Stare normală

printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea şi ura
se fluieră

moartea intâmplătoare şi viaţa
trec printre degete

sunt trist
de-mi lăcrimează norii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premoniţie

Se întâmpă lucruri-nelucruri,
impulsuri absurde,
roata de foc cade pe verdele copt dintre
viaţă şi moarte.

Se răsucesc drumurile pe urmele vântului
paşii se duc fără tine în dezordine,
în lume se împrăştie ambiguitatea,
nimic nu e sigur din ce foloseşti şi respiri.

Modul de a căuta adevărul în informaţii
şi simpla încredere în soluţii nesigure
se răzbună.
Lumea se grăbeşte,
numai tu te resemnezi în piatră
cauţi resorturi interioare,
gândeşti viaţa ca pe un copac aruncat în foc
din care curge cenuşa.

Îţi aduci inima şi sufletul acasă
repere de încredere,
la care poţi să te adresezi fără cuvinte.
Te vor însoţi cu timpul la hotar
când durerea cărnii se desprinde
şi sufli prin oase aerul,
menţii ceasurile cu bătăi în tâmple
clopote pe palmele ude
din care fuge sunetul printre degete.

Încet se deteriorează starea de echilibru
nu mai poţi urca nici coborî scara
aluneci de-a dreptul în pământ

şi asta se întâmplă o singură dată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

pietrele se spală pe cap de ploi
ţăranii beau cafeaua cu ţuică
povestindu-şi naravul dobitoacelor

eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviţi caii
îmi aprind pe spinare scântei
roţile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf

eu sunt o vulpe cu rană
cocoşii îşi dreg glasul în noapte
înfricoşaţi de tăcere
pe râu urcă peştii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi şi urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori

ţaranii caută în inima lemnului cruci

cioplitorul sunt eu
cu barda şi dalta la brâu

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda pe care n-o cred

Pe mine mă dor vorbele nespuse,
cuvintele îmi provoacă de-a dreptul suferinţă,
dar îmi înalţă spiritul.

Punctele mele de vedere se hrănesc din întrebări,
răspunsurile ce se vor da, vor fi îndoielnice
încât voi rămâne pe mai departe neconvins,
timpul îmi trece printre degete,
sănătatea nu-mi lasă răbdarea
şi nici acelaşi chip în oglindă.

Nu mă pot măsura cu greutăţi etalon
sunt cel ce rupe zăvoare ascunse şi intră,
mâinile mele iubesc nopţile, nu mint,
fiind încă agere toarnă trecutul în fântâni.

Trec prin anotimpuri şi las în urmă primăveri,
pun vocale mai lungi în cântece
şi las loc lumilor care se nasc.

Cumpătarea e mai bună
deşi niciodată n-am exagerat,
dar sunt un bolnav sub cutele vârstei,
mi-am schimbat demult obişnuinţele
şi trăiesc în aroma înţelepciunii bătrâne.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele

Seara descântă apele la izvoare
pentru drumul prin întunericul nopţii,
le aşează sub cap pietre,
să alunece grăbite-n mările lumii.

Dimineaţa le spală cu lumina
pe faţa vălurită a vremii,
rămân însingurate
cascadele
prin anotimpuri trecătoare
cu maluri zdrenţuite
de formele de relief.

Doar oraşele şi satele le dezmiardă
cu poduri pe care trec străzile
şi oamenii se opresc să privescă
ambarcaţiunile care trec într-o parte şi alta
cu ochii flămânzi de frumuseţe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul cu noduri în gât

Printre dese sughiţuri
plânsul trece
cu noduri în gât
într-un somn ciudat de ademenitor
pentru un copil.

Mângâi cu ochii pe mama,
nu spune nimic,
timpul se-nghesuie-n mine
de uit dintr-o dată totul,
adorm.

Seara fuge pe cărări de munte,
cade în tăceri,
pe nesimţite îmbracă noaptea
în haine de întuneric.

Cresc în somn un făt frumos
şi mai departe
se derulează basmul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele rege

Tu te-ai îmbăiat în umbre
cu aripi cu tot,
sub stejarul înalt şi bătrân
prinzi dragostea nepregătită
din iubirea femeilor flămânde.

