Vis scurt
Sângele îți flutură pe buze o eșarfă
Precum pânzele unui crepuscul pe oceane
Între perne trupul tău cântă ca o harfă
Iar părul te înfășoară în liane
Îți adâncești piciorul de bronz printre petunii
Pe gleznă ți se așează o fantoșă de foc
Parfumul ei te-adoarme pe hamacul lunii
Și îți aprinde-n suflet fluiere de soc
Dar cum te miști din patul de mărgean
Se desprind coralii emigrând pe spumă
Trupul tău se-nalță lavă din vulcan
Eu te-aștept în piatră tu mă rechemi în humă.
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Spre țara închisă în diamant (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tangou stelar
Îmi ești, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin și umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.
Îmi ești, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoți un sunet nou,
Doi sâni semeți zâmbesc de sub eșarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:
E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito și îmi dai putere
Să tranzităm prin spațiu și prin timp.
Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuș,
E trupul tău ușor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuș.
Ne dăruiește viața-n zvon de harfă
În fiece moment un sunet nou,
Acum, c-ai renunțat și la eșarfă,
În doi dansa-vom un stelar tangou.
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău
Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase,
Și a lacrimi care mint.
Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.
Și mi-e bine și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.
Și mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire,
Ce se coace -n așternut.
Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Și-n adânc să îți coboare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău
Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase
Și a lacrimi care mint.
Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.
Și mi-e bine... și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.
Și mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire
Ce se coace-n așternut.
Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Și-n adânc... să îți coboare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarceri la origini
Întoarceri la origini
Strânge-mă puternic în brațele tale
Până când carnea se topește în carnea ta,
Până când osul se sfărâmă-n osul tău,
Până când sângele îmi clocotește-n sângele tău.
Precum apa se întoarce-n valuri
Întoarce-mi sângele, tu, soția mea
în pântecele tău
îngenunchind acolo ca-ntr-o catedrală.
Întoarce-mi privirea în ochii tăi
să nu mai hoinărească printre îngeri,
Întoarce-mi pașii către templul trupului tău
să nu mai rătăcească printre idoli,
Întoarce-mă în sărutările tale
și închide-mă acolo pentru încă o noapte
Vreau să fiu prizonierul
cuvintelor întoarse-n sânge
și a bărbaților întorși în femeile lor.
Ca valul care se sparge-n țărm,
vreau să te atingi de mine
și să mă împrăștii prin tot trupul tău de zeiță
Picurând lumina iubirii noastre caste
pe ochi, pe frunți, pe buze, pe urechi,
pe piept, pe spate, la mâini și la picioare.
Precum pecetea darului Duhului Sfânt
Așază-te în cruce în trupul meu femeie
Ca să nu te mai caut,
Ca să nu mai rătăcesc,
Ca să nu mă mai reîntorc la origini!
20 octombrie 2020
poezie de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul viselor
Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre șoapte
Sânii-ți mângâiam... cu dorul.
Și-am tot pus în pat petale,
Trandafiri și crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.
Și râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în brațe te-am luat.
Sărutări pe buze, iată,
Apăsat și-ncet îți pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.
Ești regina nopții mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, ușor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.
Și în patul plin de vise
Și de patimă și dor,
Pun speranțele deschise
Pe al dragostei, zăvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DORINTE NEDESCRISE
Cu trandafiri și nu cu săbii
Apropie-te în primăvară,
Călăuzitoare de corăbii
Îndepărtata stea polară.
Ale tale raze, fie-mi călăuze!
Arătându-mi blânde, cine sunt,
Sărutul cald să-l simt pe buze
Timpul să plutească pe pământ.
Revarsă-ți peste mine privirea
Ochilor ce mă cuceresc!
Nesfârșită să-ți fie iubirea,
Iar eu la infinit să te iubesc!
Nu pot să spun ceea ce simt
Pierdut în cruda-mi neputință,
Încerc în versuri să-mi ascund
Durerea din a mea ființă.
Trupul tău, vulcan nestins
Cu sângele lavă fierbinte,
Care-n mine au aprins
Dorințe nedescrise-n cuvinte.
Iunie 1967
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...
Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conținut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!
Seringi, aburi de sânge și alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viață, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu știu ce să Te rog!...
Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunțare;
Mă simt încă pradă sieși sângerând!
Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecții cu lumânări și cruci și morți...
Din patul rece trupul rece alții-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoți?!
Un drum printre îngeri; lumină orbitoare;
De-atâtea aripi mă prăbușesc în alt zbor...
Întind unii mâinile sub trupul peste care
Cineva așează o floare și-și frânge-un fior!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diviziunea
Te-ai divizat - în trup și suflet -
În acel moment al despărțirii
Pentru a te asigura că vei rămâne
Deși vei pleca pe vecie.
Ți-ai urcat sufletul la cer
Și l-ai agățat între stele,
Iar trupul l-ai coborât în humă
Arzându-l între cutii de piatră.
Mi-ai lăsat doar amintiri
Ca dovadă a trecerii tale prin lume
Și acea cruce umbrită de coroane
Pe care am atins-o cu dor...
Aș fi vrut să rămâi veșnic om
Și să-mi strângi mâinile cu căldură
Dar timpul te-a divizat - în trup și suflet -
Lăsându-mi doar amintiri și dor.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fata morgana prin trupul meu
și-a găsit loc de peregrinaj
ca printr-un imens deșert din carne albă
născut cumva tot din nisipuri mișcătoare
plimbate între două furtuni
ca dintr-o oază-ntr-altă oază
prin lacrimi stoarse la nivel celular
dintr-un vulcan erupând invers
un fel de lavă precum un sânge închegat
dopuri dopuri se îndoapă
precum cele de șampanie
la ceas de împărțit anii
când în loc de fericire pe pâine
ascult stelele sfredelind întunericul
precum un nesfârșit șir de bormașini uriașe
cu amortizor
de parcă ar da găuri prin vaselină
sau prin inimii incapabile de revoltă
libertatea de a nu fi altceva decât o iluzie
o poartă tăcută prin mine
ca pe-o teoremă a neantului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Entuziasm verde
precum o tuberoză suplă și mlădie
e amintirea mea de asta vară
când dansam în ritm de rapsodie
și așteptăm în tihnă luceferi să răsară.
un cer de stele sunt visele mele
cu aripi de fluturi pe a nopții eșarfă
cu serenada lunii trecută prin perdele
cu dansul muzelor pe corzi de harfă.
tristețea s-a sfârșit, viorile cântă
lumini se nasc în pântece de frază
pronia cerească iubirea cea sfântă
de la sfinții care stau pururi de pază.
trec prin bătrânețe plină de emfază
cu melancolia înflorită pe-o rază.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catifelate coapse
Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.
Tăcerile zvâcnesc și ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-și scuze
Luceferilor, absolut imuni,
Aș traversa o noapte de păcate
Reînvățând iertările firești
Când răsăritul în fereastră bate
Și ireală, tu, mă-ncolăcești.
Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfințind fiorii sacrului inel.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strop de vară
în loc să-mi spui adio, ia-ți la revedere
în ochii tăi mai văd un strop de vară
chiar dacă toamna drepturile-și cere
în trupul tău încă tresare o vioară
și dacă părul tău de grâu mai scânteiază
și plopii în amurg se înfășoară
o frunză vrea să-ți cânte de pe buze
și-un anotimp mai pleacă-n pași de vals spre gară
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu...
între umbre și suflet e un singur cuvânt
femeie, trandafir sălbatic pe potecile dorului
floare ascunsă în parfumul luminii
trupul tău,
apropiat de gândul dintâi
în lacrima pură a sufletului
de ce, nu știu...
de ce te chem mereu
de ce azi zările-s pustii
de ce amurgurile-s vii
de ce-au plecat cocorii
nu știu...
de ce în fiecare zi
eu mor de dor, de aprig dor, amețitor
nu știu...
știu, știu, că ochii tăi sunt ochii mei
iar trupul meu este al tău
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă oceanică
Sirenă cu sânii de jad
Și părul de jar un vulcan,
Spre soare se-nalță și ard
Vlăstari din copacul-amnar.
În valul de timp sugrumat
Dorm pești de rubin și smarald
Și timpul în noi s-a-ngropat...
Oceanu-i pădure de brad.
