Cauzalitate
În colțul camerei, te miri
Păianjen negru c-ai aflat?
Nu-nseamnă veste... musafiri...
Mai fă și tu puțin curat!
epigramă de Mircea Bogdan din ziarul "Viața Buzăului" (29 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dragostea
deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.
mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.
mama știu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.
umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă așez la birou, iau o foaie de hârtie din teancul aflat în colțul stâng și, cu scrisu-mi negru și indescifrabil, întocmesc lista celor pe care-i iubesc și a celor pe care i-aș iubi dacă i-aș cunoaște.
Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste o vreme probabil voi râde cu fața-n colțul camerei hipnotizat de timp, spunându-mi rugăciunea în speranța că apari.
citat din Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul odăii
și pânza de păianjen
musca-n capcană
haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui avar
Odoare scumpe, flori pe masă,
Pe dulci covoare de mătasă,
Pisici de-Angora, câini de rasă.
Sus, prin cerdace- curg zefiri.
Te miri ce n-are-această casă.
Dar n-are musafiri!
hexagramă de Nicolae Crevedia din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul toamnei pierdute
Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârșit.
Știu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.
Îmi dăruiești fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb și cald de împlinit,
Iubirea-i ce ți-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.
rondel de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În curtea cu poarta deschisă intră și musafiri poftiți, și musafiri nepoftiți.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Valentin Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Musafiri de sărbători?!
De musafiri în așteptare,
Pe noi, ca gazde, ne obligă;
Cum n-avem pâine, ci doar sare,
Vom pune-o iar... de mămăligă!
epigramă de Gigi Burlacu din De-a buși(te)lea (decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trurli, Trurli
Printre flori am colindat
Ghiocei am adunat
Și oricât am căutat
Nu te-am aflat
Nu te-am aflat
Până când de dor purtat
Florile-am înduioșat
Glasul lor am ascultat
Pe înserat
Pe înserat
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aș ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Mai departe am fugit
Dorul nu mi-am potolit
Lacrimi multe-am risipit
Și te-am iubit
Și te-am iubit
Și de gânduri chinuit
Printre flori iar am venit
Vioreaua n-am găsit
S-a vestejit
Și a murit
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aș ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta.
cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știi, nu te miri
Îmi smulg pielea de pe mine,
Mă doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o altă lume,
Plină de lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu știam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Altei luni, alt an,
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm și numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri.
Cât este de simplu,
Nu știi, nu te miri.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Când te-ai fript cu ciorbă..."
N-aș da atenție pricinii
Și nici prilejul să te miri:
M-am fript atâta cu vecinii,
Că suflu azi și-n... musafiri!
epigramă de Mihai Cosma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
tot mai puțin înțeleg din lume
tot mai puțin înțeleg din praguri
am fostă martoră la licitația ultimului vers
al unui autor anonim
în dimineți negre desenase destul de exact
pornografia unui suflet de sticlă
era murdar și curat
curat ca prima pajiște din martie
poezie de Nadzieja Artymowicz, traducere de Mira Łuksza și Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei de la I.C.A.B...
Au mijloace la-ndemână
Și ne scapă de gunoi
De trei ori pe săptămână:
Luni și joi.
epigramă de Mircea Bogdan din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Unde cețoasa pânză de păianjen se sfârșește?
Unde albul pânzei de păianjen se rărește?
- Acolo sus, păianjenul - precum o stea neagră,
Lacomă stea,
Cu mii de ochi privea...
poezie clasică de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet 🐱
Am spălat atâtea vase,
Și acum mă odihnesc,
Și-am o durere de oase,
Că mi-e teamă c-o pățesc!
Fiindcă eu, cum sunt drăguță,
Am luat din treaba ei,
Să stea si ea olecuță,
Să nu iasă cu "scântei"!
Despre mama este vorba..
A avut ieri musafiri,
A făcut mai întâi ciorba,
Și friptura, ce te miri?
Apoi, niște prăjituri,
Ce, se poate fără dulce?
Chiar niște firimituri,
A putut pisi s-apuce!
Și-apoi, curățenie,
Cu un monstru din Obor
Care, cu smerenie,
Mi-a zis: sunt aspirator!
Doamne, ce m-a alergat,
Prin întreg apartamentul,
Că și-acum sunt speriat,
Că nu mai trecea momentul!
Au venit și dumnealor,
Musafiri adevărați!
Eu mă uitam pe vizor,
Să nu intre încălțați!
Asta le mai trebuia,
Să intre iar încălțați,
Pregătisem și-o nuia,
Să și-o ia cei avizați!
Astăzi mama nu mai poate,
De vreo patru ore doarme.
M-a lăsat șef peste toate..
Chiar și ploaia poa' să toarne!
Eu m-am apucat de vase,
Și-așa, una câte una,
Le-am spălat, dar mor de oase,
Și mă tot masez întruna.
De-aia stau acu-n chiuvetă,
Să mă odihnesc puțin,
Dar de-aud de-altă șuetă
Cred că plec și nu mai vin!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate
Ah, ce soartă refractară,
Cum să nu fiu scos din minți?
În proteza mea dentară
Mi s-au cariat doi dinți!
epigramă de Mircea Bogdan din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
Intră în "antologie"
Ca și scoica, foarte rar,
Doar într-una dintr-o mie
Afli un... mărgăritar!
epigramă de Mircea Bogdan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- ciocănitoare
- La ora de zoologie:
- Tu știi ce-i ciocănitoarea?
- Desigur, e privighetoarea
Dup-un an de căsnicie!
Ornitologică
definiție epigramatică de Mircea Bogdan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Negru
Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Veștminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, și ploua...
Negru, numai noian de negru...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei superfardate
Când o văd trecând pe "Cale",
Am intenția firească
S-o întreb gen Caragiale:
Ce faci, mască?
epigramă de Mircea Bogdan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!