Ziua-n amiază răsufli uşurată
şi aştepţi cu inima fierbinte
noaptea după un crepusculul de vis,
s-asculţi freamătul frunzelor crestate
care desenează coroana arborelui rege
şi-i vindecă rana lăsată de furtuni
ca unei femei părăsite, copilul drag.

Timpul nepăsător fuge mai departe
ca un tren prin câmpie
pe sub care nu zboară nicio pasăre,
de departe stejarul ridică-n cer viaţa
şi-i lasă-n custodie pământului moartea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind pe fereastră

Dintre toate bucurile ce m-au însoţit
tu mi-ai făcut cele mai multe
şi nici măcar nu ştii,
tot ce împărţim împreună
sunt anotimpurile povestite frumos.

Nopţile pierd coroane albastre
se va schimba timpul fără să observăm,
mă închid în cuvinte şi respir
toată dragostea din noi,
oricum tu ştii de fiecare dată ce simt
şi mă aştepţi să vin
privind de după perdele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşitul

Scapă din vedere teama şi uită de moarte
se grăbesc să prindă timpul care fuge
uniform şi egal,
nu rămâne la nimeni dator.

Când îţi torni în pahar imprudenţa
fără să vezi adâncul ce trupul ţi-l cheamă
cu întâmplări negre de mercur alb,
viaţa nu vrea să mai curgă.

O adiere ce flutură nelinişti de ospăţ,
goleşte aripa de penele zborului
şi înnoptează pe tărâmul morţii
nesfârşitul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs

sub tălpile tale pământul lasă urme
pietrele se rotunjesc şi ascultă
cum fuge praful

din spate vântul îţi flutură părul
soarele cade pieziş pe trup
cu săgeţi înfipte-n lut.

timpul se scurge topit ca ceara
aproape că râde
pe gura ta arsă de sete

dragostea mea te urmăreşte
cu o răcoare
pentru fiecare surâs blând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul se închide în mine

Urc nestingherit în pomul toamnei,
sunt un copil al fructelor coapte
ce se dă în vânt de atâta miros
şi nu pot să uit că trăiesc printre oameni
într-un loc stăpânit de frumos
unde porţile soarelui sunt deschise
pentru orice flămând.

Privesc luminos cum fuge întunericul,
cerul se închide în mine
şi aştept să răsară luceafărul
ce dă glas cuvântului ales
lăsat de Dumnezeu să mângâie fiinţa
şi s-o ridice din picioare în aer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre galaxii de lapte

mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu ştie cum să-l treacă
nici cărări nu sunt

gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înţelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte

încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie

gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte cu suflet de femeie

Las un poem pe masă,
poate spune mai mult decât mine,
are fiorul subţire al inimii
unde cuibăreşte demult dragostea.

Iartă-mi modul de atingere,
nu ştiu s-o fac altfel
şi timpul trece nepăsător,
m-a învelit nuanţa culorii de foc
care mă aprinde pe rug.

Citeşte cu sufletul de femeie
şi caută printre cuvinte
tot ce vrei să înţelegi profund.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne doar zborul

Noaptea-şi omoară întunericul
cu o lamă de cuţit,
pieptul pământului absoarbe
rădăcini din anotimpuri.

Inima închide nesomnul ceasului
în aşternuturile pieptului.
Călare pe caii vântului de nord
Ochii mei se sting de aşteptare
să-şi sape lumina prin minereu.

Pietrele statui gânditoare
deschid drumul eternităţii,
lăcrimează în clipele de răgaz
în piaţetele oraşelor
durerea trecătorilor.

Se deschide cerul
sub aripile păsărilor,
ne mai rămâne doar zborul
ori mutarea în noi inşine
urcuş pe alte trepte de cuvânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi moartea

Să privim viul din interior şi să-l înţelegem
pentru a ne îngloba şi pe noi
de acolo de unde porneşte şi continuă scara evoluţiei.

Să gândim cum se instalează binele şi răul
în trupul şi în modul de a acţiona liber,
în popasul făcut pe pământ,
să devenim simbolul vieţii adevărate.

Timpul marele vinovat pentru uzură
oricum determinant şi implacabil,
rupe măsura
şi oamenii sunt vulnerabili în orice clipă.

