos ca Hrușcă,
Dar teamă mi-e de cel smerit
Care se-abține și nu mușcă!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna Florilor
Au apărut și toporașii
Prin iarba fragedă pe plai,
Și gânguresc toți copilașii
(Făcuți din flori în luna mai).
epigramă de Ioan Mărginean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Studii sociologice 2004-2014" de Ioan Mărginean este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Singurătate
Nu e loc de-un surâs, de-o rază,
Sufletul prea tare-mi lacrimează
De când e așa, tot trist,
Nu mai știu ce-nseamnă paradis..
Numai luna îmi cunoaștea suferința
Numai luna îmi știe dorința,
Ea a fost și este...
Martor la a mea poveste.
Ea îmi e asemeni mie,
Singură de o vecie
Într-o lume așa de mare,
Sunt doar o stea căzătoare.
poezie de Dana Alina Ofiterescu (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Dana Alina Ofiterescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bând singur sub lumina lunii
Eu aici printre flori cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să țină până în zori.
Cânt luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenire
Când pe stradă vezi o fată
Cu țigara-n colțul gurii,
Știi că va ajunge-odată
Ca o Mumă a Pădurii.
epigramă de Mihai Cosma din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
In luna mai
In luna mai indragostit peste masura,
Eram de multa vreme, acum sunt si mai tare,
Barbati iubind femei, finaluri, multa ura,
Eu sunt mai diferit, caci eu iubesc o floare.
In luna mai imi zboara gandul doar la ea,
Zbura de multa vreme, dar n-am stiut sa-i spun,
Am reusit acum, oare o sa ma vrea?
Astept ca un copil, de draoste nebun.
In luna mai ma simt al ei carne si oase,
Eram de multa vreme, acum stie si-astept,
Sa ii castig gurita si mainile frumoase,
Si capul sa mi-l culce cu drag pe al sau piept.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
sferă limped luminată,
tu esti luna întruchipată,
trimiți raze lungi și triste,
pe pământuri înegrite,
noaptea nu lipsești niciunde,
te arăți în amănunte,
ba jumate, ba întreagă,
tu ești luna luminată.
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfîrșit
În sfîrșit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrșit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrșit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrșit ne poți recunoaște:
noi suntem, generale,
soldații tăi din primul
și din al doilea
și din al treilea,
generale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.