Şah mat cu calul

- Stai să vezi ce-ţi fac, dacă mut un cal,
Am să-ţi pun capac, în ultimul hal;
- Hai, că nu te cred, prea te-ai lăudat,
Mut, şi mă reped, şi calul ţi-am luat;
- Atunci, mut nebunul, îţi atac regina
Tu mi-l iei cu turnul, şi faci ca găina;
- Cine te-a minţit, faci tu, ca o raţă,
Unde te-ai gândit: şah mat - mai învăţă!
- Calul tău, nu l-am văzut, eşti mai bun ca mine,
Astăzi, am pierdut, şi să plâng îmi vine;
- Linişteşte-te, nu-i bai, este doar o joacă:
Uiţi, că am doi cai, care,-n "L", atacă.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor 2012

Ştiam, ştiam cândva să zbor
Şi numai ştiu.
Ştiam, cândva să mor
De ce sunt încă viu?

Visez, visez că zbor
Şi mă trezesc.
De tine... mi-este dor
Şi te doresc.

Văd, sau poate că visez
Văd o luminiţă.
Doresc, să mă distrez
Doresc a ta guriţă.

Te văd, îţi văd guriţa
Eşti tu, eşti minunată.
Te chiamă... Luminiţa
Departe-ai fost plecată.

Spune-mi, de ce-ai venit
De ce mă vizitezi?
Cumva, ţi-ai amintit
Şi vrei să te distrezi?

Spune-mi, şoptind uşor
Spune-mi, dacă mă placi.
Şi dacă, ţi-a fost dor
O vizită să-mi faci?

Spune-mi, cum o mai duci
Cu sănătatea, banii.
Spune-mi, că te usuci
Mi te usucă anii?

Spune-mi, tu, ce mai faci
De mult, n-ai mai vorbit.
Şi spune-mi, de ce taci
De ce m-ai părăsit?

Ştiam, că nu-mi vorbeşti
Ştiam, ştiam.
Ştiam, că-ţi aminteşti
Şi nu greşeam.

Şi eu, mi-am amintit
Mi-am amintit de tine.
Şi eu, m-am tot gândit
Că Luminiţa-mi vine.

Ia loc te rog, şi stai
Statul, e gratuit.
Poate îţi vine grai
Şi poftă de iubit.

Nu vrei, stai în picioare
Şi cred că oboseşti.
Îţi creşte... aripioare
Şi sper să te trezeşti.

Acum, te-ai răzgândit
Te-ai aşezat pe pat.
Citesc al tău privit
Priveşti îngândurat.

Acum, tu, ai clipit
Şi-o lacrimă îţi vine.
M-atingi, ţi-ai amintit
Ţi-ai amintit de mine.

Acum, şi eu te simt
Eşti sinceră şi rece.
N-aş vrea să mi te mint
Şi un fior îmi trece.

Acum, te-ai răzgândit
Şi vrei să te ridici
Îmi dai, ultim, privit
Şi-ai vrea, ceva, să-mi zici.

Să-mi zici... că ai venit
De mine ţi-a fost dor.
Ai lăcrimat, privit
Şi n-ai făcut amor.

Şi te-nţeg... prea bine
Ai fost a mea soţie.
Porţi, amintirea-n tine
O amintire vie.

Şi te-nţeleg... cum eşti
Cum eşti, şi cum vei fi.
Cu timpu... 'mbătrâneşti
Şi vom îmbătrâni.

Şi te-nţeleg... acum
Acum sau niciodată.
O vizită, un drum
O zi, îngândurată.

O zi, care o ştiţi
O zi... deosebită.
O zi, de-ndrăgostiţi
O zi, sărbătorită.

poezie de Paul Preda Păvălache (14 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pe pieptul tău

Vezi tu,
Te-ai gândit vreodată
Că atunci când îmi apropii obrazul de sânii tăi
Mă învăluie tot freamătul lumii?
Vezi tu,
Te-ai găndit vreodată
Că timpul încremeneşte în loc, pur şi simplu,
Între mine şi tine, când ne iubim?
Vezi tu,
Te-ai gândit vreodată
Că atunci când strălucesc lacrimi pe pieptul tău,
S-ar putea să plâng şi eu, temător,
Printre genele tale?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah la presedinte

Mută calul, ia pionul,
Ma învăluie cu turnul,
Regele e numai unul...
Disperat mai e nebunul.