Finitul şi infinitul se susţin
cum viaţa şi moartea
pleacă la drum împreună.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea care mă înfăşoară

Îmi trec multe gânduri prin minte,
puţine sunt cele care-mi dau repere imediate
şi doresc să le reţin.

Mă îmbrac în poezia lor şi aştept,
să înţeleg sensul pentru care mă lupt,
să capăt bucuria fiecărei zile şi nopţi
pe care timpul mi-o împrumută.

Dragostea care mă înfăşoară în fibre nevăzute
mă face să cânt ori să sufăr,
mă întoarce pe toate părţile cu gura arsă,
vine vara cireşelor amare şi a vişinelor acrişoare
şi alerg să le strâng
astfel contopesc vorbele în gesturi fără cuvinte
în dulcea iubire
pictată pe zidurile inimii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?

Anotimpuri, o, castele!

Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!

Slavă! Fie-i viaţa sfântă
Galicul cocoş de-i cântă!

Nici o poftă nu mă-nhaţă
Că-mi grijeşte ea de viaţă!

Trup şi suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.

Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!

Anotimpuri, o, castele!

Pacostea de-mi stă la pândă,
Singur n-am să scap de-osândă.

Clipa fugii a venit,
Dă-mi, ah, grabnicul sfârşit!

Anotimpuri, o, castele!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul ceasului

Sensul golului dintre punctele forte
dispare-n retina ochilor
c-o boltă peste hăul durerii.

Fruntea încreţită în meditaţie
şi greierii din urechile surde
îmi cântă trist în clipe de nesiguranţă.

În glezne vântul disperării
îmi tremură paşii şi lasă loc temerii,
dimineaţa, păsările fluieră cântece
la răspântii de drumuri necunoscute,
mâinile cu palmele tăiate de linii frânte
îşi dezvăluie destinul.

Cu privirile obosite
şi lacrimi uscate pe obraz
aud tic-tacul din târziul ceasului,
aştept un semn al încrederii
în crucea pe care o port
pe umerii încovoiaţi de timpul trecut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca pe pământ

Înserarea se lasă furată de semne cereşti,
stele dispărute se văd luminoase,
cele noi născute încă nu se văd,
Dumnezeul universului lucrează continuu
şi ne cheamă să-l înţelegem.

Moartea şi viaţa îşi împart sarcinile evoluţiei
la fel ca pe pământ,
noi păşim pe trepte de înălţare spirituală
odată cu timpul care curge firesc
fără să se oprească niciodată.

Lumea de azi m-a făcut să trec pragul iertării
până-n adâncul sufletului viu
cuibărit în oamenii
ce-şi poartă pe umeri crucea destinului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbarea

Plimbarea printre stele,
Dorinţa timpului.
Plimbarea printre veacuri,
Suportul veşniciei.
Plimbarea printre cuvinte,
Durerea sufletului.
Plimbarea printre milenii,
Nobleţea timpului.
Plimbarea printre lacrimi,
Durerea trupului.
Plimbarea printre nori,
Surâsul apelor.
Plimbarea printre cristale,
Dorinţa Soarelui.
Plimbarea printre pietre,
Amintirea trecutului.
Plimbarea printre gene,
Drumul către somn,
Plimbarea către tine,
Iubire seculară.
Plimbarea peste noapte,
Putere nemărginită.
Plimbare printre inimi,
Dragostea bucuriei.
Plimbarea fericirii,
Suport al venerării.
Plimbarea-i dependentă
De Lumină,
Plimbarea este regina sufletului,
Plimbarea păşeşte cu vremile ce vin,
Plimbarea-i surâsul zorilor,
Plimbarea-i semnul dragostei
Când petreci timpul cu iubirea.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt noaptea la ea acasă

aceste cuvinte vor rămâne nespuse
şi numai noi ni le vom scrie
nimeni nu va căuta să înţeleagă
mersul lucrurilor

acum am înnoptat într-o ruină
să simt noaptea la ea acasă
cum doarme laolaltă cu moartea
pe un pat de scânduri ude
ca un pod neterminat peste un fluviu
pe care odată intrat nu te mai poţi întoarce

mă sperie că n-o să apuc dimineaţa
când ochiul măsoară întinderea
se înghesuie clipele în buzunarele inimii
pentru a îneca moartea în sânge
şi timpul o să-mi ofere alte bătăi de cap

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!