Sirenă cu sânii de jad
Și părul de valuri de vis,
La glezna-ți arzândă eu cad
Și plajă să-ți fiu m-am decis.
Ți-aduc coliere de stânci,
Cu alge eu trupu-ți măsor,
Ne-ascundem în cute adânci,
Ne strângem în brațe de dor.
Și părul de jar un vulcan,
În zări, răvășit curcubeu,
Sub ploi de mesteacăn te am
Aceeași dorință mereu.
Furtună ți-e trupul căzut,
Ocean ți-este trupul... și vis...
O lume de dor te-ai vândut,
O poartă spre cer te-ai deschis.
Spre soare se-nalță și ard
Răniți pescăruși de tăceri...
Se-nalță spre cer și recad
Suave apusuri de seri.
Doar vântul cu glas dantelat
Te-atinge, briză dulceagă.
Eu vreau să te iau de bărbat
Căci îți sunt atâta de dragă.
Vlăstari din copacul-amnar,
Clepsidră de treceri târzii,
O arcă spre marele far,
Lumină din zorii de zi.
Altar de spirale la mal,
Din alge-mpletit și din scoici,
Eu far peste timpuri te am,
Surâsul eternelor doici.
În valul de timp sugrumat
Te am fracțiune de ceas,
De tine, ereu ascultam...
O șoaptă de-atunci am rămas.
Sălbatic sărut ne-a unit,
În zboruri convexe ne-am frânt.
Cu tine, mereu fericiți,
Vom fii și aici, pe pământ.
Dorm pești de rubin și smarald
Pe alb așternut de mătasă
Și-n suflete focuri mai ard...
Lumini ne întoarcem acasă.
Oh, câți mateloți s-au pierdut,
Etern dăruindu-ți iubire.
Tu, mare de foc, nu i-ai vrut.
Mă chemi și mă vrei doar pe mine.
Și timpul în noi s-a-ngropat,
De-acu marea e sângerie,
O lume de vis te-a furat
Și marea-i de tine pustie.
Un clopot îmi bate în gând,
Mi-e inima clopot de vis,
Eu încă mai sunt pe pământ
Etern, pescărușul ucis.
Oceanu-i pădure de brad
Și brazii de-odată cu el
Se pierd în apusuri și ard,
Lumină și focuri pe cer.
Mi-e trupul devreme ciuntit,
Mi-e timpul apus și concav...
Oceanul de jad?! L-am iubit
Mi-e gândul de dânsul bolnav.
Oceanu-i pădure de brad
Și timpul în noi s-a-ngropat,
Dorm pești de rubin și smarald,
În valul de timp sugrumat.
Vlăstari din copacul-amnar
Spre soare se-nalță și ard
Și părul de jad un vulcan,
Sirenă cu sânii de jad...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc trupul acesta
de oase și limfă
vasele mici
ascunse în porturi
de umbră
și sângele tău
fereastră deschisă
sângele tău îl iubesc
din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălașul tinereții mele? În trupul acesta bătrân și decrepit, părul meu e cărunt, fața îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există ceva bântuitor în lumina lunii; are răceala unui suflet care și-a părăsit trupul și ceva din misterul său de nepătruns.
Joseph Conrad în Lordul Jim (1900)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se nasc în zori
Cântă aerul arzând jeratecul
Flacăra se-nalță înroșită
Fierbe adâncul pământului
Cutremur într -o zi însorită
Zbuciumă cerul cu nori
Colbul din praful de stele
Adună parfumul din flori
Protector al iubirii selene
Revarsă iubirea ca o lavă
Din crater o inimă fierbinte
Securizat în vechea epavă
Renaște un suflet cuminte
Vise frumoase ce nu mor
Împrospătate se nasc în zori
Gânduri ard în flăcări de dor
Flacăra iubirii liberă tu zbori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune geologică
Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, și-apoi abrupt - tărâmul celălalt.
O amintire stranie și fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.
O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele și astăzi mult se cere.
Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era.
Și stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de șerpi, de flori și de lemurii.
Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,
ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan și lăudat.
Fără duminecă și fără de-nceputuri
mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi,
în foi, printre liane, sub ecvatorul căldurii,
iubit de șerpi, de flori și de lemurii.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!