Cine

Cine-ar scoate-o lege nouă,
Ca bărbaţii s-aibă două,
Şi, când le-aş striga pe toate,
Să-mi răspundă: - Da,-mpărate!

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

Deşi nu are chipul slut,
O cred că suferă enorm
Când lângă ea, în aşternut,
Bărbaţii... dorm!

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem (după un catren popular)

Baremi două săptămâni
S-aibă şi bărbaţii sâni,
Să-i mai poarte-un pic şi ei
Şi-or vedea cât îs de grei!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garanţie la saltul cu paraşuta

Instructorul, ca o aspidă,
I-a spus, făcându-se că plouă,
Că dacă n-o să se deschidă,
I-o va schimba cu una... nouă.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garanţie la saltul cu paraşuta

Instructorul, ca o aspidă,
I-a spus, făcându-se că plouă,
Că dacă n-o să se deschidă,
I-o va schimba cu una nouă.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prof. Wutheridge: Când vrei să înţelegi o femeie, întreabă-i pe bărbaţii trecuţi de floarea vârstei. Ei vor şti să-ţi răspundă.

replică din filmul artistic The Bishop's Wife, după Robert Nathan (9 decembrie 1947)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspective sumbre

Ca-n vremurile de apoi,
Când vom uita deja de toate,
Ne vom culca iar amândoi...
În paturi... separate.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu două'ş nouă

Unu, două'ş nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanţ de gleznă
Vremea care plouă

Curge din urcior
Larg şuvoi de noapte
Că mă şi-nfior
Toate aceste şoapte

Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?

Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Şi tâmplele ninse

Câinele mă latră
Parc-aş fi un fur
Mă-mpiedic de vatră
Şi-mi vine să-njur!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă, celor din învăţământ

În şcoli, ca şi-n societate,
Muncim cu râvnă şi măsură;
Dăm unii, insistent, din coate,
Dăm alţii, competent, din gură.

epigramă de Mitică Ion din Zece ani de epigramă (2007)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică aplicată

Fără pile şi avere,
O să-mi pierd de tot moralul
Dacă iese la putere
Radicalul.

epigramă de Mitică Ion din ziarul "Viaţa Buzăului" (8 noiembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

E peltic Ion beţivul
Şi cu greu poate să lege
Două vorbe - dar cu vinul
De minune se 'nţelege.

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul tranziţiei

Două babe costelive
Cu moşnegii la taifas
Pun bomboane pe colive,
Că atât le-a mai rămas.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Temerile ies din ascunzişuri
Dorm bărbaţii în oraşul mort
S-au spânzurat catargele în port
Ca nişte spade pline de tăişuri

Un ţipăt scurt de buhă plânge
Spintecând văzduhurile-n două
Prin hornuri coşcovite luna nouă
Toarnă raze cu miros de sânge

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Mitică Ion care a lansat un volum de rondeluri

N-o să pricep niciodată
Cum de s-a produs flagelul:
Epigrama înşelată
Cu rondelul!?!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Amprenta" (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provincialul la nudişti

Ce-au putut ochii să-mi vadă,
Zău că nu mă aşteptam,
Multă lume stând grămadă
În costumul lui... Adam.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine-ar fi

Pe puşcă n-are cin' s-ompuşte
Pe câine n-are cin' să-l muşte
Şi peste toate astea taică
Mai cânt şi eu la balalaică.

Din clipă-n clipă stă să plouă
Din neguri trei se fac doar două
Două neguri se fac una
Mai e puţin şi-mi udă struna.

Ce bine-ar fi să plouă taică,
Să plouă peste balalaică
pe puşcă s-aibă cin' s-ompuşte
Pe câine s-aibă cin' să-l muşte.

poezie de Mihail Mataringa (iulie 2000)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistică de bulevard: atunci când Mitică crede că are o aură mitică.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jenă financiară

Îmi suflă vântul iar prin buzunare,
Cu ratele la casă sunt în pom,
Să mai obţin o nouă amânare
E tot mai greu, căci banca nu e... om.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Setea-mi mare de iubire n-o s-o stingă niciodată
Nici chiar Dunărea, să-ncerce, dac-ar fi, cu apa-i toată.
Glorie, averi, putere, aspiraţii, mântuirea,
Le-aş da toate, le-aş da toate, numai să-ţi câştig iubirea.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora H

Compozitorul era de doi bani,
compoziţia lui este de două Universuri-
se poate cânta
la două mâini,
la nouă mâini,
şi chiar la nouăzeci şi nouă
de mâini.-
după toate preferinţele.
Arată ca un cercetător
de sub movila lui Iov
în clipele sublime ;
când îşi dezleagă spiritul
din lanţurile obişnuite.
printre notele lui
mai vorbea de şoarece.
în somn-
mi-a spus mie,
când eram mic,
s-a cununat cu o viperă;
de aici i s-au tras toate,
chiar pământul l-a înghiţit
din cauza aceasta.

poezie clasică de Constantin Dracsin din Poezii şi desene (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După câteva zile de călătorie, dete peste un alt om, în gura căruia curgea apa de la nouă fântâni şi tot striga că moare de sete. Îl întrebă şi pe acesta ca şi pe flămând. Şi dacă căpătă un răspuns care semăna cu al flămândului, îl luă şi pe acesta cu sine, şi plecă mai departe. Se duse, se duse şi iară se mai duse. Iară când fu să treacă nişte munţi, întâlni un alt om, cu două pietre de moară de picioare, care sărea din munte în munte şi când fugea, iepurele pe spinare netezea, şi striga că n-are loc unde să fugă. Ţugulea îl întrebă ca şi pe ceilalţi, iară omul răspunse tot ca ei. Îl luă şi pe acesta şi porni înainte cu Dumnezeu. În calea lor mai întâlni un om cu o mustaţă albă şi cu alta neagră, îmbrăcat cu nouă cojoace şi striga că moare de frig, deşi era pe la nămiezi şi soarele ardea ca în luna lui cuptor. După ce îl întrebă şi el voi să meargă cu dânsul, Ţugulea îl luă şi pe acesta, şi înainte, tot înainte şi înapoi nu se uita. Merse ce mai merse şi, când fu pe la amurgit, întâlni un om care se uita în sus cu un arc în mână.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!