Are şi o damă-n spate,
Îşi permite derbedeul,
Altfel cum ar cuteza
Regelui sa-i ia trofeul?

L-am văzut cum opera,
Grobian ori fin actor,
Nebunul deghizat era
Preşedinte jucător!

poezie de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te întreba!

Nu te întreba de te iubesc, ori ba.
Eşti permanent în inima mea,
De parcă Universul te-a sădit în ea,
Iar eu, nu te mai pot uita.

Nu te întreba dacă dorinţa mai există,
Dacă sunt veselă sau tristă,
Dacă gânduri bune îţi mai trimit,
Sau dacă azi, numele ţi l-am pomenit.

Nu te întreba dacă azi m-am rugat pentru tine,
Dacă îmi doresc să-ţi fie bine,
Chiar dacă nu eşti lângă mine,
Dacă mai cred în tine.

Întreabă-te, mai bine,
Dacă azi te-ai gândit la mine,
Dacă mi-ai trimis un zâmbet luminos,
Dacă m-ai privit drăgăstos.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai gândit îndeajuns şi te-ai hotărât să faci ceva? Din acest moment nu-ţi mai pasă nici de lume şi nici de ce crede or zice ea. Căci dacă vezi că porneşti strâmb, de ce nu te opreşti de la început? Dar dacă te ştii pe calea dreaptă, cine te mai poate împiedica?

citat celebru din Epictet
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna mea mamă

Te-ai schimbat, şi eşti bătrână
Cocoşat, şi mergi în mână;
Ai muncit, şi m-ai crescut
Şi om mare m-ai făcut.

Cu ce să te răsplătesc
Şi cum vrei să te iubesc,
Când iubirea ta... de mine
Te-a îmbătrânit: pe tine?

Azi îţi dau în dar o floare
Îţi mai dau şi-o sărutare,
Dar nimic... lumesc, nu este
Ca darul, copil: de-a creşte!

poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce trecură şi se depărtară de nu se mai văzură, argatul scutură frâul, şi iată că îndată şi-i sosi calul. Îi spuse ce avea de gând să facă şi ceru povaţă. Calul îl învăţă ce să facă, când va fi dinaintea vrăjmaşului. După ce luă în cap ce-l învăţă calul, încălecă şi porni şi el.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire şi pe canalul ăsta

Dar unde eşti Monşer

parcă te-a luat valul

şi te-a izbit de cer

când ai sărit iar calul

Parcă te-a luat valul

te-a hărţuit săracul

ci inima-i pumnalul

să nu dai de dracu

Te-a hărţuit săracul

ce te-a izbit de cer

impecabil fracul

unde mergi Monşer

Doar unde duce valul

n-ai schimbat canalul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întreb

Te întreb dacă pe 14
ai văzut în ochii mei
cum se joacă fluturaşul,
Sau de-ai realizat, iubito,
ce ascunde iepuraşul...

Te întreb dacă pe 15
te-ai gândit la ce ţi-am spus,
Sau au fost cuvinte simple
care-au fost,
care s-au dus...

Te întreb dacă pe 16
îţi mai aminteai ceva,
Nu te-am vrut doar eu, iubito,
Te-a vrut şi inima mea...

Te întreb dacă pe 1
ai de gând să-mi spui ceva,
Sau nu-ţi pasă şi aştepţi
să îngrop dragostea mea...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Rău cu rău, dar mai rău fără de rău
Când pierzi rapid şi ultimul bibelou
L-ai ţinut cât ai putut dar în final şi-a luat zborul
Când văd ultimile poze-mi vine să sparg monitorul
Cred că am greşit locaţia, cred c-am greşit-o cu totul
Când tot ce cauţi tu e să atingi făcând nimic topul
Ai distrus totul, tot ce-am realizat până acum
Când te-ai hotărât murind să o iei pe alt drum
Unde te-ai dus când te vreau, am nevoie de tine
Îţi aminteşti când eram amândoi, doar tu şi cu mine
Sub răsărit de soare nu dormisem toată noaptea
Cum dracu puteam să dorm când tocmai învingeam soarta
Dar destinul a decis ca-n scurt timp de lângă mine
Să dispari doar tu, oare de ce te-a ales pe tine
Dumnezeu te iubeşte, nu se gândeşte la mine
Doamne sunt un fiu de-al tău, n-ai încredere în mine
Să am eu grijă de ea, de îngerul tău sublim
De ce totul se pierde atunci când ne îndrăgostim
De ce vrei să iei tot ce e frumos la tine
Ne lasi pe noi fără vreun ţel pe lume
Unde o să găsesc eu alt înger ca ea
N-o să mai văd alta oricât aş căuta
Lumea e mare în ochii mei mici
Sincer alegi prost pe cine să ridici

