Sfârșitul unui mare crai
Îmi amintesc, era-ntr-o toamnă,
Când a venit la el o doamnă,
Să-i dea și ea o-mbrățișare...
Era cu coasa în spinare.
epigramă de Ion Bindea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un țăran la coasă. Tiptil, se apropie de el o doamnă bătrână. Se uită la el, îi ia coasa din mână și zice: "Eu sunt doamna cu coasa, am venit să te iau." Omul o privi mai mult cu curiozitate decât cu teamă și o urmă în tăcere.
Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că nu știu a vă primi
cu plâns rece
față gri
cu machiaj
și anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzați doamnă
că nu știu
și nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!
poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Bine ai venit frumoasă toamnă
Bine ai venit din nou, frumoasă toamnă,
Pe meleagul meu cel drag.
Te-am așteptat cum așteaptă,
Un domn pe o doamnă,
Ca să-i sărute obrazul alb.
Te-am așteptat cu brațele deschise,
Te-am văzut venind pe drum.
Îmbrăcată în culori aprinse
Și parfumată cu cel mai frumos parfum.
Vreau să te cuprind în brațe
Și să îți zic bine ai venit.
Pe glia mea frumoasă,
Pe pământul meu iubit!
poezie de Vladimir Potlog (7 septembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persuasiv
Persuasiv, gândul întreabă:
-Sunt pașii tăi, sau frunze-n iarbă?
Iubirea îmi răspunde-n șoaptă:
-Sunt eu, mi-e dor de tine Doamnă!
Știam că gândul nu mă-nșală,
Dar mai întreb a doua oară:
-Ești tu acela de departe,
Venit acum, în miez de noapte?
-Sunt eu, cu inima în palmă,
Nu te-am uitat o clipă, Doamnă,
Aștept o-mbrățișare caldă
Sub frunze care stau să cadă.
poezie din Efemer, lumini și umbre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Motto: "Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă..."
Eram iubiți și eram tineri,
păsări de pradă în cupidonice trăiri,
zgomot și furie
în patul cu petale reci de trandafiri,
lacrimi și melancolie
în pagini reci și galbene de amintiri,
cuvinte seci și tulburi
rostite mecanic,
ca gheața din priviri,
eu n-am cerut să vin
și n-am cerut să plec,
m-ai ademenit sălbatic,
m-ai ispitit senin,
scăldat în roua dimineții,
trupuri dezgolite,
baie de lacrimi,
imagini estompate,
se scurg încet
amare anotimpuri,
mai am în sac himera,
hrana cea de zi cu zi,
și-mi amintesc nostalgic,
era ca ieri, distinsă Doamnă,
sezon târziu,
era așa o rece toamnă!
poezie de Ion Țoanță din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azur de toamnă
Scriind aceste versuri,
Îmi amintesc...
De cand eram copil într-un anotimp de toamnă,
De mirosul frunzelor căzute ca eroii într-un razboi,
De nerăbdarea de a o vedea pe scumpa doamnă,
În curtea scolii, jucându-se cu noi.
Priveam spre cer la soarele posac
Ce încă încerca din răsputeri să mai zâmbească,
La randunele triste îmbrăcate-n frac,
Ce începura toate, pe vară s-o jelească.
Când cărțile pe bănci, tăcute se deschideau,
Când totul devenea posomorât în jur,
Atunci se nășteau, amintirile ce erau,
Să fie scrise-n poezia de azur.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce toamnă frumoasă
Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.
Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.
Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca fața mamei
învelită în năframă.
Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Și este cules de oameni
Harnici și plini de mândrie.
Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă.
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, doamnă!
Trece vremea pe lângă mine, doamnă!
Ca trenul printr-o haltă de câmpie
Acum e primăvară și-acum toamnă
Și vară când a fost nici că se știe.
Doar iernile mi-au scos peri albi la tâmple
Secătuind pâraiele de forțe
Tot ele pregătind să mi se-ntâmple
Chiar și acea retragere cu torțe.
Sufletul meu prea mult n-o să rămâie
În gara ultimă, de-i vară, toamnă,
Doar cât s-aprinde bobul de tămâie
Și cât să-și ia rapid... adio, doamnă!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin...
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă
Pe inimă sărută-mă.
Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ți sărut făptura caldă
Căci tu îmi ești, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce doamnă...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine-ai venit, stimată Doamnă,
Cu gând și inimă curată,
Îți mulțumesc, iubită Toamnă,
Pentru recolta cea bogată.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o doamnă
Noapte bună doamnă
azi a fost o zi
și mâine va fi toamnă
vor cade frunzele pe rând
și preoții le vor face slujbă
Noapte bună...
crucilor din rai
și mâine...
va fi azi mai bună
spunea un crainic în sutană
Noapte bună doamnă
frunzele aduc iar ploi
și este toamnă
spunea...
pământul din noroi
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea îndrăgostiților
E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră și plină de mister.
E noapte caldă de toamnă
Și vântul adie ușor.
Un greier colea își cântă
Cântecul său de dor.
E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Și sunt fericit că te am.
Iubito, îmi spui în șoaptă
Și dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiților.
poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de toamnă
A început a se trezi
ruginita "doamnă",
chiar în niște zori de zi
când crapă de toamnă.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul ne-a unit
Ne-am unit destinele într-un miez de toamnă.
Când frunzele cad alene de pe ram,
Când fierbe vinul în butoaie
Și soarele răsare din ce în ce mai rar la geam.
Ne-am unit destinele într-o seară de toamnă,
Într-o seară ca din povești.
Mi -ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă...
Și veșnic o să mă iubești.
Trec anii peste mine, peste noi,
Dar nu o să uit ziua cea de toamnă.
Când am jurat să fim în doi
Și tu mi- ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă.
Știu că nu avem tot ce ne-am dorit,
Dar dragostea noastră ne ține împreună.
Poate destinul ne-a unit,
Ca să facem lumea puțin mai bună!
poezie de Vladimir Potlog (30 octombrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
versul a venit
înainte
sau după iubire?
nu-mi amintesc
prea bine
îmi amintesc
doar că te-am iubit
mult te-am mai iubit
poezia a venit
după aceea?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!