Omul e legat cu fir subţire, nevăzut, de cei cu care se află împreună, acolo unde trăieşte. La ceasul despărţirii, aceste legături încep să se întindă, să scoată sunete dureroase ca strunele viorii care pleznesc: despărţirea, ruperea acestor corzi din inimile fiecăruia iscă o durere ascuţită, deosebită. Ce dreptate a avut poetul care a scris acest lucru!

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu-şi poate da seama de schimbările petrecute în fiinţele pe care le are mereu în faţa ochilor.

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieţii şi «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.

citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: în anonimatul vieţii (în "bancul de heringi", despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată de pe drumul mare al vieţii şi "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont prorpiu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii?

Gabriel Liiceanu în Despre seducţie (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi ceasul

Cartea asta groasă citeşte o carte subţire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subţire şi fermecată!
Sună ceasul cărţii
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera îşi lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeţii se îmbrăţişează
şi mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citeşte o carte subţire
iar ceasul oftează!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care nu se plâng, care le întâmpină cu zâmbetul pe buze, durerile le par mai puţin crude.

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUAV ACORD SE-NALŢĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalţă din strunele viorii,
Ameţitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.

rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regină a greierilor

Veneam ades să aud
Glasul de copil crud..
Cu dulceaţă de dud
Cu care ochii-i asud.

În amintirile
Prelinse-n păpădii..
Cu puful inimii
Ascultând strunele!

Viorii de trandafir
Pe care transpir!
În strop de rouă ador,
Fiinţă a stelelor!

Fiica mirărilor!
Regina greierilor!
Cei de pe curcubeu,
Unde mă urci mereu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcând acolo în '31, fără să ştiu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanţi, dau peste omul de pe stradă. El mă înhaţă, mă înşfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoţesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, şi cu omul care joacă într-un teatru, şi cu omul care dansează şi gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximaţie. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă să urc pe firul istoriei.

Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuiesc sfinţii

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat şi de
ultimul pătrar de lună din colţul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care şchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele vieţuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc şi celor fără adăpost
unde locuiesc
aceşti oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetaţi de Cuvânt
unde
locuiesc aceste fiinţe înaripate şi cum de şi-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetările au arătat că majoritatea britanicilor îi socotesc pe cei săraci ca fiind responsabili pentru propria sărăcie şi îi privesc cu neîncredere pe cei care trăiesc "gratis" din "ajutoare guvernamentale". Mulţi sunt de părere că persoanele care trăiesc din ajutor social ar avea posibilitatea să-şi găsească de lucru dacă ar fi hotărâţi să facă acest lucru. Aceste păreri nu sunt conforme cu realitatea sărăciei. Aproximativ un sfert dintre cei care trăiesc în sărăcie se află oricum în câmpul muncii, dar câştigă prea puţin pentru a depăşi pragul de sărăcie. Dintre cei rămaşi, majoritatea o reprezintă copiii sub 14 ani, cei trecuţi de 64 de ani, precum şi cei bolnavi sau handicapaţi. În ciuda părerilor populare despre înaltul nivel al fraudelor în domeniul asigurărilor sociale, mai puţin de 1% din cererile de ajutor social implică fraude - cu mult mai puţin decât în cazul obligaţiilor legale de a întocmi o declaraţie a veniturilor anuale care urmează a fi impozitate, unde se estimează că mai mult de 10% din impozit se pierde prin raportări false sau evaziune fiscală.