poezie de AlexShura
Adăugat de AlexShura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, nu, nu, dragul meu! Doar îl confuzi pe "Cine eşti tu" cu "Ce faci tu". Dar fie că faci, fie că nu faci, tu eşti, nu-i aşa? Aşadar ceea ce faci tu, ce crezi tu, ştii tu, poţi tu, simţi tu, doreşti tu, creezi tu, practici tu, şi aşa mai departe, nu are absolut nici o legătură cu cine eşti tu. Tu ca să faci trebuie să fii, aşadar află mai întâi ce este acest fapt de "A-FI". EL şi numai el este singura legătură cu cine eşti tu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă azi nu te-ai gândit la mine, eu cred că ai pierdut o zi.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

eu ieri ţi-am scris şi azi îmi pare rău
pentru momentul de subtilă slăbiciune
dar intuiţia mă apăsa mereu
ceva măcar dintre decenii de a-ţi spune

nici nu-mi mai amintesc ce ţi-am şoptit
şi cât de speriat fujeam de gânduri
că tu, că tu iubito ai murit
şi tot ce-ai scris era pe rând, nu printre rânduri

dar a trecut şi asta. Te-ai trezit
cum te trezise-i în adolescentă
şi nici măcar nu te-ai catacdisit
să-mi spui de starea mea de somnolenţă

şi cine te-a impus să uiţi de mine
la propriu invocându-mi nebunia
aşi vrea să-l ştiu, pe ăla nimeni, cine
s-a luat de piept cu însă-şi veşnicia.?!

în rest, îmi pare rău să-ţi spun adio
a două oară-n viaţă asta ca un val
"e vals în doi, deşi persistă trio
şi sună melodia a metal"...

PS

cieste cu atenţie. E ultima scrisoare
citeşte cu atenţie. E ultimul cuvânt
citeşte cu atenţie. Şi nu lovi că doare
şi nu lovi că doare în sentimentul sfânt...

poezie de Iurie Osoianu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşul şi finu' să trăiască, poezia-ntinerească

- Naşule, hai să trăim, că destul am tot murit
Astăzi fericiţi să fim, să rămân căsătorit;
Soţia să mă iubească, să facem casă de piatră
Un copil să-mi dăruiască, că-i băiat sau că e fată.

- Să trăieşti fine iubit, vezi că ai paharul gol
Iei paharul, şi-ai ciocnit, făcând la meseni ocol;
Finul este-acum bărbat, astăzi s-a căsătorit
Iar dacă s-a îmbătat, înseamnă, că a greşit!

- Naşule, m-am îmbătat, paharul nu-l nimeresc
Urlă tu, că-s supărat, şi nu pot să le vorbesc;
Să le spui că le doresc, sănătoşi ca să trăiască
Am, cu ce să îi cinstesc, până-n zori să se cinstească!

- Trăiască finul... Ilie, cu... Olguţa însurat
Rău la nimeni să nu fie, când se duc la sărutat:
Aşa obiceiul este, amândoi se vor uni
Iar când totul se sfârşeşte, singur trup, unit, vor fi.

- Auzi, naşule, ce zic, Olguţa, mă mai aşteaptă
Să mai bem încă un pic, şi să-ţi zic pe aia dreaptă:
Că, m-as duce, dar mi-e frică, n-a fost domnişoară fată
Are multe să îmi zică, şi să... nu o facem lată?

- Prost mai eşti fine Ilie, astăzi eu te-am cununat
Olguţa îţi e soţie, şi Ilie s-a-mbătat;
Eu aş zice să nu-i zici, să nu-i zici ce-a fost odată:
Ziua nunţii să o strici, şi să rămână... stricată.

Ia mai toarn-un păhărel, naşule, că mi-a venit...
Aaa... venit şi altul fel, de mâncare, chiuit;
Naşule, mi-e rău de tot, te rog nu fi supărat
Toarnă-mi tu, că eu nu pot, culcă-mă, te rog, în pat?

