Epitaf unui revizor

Închise ochii revizorul
Uşor de tot, când a murit;
În jurul lui şoptea poporul
Că tot era... obişnuit!

epitaf epigramatic de Mircea Popescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizorul nostru

Şcolarul Durerii
ce rău a albit...
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plânsul în hohote,
Plânsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul şcolar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Când vei auzi creanga trosnind,
ia seama spun: e osul lui,
al revizorului nostru şcolar...
Minţi, şcolare, minţi,
am răcnit,
Eminescu a fost răstignit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mi s-au obişnuit cu întunericul şi-ţi pot vedea faţa.

Mircea Cărtărescu în REM
Adăugat de Diana Ciutean
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, în actorie, este o vorbă: "dar dacă" şi condiţia dată. Dacă tu, Ionescu, eşti distribuit şi joci rolul Popescu, ajungi să te întrebi: "dar dacă aş fi Popescu?", "şi în ce condiţie acţionează Popescu?".

citat celebru din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când ochii tăi plini de lumină,
Mă vor îmbrăţişa cu pleoapele închise,
Strângându-mă la piept sub lună plină,
Vei vedea cum te-am iubit în vise.

Când tâmpla-ţi fină vei rezema uşor,
În palma unui suflet cu obrazul plâns,
Dăltuit de riduri şi istovit de dor,
Vei auzi de-aproape un oftat ascuns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am obişnuit

M-am obişnuit să dorm cu ochii deschişi,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.

Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ţine orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.

Te rog să-mi închizi uşor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiţi.

Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Şi cu salcâmi înfloriţi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superdemocraţie

Aşa a hotărât poporul:
Când vine Preş-ul de partid,
Închise uşi i se deschid,
Sub tălpi să-i râdă, roş, covorul...

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitorul de popor

Cât iubeşte el poporul
Cu o dragoste nebună,
Ne arată impostorul
Când ne minte la tribună!

epigramă de Gheorghe Gh. Popescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit un Bâz – când am murit

Am auzit un Bâz – când am murit;
Nemişcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.

Ochii strânşi au devenit uscaţi
Şi-întregu-mi suflu s-a prăbuşit în sine,
Ca pentru un nou început – când Regele
Se va înfăţişa cu toată gloria, în fine.

Mi-am încordat voinţa pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva –
Şi-atunci a intervenit un zbor

Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine şi prăpăd.
Şi atunci Fereastra s-a clătinat –
Şi-atunci n-am mai putut vedea să văd.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai rar pe lume decât o fiinţă suportabilă în mod obişnuit. Dispreţuind virtutea când există, o lăudăm că a murit.

Giacomo Leopardi în Zibaldone
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducătorii şi poporul

Nu aud a lor durere
Ce-i ce încă-s la putere,
Căci în loc de vechi timpane
În urechi au termopane!

epigramă de Mircea Micle (5 ianuarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul pământului

Când îi ies beţivii-n cale
Să se-nvârtă, nu-i uşor,
Şi în jurul axei sale,
Şi în jurul axei lor.

epigramă de Ioan Fârte din revista "Spinul" (2008)
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea suntem noi înşine. Înseamnă să deschizi ochii dimineaţa. Fericirea e o chestie de axă a privirii. Este o problemă de echilibru. Între pleoapele deschise şi pleoapele închise.

citat din Mircea Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut un an. Şi n-a murit nici unul dintre noi, dar parcă am murit mulţi.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de anna_fun_steaua
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violonistului Mircea Bîrsan

Arta sfântă când ne-adună
Pe noi toţi în jurul ei,
Unul scârţâie din strună,
Altul numai din condei!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai obişnuit cu defectele şi crezi că şi alţii s-au obişnuit cu ele, începi a le scoate în lume.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Defecte (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt poporul, gloata

Eu sunt poporul – gloata – mulţimea – masele.

Ştiţi că toate marile realizări din lume sunt făcute prin mine?

Eu sunt muncitorul, inventatorul, cel care produce hrana şi hainele lumii.

Sunt audienţa – martorul istoriei. Din mine-au ieşit Napoleonii şi Lincolnii.
Ei au murit. Şi-atunci am scos la lumina alţi Napoleoni şi-alţi Lincolni.

Sunt cernoziomul pentru seminţe. Sunt preria aşteptând aratul.
Furtuni mari au trecut peste mine. Uit.
Tot ce am mai bun este consumat şi risipit. Uit.
Toate,-n afară de Moarte, vin la mine
şi mă pun la muncă şi renunţ la tot ce am.
Şi uit.

Uneori gem, mă clatin şi, spre-amintire,
stropesc istoria cu picături de sânge,
Apoi – uit.

Când eu, Poporul, voi învăţa să-mi amintesc, când eu, Poporul,
voi folosi lecţiile zilei de ieri şi nu voi mai uita cine m-a jefuit anul trecut,
cine m-a-nşelat – atunci nimeni de pe pământ nu va mai rosti numele:
"Poporul", în derâdere şi nici nu va mai zâmbi batjocoritor.

Gloata – mulţimea – masele – atunci vor sosi.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumează tot timpul

E-ndrăgostit atât de tare
De munţi, încât poţi să constaţi
Că şi atunci când e la mare
Nu se desparte de... Carpaţi!

epigramă de Mircea Popescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]

Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa şi a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Stelele prinse-n vals s-au înroşit,
Şi vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Şi scos din minţi apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Şi pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc şi-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Mai bine un cocor aş fi iubit;
Căci an de an se-ntoarce neîncetat.
Îmi închid ochii, lumea a murit.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal lui Mircea Ionescu-Quintus

Deşi ai fost mare-n Senat,
Să-ţi amintesc, totuşi, insist:
Nu rămâneai un consacrat,
De nu erai epigramist.

madrigal de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!