Anthony Giddens în Sociologie
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceleiaşi zile, după îndelungi cercetări, reuşiră să restrângă listele la 30 de candidaţi (20 de fete şi 10 băieţi), tineri care li se păreau a fi pe măsura cererii lor; rămânând asupra acestor liste, cei trei băieţi, neobosiţi, luară mai apoi spre studiere fişele personale ale fiecăruia dintre cei 30 rămaşi, cerând şi computerului date mult mai amănunţite asupra lor, ba chiar şi portretul robot al fiecăruia dintre ei. Dar cum nici în urma acestor examinări suplimentare nu reuşiră să stabilească pe cine să elimine şi pe cine să oprească, se hotărâră să-i supună pe toţi unor probe şi unor testări, care să-i definitiveze pe cei patru care le vor deveni colegi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea acestui popor se află în nenumărate izvoare curate care au coborât din negurile istoriei susurându-şi poveştile de o neasemuită frumuseţe. Aceste izvoare s-au adunat în prezent într-un râu maiestuos care îşi croieşte spre nemurire un curs care este drept uneori sau răsucit în dureroase meandre alteori.

Paul Carpen în revista "Vitralii – Lumini şi umbre"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi fericit depinde de armonia interioară a fiecăruia, nu de controlul pe care suntem capabili să-l exercităm asupra marilor puteri ale universului. Sigur, trebuie să învăţăm în continuare cum să stăpânim mediul exterior, deoarece supravieţuirea noastră fizică poate depinde de acest lucru. Dar acest fel de stăpânire nu va contribui cu absolut nimic la felul în care ne simţim ca indivizi, nici nu va reduce haosul din lumea în care trăim. Pentru a reuşi aceste lucruri va trebui să devenim stăpâni pe propria noastră conştiinţă.

Mihaly Csikszentmihalyi în Psihologia fericirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-psihografie

Poetul este un om care simulează –
Şi simulează atât de bine încât
Reuşeşte să prefacă-n durere
Durerea pe care chiar o simte.

Iar cei care citesc ce-a scris el cândva,
Nu simt în durerea despre care tocmai citesc
Niciuna din durerile pe care le-a simţit el,
Ci numai durerea pe care ei o simt.

Şi-astfel, pe traseul lui săltăreţ
Zdrăngăne, oferind raţiunii o ocupaţie,
În mişcare continuă, motorul trenului nostru,
Căruia oamenii i-au dat numele de inimă.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul meu a fost că am avut numeroase legături personale şi cu textele cu care am avut fericirea să mă întâlnesc şi, mai ales, cu creatorii acestor spectacole: Yuri Kordonsky, Andrey Zholdak, Silviu Purcărete. Sunt mari artişti în a căror umbră este o fericire să gândeşti despre misterele vieţii.

Miklos Bacs în ziarul Metropolis (mai 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nostru

nu ştiu unde a început
despărţirea noastră
ce vierme de mătase a ţesut
firul ei subţire
hrănindu-se din iubirea ta
şi din frica mea
că te-aş putea iubi.

aproape că s-a făcut iarăşi toamnă
şi uite cum firul ăsta răsucit de mii şi mii de ori
alcătuit din bucuriile şi suferinţele noastre
din tăcerile şi din cuvintele noastre
din exuberanţa şi din neputinţa noastră
din grija ta pentru mine şi din nepăsarea ta
din teama mea şi din indiferenţa mea
e tot ce ne mai leagă.
nu mai e timp acum
atât cât a fost l-am risipit amândoi
am hrănit cu el vieţile altor oameni
care am fi putut fi noi înşine
dacă eu m-aş fi aplecat să-ţi leg şireturile
atunci când aveai genunchiul zdrelit,
dacă te-aş fi luat în braţe atunci când mi-ai spus
vino,
dacă ţi-aş fi răspuns
bine,
atunci când mi-ai şoptit
rămâi.
acum despărţirea e tot ce ne-a mai rămas
singurul lucru care ne ţine împreună
hrănindu-se din apropierea noastră
numai pentru a o distruge
ca o vietate digerându-şi propriul trup
ca să rămână în viaţă.

nu mai e timp acum
decât să ne îmbrăcăm disperarea şi teama
şi tristeţea şi neputinţa
şi să le purtăm zâmbindu-ne
în vreme ce apele vieţilor noastre
se despart
după ce au curs atâta timp prin aceeaşi albie
îngânându-se încă,
jucându-se o ultimă oară
unele cu altele
ca nişte versuri sălbăticite
care nu mai rimează
dar care sînt încă legate
într-un poem.