- Ia şi bea fine cât poţi, stai pe spate, dorminează
Nunta este pentru toţi, şi mireasa se distrează;
Este veselă şi joacă, tu de scaun te-ai lipit
Râde lumea, ce să facă, Ilie, s-a cam pilit!

- Eu să mor, dacă n-o bat, n-are voie să danseze!
Are pe al său bărbat, doar cu el să se distreze!

- Stai cuminte, potolit, că să vezi ce te pleznesc
Culcă-te, şi-ai adormit, aşa-i la nuntă firesc:
Astăzi lumea să distrează, au băut şi au mâncat;
Adormit, finul, visează, şi de toate a uitat.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un atacant

Ţucudene, Ţucudene,
Nu te mai umfla în pene!
N-ai de Dinamo faţă,
De ce-ţi faci tu speranţă?
În 2012... apogeul l-ai atins,
Dar treptat, treptat te-ai stins.
Şi ţi-ai luat nasul la purtare
De când ai "jucat" peste hotare.
Acum pe oameni îi cerţi
Deloc critici nu accepţi...
La mureşeni cât ai stat,
Nu prea te-ai remarcat.
Pe gazon repetent,
La interviuri... absent.
Dar acum pe bune:
Nu aveai ce spune.
Umbră terenului făceai
Şi goluri nu marcai.

"Acasă" vrei să te-ntorci,
Cu dinamoviştii nu te joci.
Iar dacă chiar revii,
Bine să te ţii.
Vei fi la meciuri înjurat,
Să vezi cât eşti de-"adorat".

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Off, Sonya... Nu-i vina ta, nu ţie trebuie să-ţi pară rău. Tot eu am greşit şi faţă de tine. Am fost un neghiob, un prost, un idiot! Cât de tâmpit pot fi uneori... Nu-mi vine să cred! Cum am putut oare? Nu-mi dau seama... Nu trebuia să te las să-ţi faci speranţe în ceea ce mă priveşte. Ţi-am spus încă de atunci să nu-ţi faci iluzii în privinţa mea; repet, n-am vrut şi nici nu vreau să suferi din cauza mea. Tot ceea ce doream era să te înveselesc puţin, să-ţi îndepărtez gândul de la colega mea, Maria şi de la proaspătul ei soţ, Nick, dar se pare că am greşit, din nou. Atât de mult... Scuză-mă, te rog, dacă poţi. Cred că nu trebuia să ne fi întâlnit vreodată...
Sonya: Nu din cauza asta m-am îndrăgostit de tine, nu atunci când ne-am întâlnit, nu pentru că m-ai îmbrăţişat şi m-ai sărutat, ci de cum te-am văzut prima oară; mi-ai atras imediat atenţia asupra ta, deci nu te considera chiar atât de vinovat. De atunci m-am tot gândit la tine, deşi parcă ştiam că n-ar trebui, nu doream să-mi fac iluzii în ceea ce te priveşte, dar s-a întâmplat, fără voia mea. De aceea vreau să ştiu acum dacă eşti îndrăgostit sau nu, de altcineva; adică, mai exact, de ea? Sau dacă eşti cumva liber; liber pentru mine?
Lucian: Off, Sonya... Ce-aş putea să-ţi zic? De moment ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură şi au devenit atât de serioase, cred că n-am încotro, trebuie să recunosc adevărul, deşi ştiu că e dureros. Sonya, eu... Tu... Îmi placi, foarte mult, vreau să-mi fii şi să-mi rămâi în continuare prietenă, dar... Îmi pare rău, nu te iubesc, adică nu sunt îndrăgostit de tine. N-aş fi vrut să spun asta, dar e adevărul şi nu-l pot evita. Aş vrea însă să nu suferi, nu din cauza mea. Repet, îmi pare rău...
Sonya: Nu-i nimic. Apreciez sinceritatea ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să realizezi că toată greutatea stă pe umerii tăi. Tu eşti singura persoană responsabilă. Pentru că o persoană alfa e responsabilă pentru binele grupului şi este datoare să îi protejeze pe cei din grupul său. Tu poţi să faci asta de mâine? Financiar, emoţional, spiritual, eşti pregătit? Dacă nu, ce faci ca să te pregăteşti pentru asta? Te-ai gândit vreodată că nu are cine să aibă grijă de tine şi eşti singurul care trebuie să îşi poarte de grijă? Poate eşti privilegiat. Poate ai părinţi care te mai ajută. Poate mai ai un partener de cuplu, soţ, soţie care te mai ajută. Dar te-ai gândit că totul se poate schimba peste noapte şi totul poate cădea pe umerii tăi? Cum te pregăteşti pentru asta? Ţi-ai descoperit vocaţia şi ştii care e misiunea ta în viaţă? Îţi dezvolţi abilităţile şi talentele? Ţi-ai început afacerea ta ca să nu depinzi de nimeni legat de câţi bani faci sau de programul de lucru? Ai grijă de sănătatea ta? Cum mănânci şi cât sport faci pe săptămână? Eşti capabil să oferi iubire şi sprijin celor din jur? Din punct de vedere emoţional şi psihlogic, eşti o fire optimistă, ai umor şi ai puterea de a–i încuraja pe alţii când le e greu? Poţi tu să treci peste obstacole indiferent de ce îţi aruncă viaţa în cale? Ai destui prieteni şi o comunitate pe care să te poţi baza dacă lucrurile devin foarte grele?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul obosit şi însetat

Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: şi din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îţi pierzi vremea pe-afară, ţopa ţop, din floare-n floare.

Bate-un vânt călduţ de vară, şi eu văd un călător
Se grăbeşte, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar păşeşte mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.

Acum bate la portiţă, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriţă, şi am vocea foarte groasă;
-Aşadar, este bărbat, este-n casă, nu greşesc
Şi mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.

-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, şi-ncuiate şi se pare?
-Nu vă supăraţi, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, şi simt că mor.

-Atunci intră, să vedem, să vedem ce boală ai
Şi apoi, dacă putem, şi cu inima, cum stai?
-Păi stau bine, mulţumesc, bate mai încetinit
Şi-aş dori, ca să citesc, altă carte de citit?

-Apăi, dacă vrei o carte, nu prea ştiu ce să îţi zic
Sui pe cal, mergi mai departe, şi te mai opreşti un pic.
-Da, dar ştiţi, că nu am cal, şi sunt tare obosit
Am un singur papagal, şi care m-a însoţit.

-Atunci, pune papagalul, să vorbească pentru tine
Şi să îţi aducă... calul, din ogradă de la mine.
-Mulţumesc, dar să vedeţi, papagalul nu vorbeşte
Şi vă rog, să mă credeţi, toată ziua – leneveşte!

-Va să zică... e bolnav, şi nu ştie să vorbească,
Leneveşte, e trândav; ştie vorba păsărească?
-Nnu... prea ştie, sau nu ştiu, poate ştie... mititelu,
Mă priveşte, este viu, şi latră... precum căţelu.

-Aha-ha, am înţeles, a trăit printre căţei
Şi acum, el, a purces, să-mi fure... căluţii mei?
-Vă-nşelaţi, nu suntem hoţi, n-am venit să vă furăm
Am venit, de vrei, şi poţi, să ne laşi să înserăm...?

-Intr-atunci, în a mea casă, îţi aprind o lumânare
Pune-te uşor la masă, să îţi pregătesc mâncare.
-Vai ce suflet mare-aveţi, aşa om, n-am mai văzut
Poate-mi spuneţi, ce sunteţi, şi de unde-aţi apărut?

-Păi de unde să apar, eu aici stau, locuiesc
Îmi duc viaţa cu amar, pentru voi: că vă iubesc!
-Vai ce suflet mare-aveţi, meritaţi o casă – vilă,
Lăutari şi cântăreţi, şi nu o casă... umilă...?

...
-N-am nevoie, de o casă, casă mare, balamuc;
Am nevoie, doar de-o masă, şi de scris să mă apuc.
-Aha, sunteţi scriitor, am ştiut noi ce sunteţi,
Vreţi... să fiţi nemuritor, şi toată ziua scrieţi?...

-Te înşeli, mai am grădină, mai am multe animale,
Dacă vrei... am şi pişcină, pentru obosita-ţi cale?
-O piscină?... nu se poate, nu o văd, şi mă minţiţi:
Eu vă văd... un rupte coate, şi tare sărac... trăiţi.

-Uită-te puţin mai bine, sau întreabă... papagalul
Care te-a-nsoţit la mine, sau de nu: întreabă calul?
-Domnule, cine sunteţi? Văd că sunteţi suflet bun
Şi cal, văd, că nu aveţi, şi păreţi, a fi...