nu ştiu unde a început
despărţirea noastră
ce vierme de mătase a ţesut
firul ei subţire
hrănindu-se din iubirea ta
şi din frica mea
că te-aş putea iubi.

poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu se pornesc pe drumul schimbării pentru că nu sunt gata. Nu sunt încă pregătiţi psihic şi emoţional. Scuzele cu: nu am bani, nu ştiu de unde să încep, nu am pe nimeni care să mă ajute, sunt doar mecanisme de apărare ale minţii, prin care te ascunzi şi fugi de schimbare. Când eşti gata, totul apare în cale: maeştri, mentori, oameni care să te ajute, oportunităţi, totul se aranjează pentru tine. Şi sufletul ştie acest lucru, el nu are teamă. Dar mintea te ţine pe loc în limitări, temeri şi convingeri negative. Când vei fi gata să renunţi la ceea ce nu te-a ajutat şi la ceea ce nu te ajută nici în clipa de faţă (gânduri, convingeri, credinţe, obiceiuri), atunci te vei porni pe marele tău drum. Dar cât timp te vei încăpăţâna să faci ca tine şi doar ca tine, crezând că doar tu ai dreptate şi refuzând orice vine spre tine ca şi semn şi lecţie de viaţă, vei rămâne tot în acelaşi punct ani la rând. Ori te vei îmbolnăvi, ori viaţa îţi va da o situaţie şocantă prin care să conştientizezi, dar aceste lucruri sunt dureroase. Ele se întâmplă atunci când sufletul vrea să se salveze, să îţi arate că nu e bine cum trăieşti şi că el nu mai poate aşa. Dar de ce să ajungi acolo, în acel punct dureros? Nu mai bine conştientizezi şi faci schimbările care se cuvin? Ce se poate întâmpla atât de rău?!

citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos: Tu! Tu nu poţi să minţi! Aşa că spune-mi, marionetă... unde... este... Shrek?
Pinocchio: Păi, ăăă, nu ştiu unde nu este.
Făt-Frumos: Vrei să-mi spui că nu ştii unde este Shrek?
Pinocchio: Nu ar fi atât de inexact să presupui că eu nu aş putea să nu-ţi spun că este sau nu aproape parţial corect.
Făt-Frumos: Aşadar nu ştii unde e!
Pinocchio: Dimpotrivă. Este mai mult sau mai puţin posibil ca eu să nu neg în totalitate ideea că în niciun caz şi cu toată incertitudinea...
Făt-Frumos: Încetează!
Pinocchio:... eu ştiu sau nu unde s-ar putea ca el să nu fie, dacă acela este într-adevăr locul în care nu este. Chiar dacă el nu se află acolo unde eu ştiam că este.
(Porcuşorii împreună cu Omuleţul de turtă dulce încep să cânte)
Pinocchio: Asta ar însemna că eu chiar ar trebui să ştiu unde nu se află.

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mamă te poţi lipsi, de iubit, ba!

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna ascultă-ţi instinctele şi află că toate răspunsurile de care ai nevoie se găsesc în tine. Stai singur un timp. Fii suficient de relaxat pentru a găsi răspunsurile şi a le asculta. Găseşte ceva care îţi place să faci şi apoi trăieşte o viaţă care să dovedească acest lucru. Ţelurile tale ar trebui să ţâşnească din valorile tale, şi atunci munca ta va radia dorinţele inimii. Acest fapt te va opri de la toate acele distracţii prosteşti care nu fac altceva decât să-ţi risipească timpul – viaţa înseamnă timp – şi vei afla cât de mult poţi creşte în anii în care îţi sunt destinaţi.

Jack Canfield în Supă de pui pentru suflet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!