-Nebun, cred c-ai vrut a spune, şi cred că te-ai ruşinat
Iată, a-nceput să tune, şi afară, a plouat!
-Domnule, afară-i soare, soarele-i la asfinţit
Este o căldură mare, şi iar cred că... m-aţi minţit?...

-Nu te mint, vedere n-ai, eu trăiesc în viitor
Am pişcină, am şi cai, şi muncesc pentru popor.
-Domnule, nu te-nţeleg, am crezut că eşti om viu
Răguşit, glasul îmi dreg, şi îţi spun... că eşti diliu!

-Ha, ha, ha, ce glumă bună, unde vrei să mi te duci,
Căci afară, plouă, tună, şi tu esti, doar în papuci?...
-Ai dreptate, plouă tare, şi cred... "c-ai", avut dreptate
Mai pune-mi, ceva mâncare: ai şi cal, ai şi de toate!

-Am de toate, că muncesc! Ce credeai... că sunt diliu?
Pentru voi mă străduiesc, zi şi noapte să vă scriu;
Dacă vrei, să mă citeşti, te rog să nu fii zgârcit:
Domnului, să-i mulţumeşti, că ţi-a dat, cărţi, de citit!

poezie de Paul Preda Păvălache (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plonjare în inconştient

Motto: Cea mai importantă în viaţă este Rătăcirea, dar ea este inutilă fără Regăsire...

Şi dacă tot ce-am vrea ar fi iubire,
Şi dacă ne-am fi mulţumit şi cu puţin...
Am face mari averi în fericire,
Dar fericirea... e un concept divin!

Nu toţi ne recunoşteam fericirea...
La fiecare ea se scrie în alt fel,
Ferice de cine-şi acceptă rătăcirea,
Căci fără ea, nu te cunoşti defel!

Nu poţi să te cunoşti mergând numai în lume,
Cutreirând şi socializând mereu!
Stai şi cu tine suflete şi te ia la palme,
Alegând ce-i place mult Lui Dumnezeu!

Stai mereu şi judeci tot ce vezi şi-auzi,
În loc să stai cu tine... s-nveţi să te-asculţi!
Stai printre orbi şi surzi şi simţi că eşti deasupra...
Dar eşti la fel ca ei, unul dintre sluţi!

Cât timp petreci cu tine, singur... şi să-ţi placă?
Ce mult fugi de tine, de nu poţi să-ţi rezişti,
Refugiindu-te în lumea ta săracă,
Unde doar acolo ştii ca să te mişti!...

Eşti limitat în sine, vezi lumea, dar nu vezi,
Ce este important: să te cunoşti pe tine!
Te dai judecător, dar de fapt visezi,
Doar conştiinţa vie te scapă de ruine!

Şi tot ce trebuie să faci: e să accepţi ce eşti!
Degeaba în oglindă te vezi cel mai frumos...
Degeaba crezi c-ai tot, când ai numai lumeşti,
Lucruri, scopuri, ţinte... ce n-au niciun folos!

Uiţi că trupul ţipă când sufletul ucizi...
Uiţi că spiritul îţi animă corpul!
Toate câte ai, totul ai să pierzi...
Şi numai sufletul îşi caută rostul!

Ah, aş vrea să mori!... Să vezi că-i altă lume,
Unde ştii ce-i clar şi ce e de prisos...
Oare de ce trăieşti doar îmbrăcat în spume,
Ale unui val având scopul pietros?...

A fi plăcut de lume, nu e scop divin!
Căci, lumea şi Lumina, nu au scopuri comune!
De ce nu-ncerci mai bine să faci ce e sublim,
Şi să suporţi povara, ca rodul să se-adune?!...

Dreptatea şi iubirea este ţinta noastră!
Şi de le-ndepărtezi... te pierzi odat' cu ele...
Vei trece doar prin starea cea neagră şi albastră,
Ce mult vor apăsa... consecinţei grele!

De nu ai fost să fii vreun aur scos din foc,
Poţi să-ţi doreşti să-ţi vezi numele înscris...
Să-ţi capeţi veşnicia ce încă nu-i faci loc,
În viaţa ta măruntă, a nu pieri-n abis...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Daniela S
Comentează! | Votează! | Copiază!